sâmbătă, 12 mai 2012

Cannes 2012

AMR: 3 ZILE


Adică da, aţi citit bine: Festivalul Internaţional de Film de la Cannes. Au tot fost zvonuri şi aluzii în postările din ultimele câteva săptămâni, cuvinte lăsate pe ici-pe colo. Cum că „s-ar putea să...” şi „probabil că anul ăsta...” vom fi pe Croazetă. Ei bine, acum vă putem spune cu certitudine! Peste 3 zile, blogul Marele Ecran va ateriza pe aeroportul de la Nisa şi va fi prezent la deschiderea oficială a celui mai mişto festival de film de lume (sper că îmi iertaţi exprimarea de copil de grădi, cu superlative absolute – e din cauza entuziasmului :)), cu susţinerea extraordinară şi foarte preţioasă a Organique (cosmetice naturale).

Aşadar, subsemnata vă invită ca, începând de miercuri, să vă puneţi la cale programul şi să treceţi măcar o dată la două zile pe MareleEcran.net, fiindcă veţi primi detalii live de pe Croazetă. Filme în premieră, oameni de film la photo-call, insight-uri din conferinţele de presă. Şi poze! N-am un bol magic să vă spun exact despre ce voi scrie, dar am programul de proiecţii, şi uite câteva titluri din el pe care musai vreau să nu le pierd:

După dealuri, de Cristi Mungiu – mult-discutata poveste despre cazul Tanacu, singurul lungmetraj românesc ajuns anul ăsta în Competiţia de la Cannes. Ne portretizează ca pe o naţie de barbari amatori de ritualuri dubioase sau ia subiectul dintr-un unghi nesenzaţionalist? O să văd şi o să vă povestesc.


Amour, de Michael Haneke. Tartorele terorii redate prin normalitate şi a unei stări de tensiune inconfundabile construite prin cele mai fireşti situaţii cotidiene nu prea are nevoie de nicio introducere. Hai să vedem cât de subsversiv va face filmul ascuns după un titlu aşa de clişeizat. 

Vous n’avez rien encoure vu – ultimul film al lui Alain Resnais, autor aflat la o vârstă venerabilă, cu o filmografie care nu lipseşte din programa niciunei şcoli de film din lume. Am văzut recent, cu mai multă atenţie, Anul trecut la Marienbad (L’année dernière à Marienbad) şi mi-am reamintit de câteva din trademark-urile din tinereţe ale lui Resnais: atmosfera care imită cadrul volatil şi suprareal al unui vis, povestea care reflectă caracterul selectiv şi înşelător al memoriei, jocul cu mai multe finaluri posibile. Să vedem cât din astea mai rămâne în filmul lui Resnais made in 2012. 

The We and the I, de Michel Gondry. Because I love Michel Gondry :) Există filme mai frumoase ca The Eternal Sunshine of the Spotless Mind sau The Science of Sleep? Dacă da, sunt rare. Două scurtmetraje româneşti: Tabăra din Răzoare, de Cristi Iftime (care a fost şi în juriul Timishort anul ăsta, btw) şi Orizont, de Paul Negoescu (care are, şi el, un history alături de festivalul care ne-a dat 4 zile de „filme scurte şi tari” în Timişoara). Semnat: Adina Baya.

  Deplasarea Adinei Baya la Cannes e susţinută de 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu