duminică, 22 ianuarie 2012

Love (2011)

O odisee spatiala moderna

rating: Brainwash cu buget redus

Filozoful Protagoras avea o vorba memorabila: “omul e masura tuturor lucrurilor”. Se referea la conceptele de bine-rau si la faptul ca omul judeca si actioneaza dupa propria sa pricepere si vointa. As vrea insa sa folosesc expresia intr-un sens usor diferit, mai degraba stiintific, extinzand dimensiunea “lucrurilor” la scara macrocosmica si comparand omul cu acel instrument de masura prin care Universul se (re)cunoaste pe sine. Daca sunteti in acord cu acest unghi de vedere inseamna ca sunteti dintre cei care vor aprecia Love la fel de mult ca si mine. E o drama SF minimalista produsa de o trupa de rock alternativ (Angels & Airwaves), scrisa si regizata de un debutant, William Eubank, si care aseaza pe structura obisnuita a scenariului apocaliptic de tip ‘ultimul supravietuitor’ cateva concepte destul de interesante: fragilitatea existentei umane, importanta conexiunii cu ceilalti, rostul nostru pe Pamant etc.


Filmul se deschide cu un prolog destul de criptic, o scena din Razboiul Civil American in care unul din soldati, un oarecare Lee, este trimis din transee intr-o misiune solitara scapand astfel de masacrul unionist. Justificarea comandantului sau merita tinuta minte pentru mai incolo: Un singur om in viata poate fi un omagiu pentru restul. Sarim cativa ani buni pana in 2039 si-l intalnim pe un alt Lee, astronaut solitar la bordul vechii statii spatiale ISS, abandonata de 20 de ani. In timpul derularii procedurilor de verificare a functionalitatii ei, Lee pierde legatura cu Houston (“are you there?”) devenind astfel eroul propriei aventuri 'singur pe statie'. Fara a sti ce se intampla pe planeta luminoasa de sub el (desi unele indicii sugereaza un conflict final) Lee trebuie sa-si invinga panica si sa faca tot posibilul ca sa prelungeasca sistemele de mentinere a vietii.


Love imprumuta astfel intr-o anumita masura din filme mult mai grandioase. Din Moon preia atmosfera melancolica si starea de incertitudine legata de propria existenta a eroului, amenintat de factori externi si plin de frustrari. De la Solaris culege substanta necesara pentru a hrani halucinatiile personajului si a-l calauzi prin stari de visare. In consecinta, chiar daca Love e un film de buget minuscul (500.000$) modul de filmare, utilizarea inspirata a decorurilor statiei din carton lipit, a luminii si a muzicii il fac sa para de 10 ori mai scump. In paralel cu rutina zilnica a eroului sunt intercalate si cateva mici si vagi interviuri care ofera soclul fundamental al filmului: suntem fiinte sociale (sociabile) si avem o nevoie organica de comunicare, de conexiuni, dar suntem in acelasi timp si proprii nostri istorici sau arhivari, documentand si transmitand mai departe toata cunoasterea ce-o acumulam.



Inainte ca plotul bine obscurizat sa ni se dezvaluie complet intr-un final kubrickian e interesanta de urmarit degradarea mentala a personajului ca urmare a solitudinii. De la panica initiala cauzata de lipsa controlului, prin frustrare si acceptare, la resemnare si diversele metode de alungare a unei plictiseli prelungite. E genul de performanta solitara pe care am admirat-o si la Sam Rockwell (in Moon) si de care Gunnar Wright se achita excelent purtandu-ne in odiseea moderna a ultimului pamantean catre comuniunea finala, cu Universul. In concluzie, un film neasteptat de bine facut (pe un platou din spatele casei), destul de filozofic si, poate, un pic confuz uneori.
Trailer

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu