vineri, 2 martie 2012

Chronicle (2012)

The good, the bad and the black... Superman



rating: Brainwash


Credeam ca in materie de filme pseudo-cine-verite sau mockumentariste s-a cam epuizat debaraua creativitatii si ne aflam in plin proces de reciclare a principalelor retete care au functionat pana acum: zombie si paranormalul. Ma bucur sa vad ca inca mai e posibil sa apara un suflu proaspat in genul etichetat ca “filmari gasite”. E cazul lui Chronicle, filmul de debut a doi tineri de 26 de ani, Josh Trank si Max Landis, care aduce in ecuatie o tema deocamdata lasata deoparte: supereroul. Mixand laolalta o poveste despre origini si puteri ne-naturale cu o drama personala si cu predilectia tinerilor pentru nazbatii, cei doi alcatuiesc un pretendent serios la titlul de cel mai bun SF low-budget de anul acesta.

In centrul “cronicilor” stau doi verisori din Seattle, liceeni in ultimul an, Matt si Andrew. Matt (Alex Russell) e un fost dependent de popularitate brusc responsabilizat de filozofia lui Jung si Schopenhauer in vreme ce Andrew (Dane DeHaan) e tipul de outsider, introvertit si timid, cu o mama pe moarte si un tata violent. Incercand sa-si documenteze viata mizera, Andrew pune mana pe-o camera de filmat si devine operatorul filmului in care joaca. Intr-o noapte plecand de la o petrecere rave, cei doi veri impreuna cu vedeta scolii, Steve, se avanta iresponsabil intr-o gaura din padure de unde vor iesi un pic schimbati. Adica inundati de forte telekinetice care pe masura ce sunt folosite devin tot mai puternice, baietii trecand imediat de la asamblat Lego cu puterea mintii la mutat masini sau chiar zburat.


Aflat pe un curs sigur catre o transformare majora Matt intuieste potentialul ca lucrurile sa scape de sub control si impune cateva reguli de bun simt, cum ar fi sa nu-ti exerciti puterile asupra fiintelor vii, sa n-o faci in public sau cand esti nervos. Singura problema e ca Andrew, care pare si cel mai puternic dintre ei, e si omul cu psihicul cel mai labil, fiind in mod constant batut de tatal sau alcoolic, de golanii din cartier sau de traditionalii ‘teroristi’ de pe holurile scolii. E ca versiunea masculina a lui Carrie. Destul de multe motive pentru a scoate cativa dinti. E previzibil ca la un moment dat nu se va mai putea controla si un conflict de benzi desenate asteapta sa izbucneasca. Sunt ingredientele nasterii unui erou si a unui villain iar Chronicle se dovedeste astfel unul din cei mai distractivi exponenti ai genului cu filmari zgaltaite si casete gasite.

Faptul ca toate acestea se petrec unor adolescenti, dominati de hormoni si probleme personale, confuzi si excitati de noile forte, scuteste filmul de clisee ambitioase de tip “cucerit lumea”. Totul se petrece la nivel local sau, mai precis, in lumea lui Andrew. Destul de repede micile farse scolaresti fac loc unor ganduri mai negre, pe masura ce Andrew devine tot mai constient de calitatea lui de pradator apex, aflat sus in varful lantului trofic. Atributiile sale de cameraman nu-l reduc insa la omul din spatele camerei. Omul e pe sticla, fie ca vrea, fie ca nu, iar asta si prin intermediul camerei unei colege cu pasiuni asemanatoare in documentat propria viata (asta-i probabil singurul ei rol), prin camerele de securitate sau prin manevrarea propriei camere intr-o postura care sa ofere, vorba lui Luci, “cel mai ingenios camerawork din cinema-ul recent”.

Asa cum se poate intui intregul plot al filmului conduce catre climaxul distructiv din final, atunci cand, in ciuda tovarasiei care s-a format in trio-ul telekinetic, scindarea se produce. Cliseic dar nu lipsit de fun si destul de captivant, in special datorita atmosferei mai sumbre si a efectelor speciale. Cei trei Supermani (btw, acelasi Max Landis e autorul unui short intitulat The Death and Return of Superman, in care explica unul din cele mai bizare twisturi din istoria DC Comics) urmeaza sa descopere pe pielea lor ca :
1. puterile mari aduc cu sine si o responsabilitate mai mare, 
2. nu pot face fata unei asemenea responsabilitati
3. nu sunt realmente invincibili iar un moment de neatentie poate insemna diferenta dintre viu sau mort, ori, daca vreti, dintre erou si raufacator.

Tragand linia Chronicle s-a dovedit o alegere inspirata pentru marele ecran, livrand o cantitate buna de distractie filmica simultan cu niste performante actoricesti echilibrate, atat in registrul comic cat si in cel dramatic (Dane aduce un pic cu diCaprio cand era tanar) si, peste toate, o poveste cu suficiente parti bune ca sa ne dea speranta ca inca se mai poate mulge pe seama “casetelor gasite”. Cu conditia sa se gaseasca ceva justificari mai logice pentru prezenta camerei de filmat decat nevoia de a documenta pur si simplu...

Trailer

2 comentarii:

  1. Mai....brainwash maxim!! I am in love :D
    Asa ma bucur ca am citit la voi despre film si dupa 2 zile am ajuns accidental sa il si vad. Si chiar arata f bine pt un low budget...mai ales pe marele ecran. Trebuie neaparat sa-l mai vad o data!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.