duminică, 18 martie 2012

Lecţia de dans 6 bis: Fish Tank

DANSUL E NORMAL LA VÎRSTA MIA
rating: colectabil


Mia nu are prea multe. Nu are răbdare, nu are control. În prima scenă din Fish Tank (regia Andreea Arnold, 2009) îi dă un cap în ochi unei alte adolescente din cartier. Înţelegi uşor de ce nu are prieteni. Nu are nici tată. Locuieşte cu maică-sa şi cu sora-mai-mică-cu-limbă-ascuţită într-o locuinţă socială, undeva în suburbii. Ca să nu repet metafora din titlu a peştelui ţinut în acvariu, zic că e ca un cal ţinut în lanţ (Mia chiar vrea să elibereze un cal înlănţuit de stăpînii săi într-o parcare pentru rulote). Mia nu pare să aibă viitor. Dar are Dansul.

Se refugiază în apartamentele goale din blocurile sociale şi dansează singură un fel de freestyle hip-hop...Mă rog, nu mă pricep, dar pot să-mi dau seama că nu e neapărat un talent extraordinar (deci nu vă aşteptaţi la un Billy Elliot). Pentru Mia dansul e descărcare, refugiu, terapie, un mod de exprimare, ceea ce ştim că -vorba Silviei Dumitrescu- e "normal la vîrsta ei".

Într-o zi însă, Mia descoperă că mai are ceva. Nişte sentimente pentru noul drăguţ al mamei sale, care mamă (Kirsten Wareing) e încă tînără şi voluptoasă, doar că puţin alcoolică. Michael Fassbender (probabil l-aţi remarcat în Inglourious Basterds în rolul locotenentului Archie Hicox) este magnetic în rolul lui Connor, paznic pe timp de zi la un magazin de bricolaj şi un şarmant-secretos în rest. Aparent posedă know-how-ul unui casanova modern, capabil să gestioneze jocul seducţiei cu o mamă şi fiică simultan. Nu e o surpriză că acum, la 3 ani de la acest film, Fassbender (adept al Metodei) a ajuns un star mondial în toată regula, statut care va fi amplificat de Shame (una din cele mai aşteptate apariţii ale anului, la noi).

Dar adevărata revelaţie a filmului este protagonista Katie Jarvis. Un impresar a ochit-o întîmplător pe peronul unei staţii de tren, unde tocmai se certa cu prietenul ei. În film, Jarvis apare într-o scenă turnată chiar în acea gară. Impresarul cu pricina căuta actriţe pentru filmul Andreei Arnold. Iniţial, fata -pe atunci- de 17 ani l-a refuzat, crezînd că e o tentativă de agăţat sau altceva. La casting a declarat că nu suportă dansul. Ceea ce e o dovadă în plus a talentului ei natural, frust, după cum vă puteţi convinge din "dansul" de mai jos. În acelaşi timp, scena ilustrează aglomerarea de energii care vor face "acvariul" să explodeze.



Spontaneitatea lui Jarvis e pusă în valoare de stilul de filmare intim, uneori sufocant al Andreei Arnold, ce aminteşte alteori de mişcările de cameră ale lui Lars von Trier (nu întîmplător, debutul ei în lungmetraj a fost coprodus de danez). A filmat cronologic şi nu le-a arătat actorilor scenariul întreg pînă la final (primeau doar textul pentru săptămăna în curs) ceea ce explică prospeţimea dar şi forţa interpretărilor. Fish Tank m-a convins să caut lucrările anterioare ale Andreei Arnold (Wasp, Red Road). Pe juriul de la Cannes l-a convins să-i acorde Marele Premiu in 2009.

Fish Tank este o emoţionantă/răvăşitoare poveste despre adolescenţă, despre deciziile care ne formează caracterul şi destinul, spusă în stilul realismului social a la Mike Leigh sau Ken Loach. Mai puneţi că are şi o coloană sonoră foarte funky care îi alătură pe James Brown sau Bobby Womack unora ca Shy Fx sau Nas şi v-aţi prins că nu-l puteţi ignora. Piesa ultimului pomenit prilejuieşte a doua "lecţie de dans". "Life's a bitch" poate fi un adevărat imn (pozitiv, într-un mod bizar) al generaţiei de "criză" din primul deceniu al mileniului trei. Aşa cum e, de fapt, şi filmul.

4 comentarii:

  1. l-am vazut anul trecut si mi-a placut foarte mult

    RăspundețiȘtergere
  2. mi-a placut filmul, dar aveam asteptari mult mai mari de la regizoare, tinand cont de primul ei film

    RăspundețiȘtergere
  3. @maria

    Nu am vazut inca debutul ei in lungmetraj, deci nu pot sa compar. E pe lista.

    Pe mine insa m-a impresionat acest al doilea. Daca zici ca primul e si mai bun, atunci nu poate fi decat de bine...

    RăspundețiȘtergere
  4. e mai catchy decat debutul ei, asta si datorita carismei antiglamour si naturelatii extraordinare ale actorilor, dar si a stilului foarte prietenos de filmare. nu prea are cum sa nu-ti placa filmul.

    RăspundețiȘtergere