vineri, 11 mai 2012

Eva (2011)

rating: Brainwash

Un frumos exercitiu de stil din zona fictiunii speculative este debutul de anul trecut al spaniolului Kike Maillo. Eva este un film de gen destul de rar in cinema-ul iberic si venirea lui se pare ca a fost salutata cu destul entuziasm de peninsulari prin cele 3 Goya oferite in acest an: pentru regizor debutant, efecte speciale si actor in rol secundar (Lluis Homar). Fiind prin definitie un film SF, Eva e surprinzator de retinut in speculatii legate de estetica viitorului apropiat in care-si desfasoara actiunea. Practic, afara de progresele extraordinare in domeniul roboticii care constituie subiectul filmului, abia daca gasesti alte modificari de ambient. Nu exista masini zburatoare, zgarie nori impozanti, arme sau tehnologii revolutionare ori solutii de energie curata.

Filmul e despre un geniu al ciberneticii care se intoarce in orasul natal pentru a lucra la un proiect nou pentru Facultatea de Robotica. Fiind cel mai bun din domeniu, Alex (Daniel Bruhl) trebuie sa construiasca noul model de robot uman, un copil capabil sa redea emotiile umane cat mai aproape de realitate. Abilitatile sale tin insa mai mult de arhitectura cerebrala, treaba lui constand astfel in realizarea unui soft de inteligenta emotionala pe baza caruia fiinta sa dezvolte o personalitate reala. Deci o inteligenta artificiala care sa invete din experienta. Pentru asta Alex are nevoie de un copil real pe post de model insa cauta unul complet iesit din comun pentru a construi un robot extraordinar. Il va gasi tocmai in persoana fiicei fostei sale iubite, Lana, care acum traieste cu fratele sau. Eva, o tanara de 10 ani foarte dezghetata, il fascineaza pe cercetator care, fara acordul parintilor ei, o ia drept model in schitarea proiectului sau.


Exista destul de multe influente in filmul lui Maillo si voi aminti doar filme ca Artificial Intelligence sau Blade Runner insa scara la care se desfasoara lucrurile in Eva este mult redusa. Avem aceeasi problematica a (in)existentei sufletului in “masina ganditoare”, aceleasi probleme de moralitate ale creatorilor si aceeasi cautare a identitatii. Asta nu e in intregime un lucru rau. Aspectul general al filmului, ritmul molcom si focusul pe latura umana nu pe cea tehnologica il salveaza de la cliseizare. Fraza cheie a filmului, “ce vezi cand iti inchizi ochii?” pare o trimitere voalata la lucrarea lui Phil K. Dick, Si androizii vizeaza oi electrice? In Eva ea functioneaza si ca intrerupator de siguranta in caz ca lucrurile scapa de sub control.


Filmul beneficiaza de multe lucruri bune, atat cinematografia cat si locatiile de filmare - o zona muntoasa inzapezita - functionand ca niste foarte bune carlige vizuale. Efectele speciale sunt de mica amploare insa atunci cand apar sunt fara cusur. Mi-a atras atentia indeosebi interfata programului utilizat de Alex, o holograma tridimensionala interactiva. O prezenta remarcabila este insa Claudia Vega, interpreta Evei, un amestec fermecator de caracter jucaus si maturitate care ajunge sa joace in rol decisiv in declansarea dramei din ultimul act. Practic, o serie de revelatii si dezgropari ale trecutului celor 3 adulti produc un twist oarecum previzibil, dar probabil singurul care te face sa pui tot filmul intr-o noua lumina.

In concluzie, Eva e un film destul de implinit si satisfacator in genul sau. Ar putea fi un semnal pentru o mai mare diversificare a cinema-ului spaniol actual.

Trailer

2 comentarii:

  1. Hmm chiar ca pare un film inedit, cred ca voi urmari acest film cu drag maine cand voi avea putin timp liber.
    Multumesc frumos de review ul facut.

    RăspundețiȘtergere
  2. Hmm chiar ca pare un film inedit, cred ca voi urmari acest film cu drag maine cand voi avea putin timp liber.
    Multumesc frumos de review ul facut.

    RăspundețiȘtergere