marți, 2 iunie 2009

Coraline (2009)

rating: Colectable

Trebuie sa precizez de la inceput ca filmul asta e o poveste excelenta. Nu am citit cartea lui Neil Gaiman, pe care se bazeaza, dar, la fel ca si povestile lui Tim Burton, si Coraline te introduce intr-o lume fantastica, chiar daca nu tot atat de intunecata. Reusita acestui film, primul film de animatie stop-motion realizat in 3D, se datoreaza mai ales lui Henry Selick, regizor specializat pe acest gen si cu experienta anterioarelor The Nighmare Before Christmas si Monkeybone. In lumina acestora spun cu mana pe inima ca si Coraline are sansa sa devina o poveste clasica.




Filmul are scenariul tipic povestilor fantastice. Avem o fetita care se muta cu parintii intr-o casa neobisnuita - Coraline. Avem vecinul curios si neobosit - Wybie - posesor de bicicleta si pisica creepy care o urmareste peste tot. Avem o papusa ciudata care seamana cu Coraline doar ca are ochi facuti din nasturi si tot dispare cand o cauti. Apoi avem nelipsita usa incuiata care duce spre o lume fantastica. Coraline e nefericita din cauza ca parintii ei par s-o ignore, fiind prea ocupati cu munca lor. Vecinii ei sunt ciudati, batranele surori de la demisol impaiaza caini si ghicesc in ceai, iar acrobatul rus de la etaj - Mr Bobinsky - dreseaza soareci. Curiozitatea ei copilareasca o indeamna sa exploreze casa si astfel descopera usa. Patrunzand in Lumea Cealalta, Coraline descopera o lume identica dar mai prietenoasa cu ea. Parintii sunt mult mai atenti, ii fac de mancare si se joaca cu ea, singurul lucru ciudat fiind acela ca toti au ochi din nasturi cusuti. Desi se intoarce de fiecare data inapoi dupa ce adoarme, Coraline se simte tot mai bine dincolo. Lucrurile se schimba insa in clipa in care afla ce sacrificiu trebuie sa faca pentru a ramane cu cealalta familie si cine este de fapt Celalata Mama.


Povestea e pur si simplu minunata, e ceva ce mi-ar fi placut sa citesc in copilarie; in mod sigur mi-ar fi influentat visele. Iar filmul e foarte bine realizat. Putea fi mult mai simplu de facut in animatie digitala, dar cand te gandesti ca e in stop-motion, ca sute de oameni au lucrat la el, ca hainele au fost crosetate in miniatura sau ca platourile de filmare s-au intins pe 13.000 de mp, chiar te simti obligat sa primesti un asemenea cadou.


Singurul meu regret e ca nu am apucat sa-l vad la cinema in 3D, cred ca ar fi o experienta fantastica, de tipul celeia care scoate la iveala copilul din tine, zambitor si fara griji. Daca nu l-ati vazut inca, nu mai pierdeti vremea. This one really pays off.

Trailer.

Un comentariu: