joi, 4 octombrie 2012

One Two Three (1961)

"It's that damned German efficiency."

rating: Orgasmultiplu

E o distanta ca de la Pamant la Luna intre unele comedii facute acum 50 de ani si cele mai multe din prezent iar acest lucru e foarte vizibil in satirele social-politice din vremea Razboiului Rece. In One, Two, Three, Billy Wilder ia politica vestica si cea a estica si le simplifica pana la absurd, punctand cat mai multe stereotipuri ale natiunilor de pe ambele laturi ale cortinei de fier si transformand totul intr-o farsa dementiala. Filmul are un ritm infernal, ca-ntr-o comedie slapstick, gratie unui scenariu de tip carusel si a prezentei lui James Cagney, care realizeaza aici, cred, cel mai energic rol al carierei. Cagney a fost, dealtfel, motivul principal pentru care am vizionat filmul, iar rolul sau - director regional al firmei Coca-Cola - nu e atat de departe de cel al unui gangster din anii ‘30 (vezi The Public Enemy).


Povestea e cea a unui director Coca Cola stationat in Berlinul de Vest cu ceva timp inainte de ridicarea zidului. MacNamara (Cagney) e un tip ambitios, capitalist fara scrupule care dispretuieste comunistii dar spera sa le vanda bautura. Seful companiei nu vrea sa aibe insa de-a face cu rusii asa incat ii reteaza sperantele de extindere, ba, mai mult, ii arunca in brate un cadou nedorit: pe fiica lui, exuberanta si foarte naiva Scarlett Hazeltine (Pamela Tiffin). Rolul de babysitter nu-l prinde bine pe MacNamara care reuseste intr-o clipa s-o piarda pe adolescenta dincolo de bariera, in sectorul rus, unde fata se casatoreste cu un comunist, Otto Piffl (Horst Buchholtz), vehement anti-imperialist. Fiind insa un tip inteligent si plin de resurse, MacNamara reuseste sa-i desparta inscenandu-i lui Piffl o farsa din care sa reiasa ca face propaganda vestului. E prins, interogat de politia secreta (una din scenele cele mai delicioase) si aproape spalat pe creier incat sa creada ca e spion american.



Filmul capata o viteza impresionanta in clipa in care seful cel mare anunta o vizita la Berlin sa-si vada fata despre aventurile careia cu siguranta ca nu fusese informat. Intr-o singura zi MacNamara trebuie sa-l recupereze pe Piffl din beciurile Stasi si sa-l transforme intr-un barbat prezentabil pentru o fiica de corporatist american. Evident, toate acestea, impotriva dorintei neamtului. E numai meritul lui Cagney faptul ca filmul reuseste sa urce tempo-ul deja frenetic din prima sa parte. Sustinuta de furioasa Sabre Dance a lui Kachaturian, rapaiala verbala a lui Cagney si periplul zecilor de personaje prin scenele abil create de Wilder sunt de o hilaritate contagioasa. Personajele secundare sunt deopotriva de suculente (in special Schlemmer, asistentul fost membru SS) si-i ofera lui Cagney mingea la fileu cu orice ocazie. Peste toate astea filmul gaseste timp ca sa arunce sageti si inspre idealurile celor doua modele politice, punandu-le la acelasi zid al ridicolului.



Dragule, spune-i despre inel!
Turnat din otelul bravului tun care a tras la Stalingrad!

One two three are si o usoara tusa romantica care se manifesta nu doar prin cuplul Scarlett-Piffl dar si prin relatiile lui MacNamara cu nevasta Phyllis si secretara/amanta Ingeborg. Amandoua sunt tratate asemenea unui joc diplomatic, prin concesii sau ultimatum-uri. Forta filmului insa ramane in felul in care sunt satirizate temerile si stereotipurile acelor vremuri iar cele mai bune momente sunt cele care implica negocierile cu delegatia rusa. Cascade de ras, nu altceva.

Macnamara: Cigarette? Cigar?
Peripetchikoff: Here, take one of these.
Macnamara: Thanks. Hm, 'Made in Havana'.
Peripetchikoff: We have trade agreement with Cuba. They send us cigars, we send them rockets.
Macnamara: Good thinking.... You know something? You guys got cheated. This is a pretty crummy cigar.
Peripetchikoff: Do not worry. We send them pretty crummy rockets.



Peripetchikoff: Well, Comrades, what are we going to do? He's got it - we want it. Are we going to accept this blackmailing capitalist's deal?
Mishkin: Let's take a vote.
Peripetchikoff: I vote yes.
Mishkin: I vote yes.
Peripetchikoff: Two out of three. Deal is on!
Borodenko: Comrades, before you get in trouble, I must warn you, I am not really from Soft Drink Secretariat. I am undercover agent assigned to watch you.
Mishkin: In that case I vote no. Deal is off.
Borodenko: But I vote yes!
Peripetchikoff: Two out of three again! Deal is on!


Filmul lui Wilder e, inainte de toate, o bucata de istorie si probabil cel mai insemnat lucru ramas de la acest film e faptul ca a fost filmat in locatie, pe strazile Berlinului si pe sub poarta Brandemburg cand inca era deschisa circulatiei. Zidul a fost finalizat chiar in anul imediat urmator.

o portie de ras.

2 comentarii:

  1. pare haios :) l-am luat la vazut pe weekendul asta. multumiri !

    RăspundețiȘtergere
  2. am incercat sa-l vad - am cedat dupa 20 min. - toata lumea urla la toata lumea - sistemul nevrotic capitalist nu mi se pare deloc comic.

    RăspundețiȘtergere