luni, 31 octombrie 2011

Sleeping Beauty (2011)

rating: Brainwash

Una din cele mai aţâţătoare, obraznice si intrigante pelicule de anul asta este filmul de debut al scriitoarei australience Julia Leigh. Cu un titlu care face trimitere directa la basmele copilariei, Sleeping Beauty nu e nici pe departe un film de audienta generala, chit ca are constructul unei fabule cu miez tare. E o pelicula plina de erotism care abordeaza poetic niste teme suficient de incomode pentru a intra in zona controversei: obiectivizarea sexuala a femeii, voyeurismul, perversiunea traditionala a elitei moderne si caracterul adictiv al unei experiente de abandon total.

Frumoasa adormita e Lucy (Emily Browning) o studenta cam aeriana ce parca pluteste anesteziata intre cele 2 slujbe part-time si cursurile universitare. E complet indiferenta cu tot ce tine de trupul ei, de familie, de colegi, cutreiera cluburile de noapte cedandu-si virtutea la o aruncatura de ban, intr-un cuvant e o mica depravata, lucru care contrasteaza strident cu imaginea de puritate si inocenta care o insoteste. Peste toate astea fetei ii place cu adevarat sa doarma, fiind o adormita “cronica”, probabil ca rezultat al modului de viata adoptat. 



Din ratiuni financiare Lucy accepta o sluja delicata de “chelnerita in lenjerie” pentru dineurile private ale unor bogatasi discreti. Lucrand sub atenta indrumare a unei madame parca din alta epoca, Claire (Rachael Blake), Lucy parcurge repejor scurtul drum spre dormitorul placerilor interzise. In Camera Frumoasei Adormite se ofera goala, parfumata si sedata celor mai grotesti printi pe care si i-ar fi imaginat, totul cu consimtamantul dansei si cu asigurarea clara ca “vaginul nu-i va fi penetrat”.

In ciuda ideilor neortodoxe filmul Juliei Leigh e de o estetica riguroasa. Are o amorteala stilistica extraordinara (de influenta Haneke-iana), rod al unei cinematografii de poet sau pictor, e insinuant si totusi ermetic facandu-te sa scotocesti prin sertarele memoriei dupa chei desfacatoare. Aproape fiecare scena e simbolica, dublu semnificativa, incepand de la oferirea fetei pe bani unui testari endoscopice ce presupune inghitirea voluntara a unui cablu cu camera si pana la vopsirea buzelor in culoarea “partilor intime”, dupa cum cere ceremonialul gastii de aristocrati discreti. Cea mai simpla paralela care-mi vine in mintea e Salo al lui Pasolini. Si-acolo era o alegorie perversa sugerand dominatia totala a claselor superioare si ravasirea inocentei. Sleeping Beauty se concentreaza insa mai putin pe istorie politica si mai mult pe conceptia populara a pasivitatii femeii si a agresiunii sexuale masculine ca parte a dominatiei prin forta.



Atuul acestui film e fara indoiala personajul Lucy, care, cu trupul sau alb de portelan, fixeaza niste aparitii menite sa adaste o vreme-n minte. Lucy e astfel nu doar o prezenta magnetica ci si una oarecum ireala, plutind undeva la limita dintre material si necorporal. Bizara fascinatia fata de moarte pe care o impartaseste cu cel mai bun amic, Birdman, e inca un indiciu asupra instrainarii fetei. Practic e o fiinta in deriva fara alta ancora care s-o tina-n realitate decat banii castigati. Felul straniu in care accepta sa-i castige e mai simplu de acceptat daca intelegem ideea fetei despre intimitate. Actul sexual nu reprezinta nimic special, “vaginul ei nu e un templu” cum declara singura, si orice teama de abuz sexual e doar principiala. Fata e total detasata in aceasta chestiune si singurul moment cand manifesta o oarecare emotie e cel al mortii lui Birdman, scena care poarta in ea semnificatia unei intimitati intunecate. Aprofundand astfel un asemenea personaj misterios, fara trecut si fara motivatii clare, putem doar specula ca asistarea involuntara la moartea unui strain e perceputa ca un viol moral, lucru ce explica mai clar oroarea resimtita in final.


