marți, 10 ianuarie 2012

Tomboy (2011)

rating: Colectabil

Poate vreti sa luati o pauza de la ultimele hit-uri ale anului trecut si sa aruncati un ochi la Tomboy, o microdrama indie franceza facuta cu foarte mare grija de Celine Sciamma. Intra in categoria aia de filme de care n-ai cum sa auzi decat daca ti le recomanda cineva (ca noi) pentru ca n-o sa le vezi promovate decat pe la vreun festival mai acatari. Desi e filmat cu un Canon 5D, Tomboy nu este si nici nu arata a film ieftin (1 mil $) ori amatoricesc. Nu s-a folosit obositoarea “miscare” cvasi-realista sau documentara a camerei decat in putine cazuri iar mizanscena nu e incropita. S-a utilizat in schimb o echipa mica de productie si o echipa la fel de “mica” (dpdv al varstei) de actori. E un film cu si despre copii insa nu vreo complexa poveste despre maturizare pe cale aventuroasa ci una destul de simpla si nespectaculoasa petrecuta la bloc.

Asa cum poate sugereaza unora si titlul, “tomboy” face trimitere la porecla data fetelor care manifesta in copilarie un comportament mai atipic, adoptand imbracaminte baietoasa si preferand compania baietilor. Noi le spunem “baietoase”. Daca pentru cele mai multe din ele e doar o faza de care isi amintesc amuzate la maturitate pentru unele poate fi un semnal pentru o anumita confuzie in propria sexualitate. Un astfel de caz e eroina filmului, Laure, o fata de 10 ani care se muta cu familia intr-un apartament nou si alege din cine stie ce motiv sa se prezinte in zona drept Michael. Legand o prietenie cu copiii locului, ba chiar un crampei de relatie copilareasca cu o fata mai maricica, Laure/Michael va afla pe propria piele consecintele unei atitudini inselatoare.


Nu e greu de ghicit ca reusita filmului sade tocmai pe umerii acestui copil de 10 ani. Zoe Heran si-a inteles atat de bine personajul inca o buna parte din film am avut dubii daca e o fata tunsa baieteste sau un pusti foarte timid. Reda la milimetru acea confuzie pe care se presupune ca o traieste personajul ei, nesiguranta de a fi ceea ce pare, curiozitatea de a vedea cum e sa fii altfel, cat de bine poti mima sau daca te poti adapta. In acelasi timp Laure e si un amestec original de inocenta si duritate, lucru foarte vizibil in relatia cu sora mai mica, Jeanne (Malonn Levana, 6 ani, alta caraghioasa), pe care o protejeaza de batausi dar cu care se mai si joaca ca fetele.

Exista si cativa adulti in film, in speta parintii fetelor, ce apar insa doar episodic si pentru a-si corecta, consola sau hrani progeniturile. Sunt genul de parinti preocupati de soarta celor mici, intotdeauna langa ei cand au nevoie dar niciodata extraprotectori sau sufocanti. In microuniversul celor mici exista niste reguli, dar din cele care conduc la nasterea unui climat de siguranta. E acea libertate si lipsa de griji care le permite sa cutreiere plaiurile copilariei pana pe crestele amenintatoare ale iresponsabilitatii de unde trebuie sa-i coboare, evident, parintii.

Trebuie sa marturisesc ca mi-a placut mult filmul asta. E atat de deschis, de sincer, de profund si de amuzant ca-l poti pune la colectie. O poveste plina de sensibilitate si fara melodrama.

6 comentarii:

  1. Mi-ar fi placut si mie sa vad filmul asta, insa, nu a aparut inca la cinema si nici nu cred ca va aparea. Asa ca, iar imi fortati mana si ma puneti sa fac lucruri ilegale :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Adrian

    don't blame the messenger :)

    RăspundețiȘtergere
  3. de fapt, în București a rulat chiar vreo 3 săptămâni. păcat de el că a trecut neobservat.

    RăspundețiȘtergere
  4. asa-i ca nu vine la Cinema City Timisoara?
    cred ca o sa il iau pana la urma de pe net...pare un film interesant.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Bogdan: 3 saptamani? sunteti privilegiati :))

    @crynick: d-le, nimeni nu stie ce filme vin la cinema Timis. E o surpriza in fiecare saptamana :)). Poate la primavara cand se redeschide Studio.

    RăspundețiȘtergere