Cu toate astea, indiferent de explicatiile oferite, ma vad nevoit sa asigur ca filmul e destul de senzorial, apeland la alte simturi decat ratiunea. E un film atent construit, aproape arhitectuaral, in mod clar axat pe atmosfera si principii stilistice din zona picturii. Kubrick ar aprecia probabil acest film. I se poate imputa ca e prea criptic, ca dialogurile sunt uneori teatrale dar Emily Browning e ca Venus pasind din spuma marii. Pastreaza in proportii egale doze de inocenta, mister, senzualitate si perversitate incat sa nelinisteasca audienta. E astfel eroina pasiva si voluntar sacrificata unor batrani masculi alfa dar pedepsita pentru un moment de curiozitate excesiva. Din acest motiv ii este imposibil sa ma miste emotional. Sleeping Beauty isi reteaza astfel un pilon de baza in relatia cu spectatorul ramanand doar un remarcabil exercitiu de stil. Unul cvasi-erotic si semi-frustrant.

7 comentarii:

  1. eu nu am putut trece de dialogurile seci si de atmosfera copiata dupa Kubrick. estetica e riguroasa, dar eu am fost incantat doar de expresivitatea corporala a adormitei.
    Eu cred ca l-as fi catalogat drept Eroare:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ti-am citit articolul inainte sa scriu. Dialogurile poate ca sunt seci insa cred ca e vorba de crearea senzatiei de artificialitate. Oricum monologul mosului ala a fost ok chit ca nu i-am inteles rostul. N-am de ce sa ma plang de paralela kubrickiana, ma bucur ca regizoare se inspira din mari auteuri de film. Daca m-as supara in felu asta orice film de suspans a la Hitchcock ar trebui sa-mi provoace sila.

    Filmul mi se pare foarte original chiar daca imperfect. Raceala scenariului sugereaza o abordarea chrurgicala si impersonala a chestiunii ceea ce nu ma multumeste. Dar e si unul contemplativ in acelasi timp. Cred ca e un film destul de stratificat si nu tot ce a vrut sa spuna regia a ajuns la public. Totusi eu unul l-as revedea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ti-am dat like pentru articol nu pentru film.

    RăspundețiȘtergere
  4. multumesc. sa inteleg ca nu ti-a placut filmul?

    RăspundețiȘtergere
  5. Abia acum l-am vazut, scuza-mi intarzierea. Sincer, am cascat de doua ori pe parcursul lui.
    Despre actrita, mi-a placut, in special scena cu Dr. Frekenstein si in cea cu prietenul muribund.Realiste.Ca si aparitie pare coborata din panzele lui Botticelli (pielea portelanata, parul auriu). Regasesc misterul si senzualitatea lui Johansson.

    La intrebarea e ,, Frica de moarte sperietoarea numarul unu"? Nu. Pot spune ca neputinta.

    cristina coltea

    RăspundețiȘtergere
  6. Primul lucru care imi sare in ochi la filmul asta, pe langa atmosfera seaca si ''sperietoare de ciori'' din introducere, este cat de nefericit si neimplinit este personajul principal.
    Lucy nu da niciun semn pe parcursul filmului ca ar urma un scop, ca actiunile ei sunt calculate sau macar constientizate, si asta te face sa nu te apropii emotional de ea.Lucy e ''in the sky'' cu toate: cu morala, cu sentimentele (discuta cu mama ei la telefon despre bani, accepta fara sa clipeasca sa isi schimbe apartamentul, slujba, isi intreaba prietenul, apoi fostul iubit la inmormantarea acestuia daca s-ar casatori cu ea), cu alegerea intre bine si rau. De parca ar spera ca una dintre actiunile pe care le accepta neconditionat, ar putea sa-i arate o cale catre mantuire.Dar ceea ce realizeaza ea prea tarziu este ca poate sa isi aleaga propriul destin.
    Si ca nimeni nu ar trebui sa traiasca altceva decat vise in timp ce doarme.
    Titlul filmului mi se pare mai mult o metafora, frumoasa adormita are de fapt sufletul adormit, e incapabila sa stabileasca legaturi sincere cu cineva din viata ei, iar momentul final e apogeul tuturor sentimentelor refulate, esuand in efortul de a fi mai ''gentila'', cum ii sugerase un fost iubit.
    Acel strigat din final, e ca un raspuns la dorinta spectatorului de a o trezi pe Lucy la viata.
    Greu de vazut 2.Dupa ''Biutiful''.
    Dar acela e alta poveste...

    RăspundețiȘtergere
  7. @Cristina Coltea: mersi pentru insight-ul pictural. Postura fetei la inspectia matroanei are ceva din prestanta lui Venus in tabloul lui Botticelli.

    @Larisuka: Nu se spune degeaba ca femeile au un spirit de observatie ascutit :)). Imi place analiza ta. Ideea de suflet adormit imi suna foarte poetic ca si nevoia ei nespusa de mantuire.

    RăspundețiȘtergere