Marele Ecran

sâmbătă, 25 iulie 2015

Festivalul punk al lui Zivan

FOCUS SERBIA

Zivan Pujic aka Jimmy este un punk rocker cu suflet de poet. De 5 ani se încăpățânează să organizeze un festival de punk în satul său natal. De fiecare dată a ieșit cu bugetul pe minus.

Ognjen Glavonic e la al doilea film despre Zivan. A absolvit Facultatea de Arte Dramatice din Belgrad în 2011. Scurtmetrajele lui au circulat în peste 50 de festivaluri internaționale.

Proiecție: Duminică, 26 iulie, ora 18, Cinema Gottlob
Invitat special: însuși Zivan, care vine din Serbia la o discuție cu publicul, după film. Pe Zivan îl mai știți din filmul ăsta.

Ieri a fost "vinerea animată" la Ceau, Cinema! Cu proiecţii alese pe sprânceană de Felix Petrescu (Waka_X), cu ateliere despre realizarea filmelor de animaţie şi a benzilor desenate, cu cine-conversaţii. Şi, desigur, cu multe lungmetraje faine! Zorislav Stoianovici a fotografiat câteva dintre momentele cu miez ale zilei.

Azi ne mutăm a Gottlob, unde se află cel mai proaspăt renovat cinema rural din România. Aşezat fix în patria lubeniţelor. Ne vedem acolo!

Pentru cine ramane in Timisoara, festivalul continua si la AMBASADA, cu reluari de filme din competitie (Casa Blanca de la ora 16, Educatoarea de la ora 18) si Tribul de la 20:30. Cine nu a prins calupul de filme banatene, il poate vedea in reluare la Cuib d'arte de la ora 21, iar de la ora 22, animatii de la Leipzig DOK in aceeasi locatie.

Gottlove for cinema

Astăzi Ceau, Cinema! se mută la Gottlob, în patria lubenițelor și a primului cinematograf recondiționat în mediul rural.

Pe care îl inaugurăm semi-oficial deseară de la 18, cu proiecția PAȘAPORT DE GERMANIA (r. Răzvan Georgescu), în prezența regizorului (trailer AICI). La eveniment vor mai participa foștii proiecționiști și angajați ai cinematografului.

De la ora 20.00 vă puteți întâlni cu soții Toma (Cuzin și Cristina), împreună în viața reală, cât și pe ecran, în cel mai recent film al lui Corneliu Porumboiu (COMOARA). De la 22.00, ne mutăm pe stadionul din Gottob, unde va fi proiectat AFERIM! (r. Radu Jude). Proiecția filmului și invitația lui Toma Cuzin au fost posibile cu sprijinul Parada și Mulberry Development).

Musafirii sunt așteptați la Gottlob cu filme proaspete, lubeniță dulce și loc de campare (tot pe stadion - foarte aproape de un grup sanitar). Festivalul nostru de buzunar (sau buzunarul nostru de festival) nu își permite încă să asigure o linie de transport cu autobuzul (dar avem pe listă pentru la anul). Trebuie să ajungem fiecare cum putem (poate vă mai întrebați prietenii pe facebook, care știți că vin, dacă mai au locuri în mașină). Poate chiar Cu bița la lubenița.

vineri, 24 iulie 2015

Proiecție-specială The Crossing. Cu Toma Cuzin și Boris Gaza

The Crossing (2010), filmul de absolvire multi-premiat al tînărului regizor Cristian Pleș, a fost proiectat de noi în mai multe rânduri la Timișoara. Dar niciodată în prezența celor doi actori principali: Boris Gaza și Toma Cuzin. Publicul are ocazia acum să discute după film cu cei doi actori și să afle direct de la ei ce au făcut în ultimii 5 ani ce au trecut de când au filmat împreună.

Boris Gaza: “Cocoșul Decapitat”, „La drum cu tata”

Toma Cuzin: „Aferim!”, „Comoara”, „Las Fierbinți”

AMBASADA, azi, ora 17

Filmul are 18 minute

Q & A după

Ceau, Cinema!: O Vinere Animată

Azi vom avea o vinere foarte animată la Ceau, Cinema!

Ceau AnimAtelier

De la ora 18, la AMBASADA

De la ilustratie la animație - Alma Cazacu (motion designer) și Dan Ungureanu (ilustrator) vă invită la o discuție despre pașii invizibili, parcurși de creatori, de la idee la animație. De la concept, storyboard și assets, la compositing, animație și visual effects. Deschideți ochii și urechile și haideți să îi cunoașteti!

Alma Cazacu e co-fondator Make a Point, a studiat Multimedia - montaj și sunet la UNATC în București și Digital Post Production la National Film and Television School din UK. Este artist vizual, curator și producător, specialistă în efecte vizuale (motion + graphic design, compositing, colourgrading). / www.makeapoint.ro

Dan Ungureanu este ilustrator si autor de carte pentru copii si nu numai. Absolvent al masteratului Children's Book Illustration la Cambridge School of Art. “Nara and the island” va fi publicată în primăvara 2016 de Andersen Press London. Anul trecut a fost unul dintre cei mai loiali spectatori la Ceau, Cinema! Anul acesta susține atelier. #asaseface

De la ora 20, facem Terapie de Basm.

Creatorii proiectului Terapie de Basm (revistă de bandă desenată) sunt deja la a doua participare la Ceau, Cinema! (vezi AICI ce au pregătit la prima). Acum vor arăta și cîteva animații în care s-au implicat între timp și veți putea înțelege procesul de creație, pas cu pas, frame cu frame. Au pregătit și anul ăsta ceva șpețial pentru noi.

Bonus, dacă rămâneți la AMBASADA pînă la 22, primiți un calup Vinerea Animată, animațiile mai vesele și solare sau mai întunecate și psihedelice, cernute în ultimul an de Waka_X (Felix Petrescu). Accesul este liber la toate evenimentele de azi de la AMBASADA.

Pentru cei care vor răcoare adevărată + animație, Cool Cinema (demisol Casa Artelor) este rezervat pentru cele două programe Vinerea Animată, de la 18. Iar în Curtea cu Castan, tot la Casa Artelor, rulează lungmetrajul franco-german de animaţie Jean, copilul lunii (Moon Man, 2012), de la ora 22.

Film-închidere TM: DRAGOSTE LA PRIMA LUPTĂ

Ceau, Cinema! se mută de mâine la Gottlob. În seara asta, mai puteți viziona în aer liber la Timișoara o comedie romantică, întrutotul proaspătă, delicioasă și surprinzătoare: Dragoste la prima luptă (Les Combattants/ r. Thomas Cailley, 2014).

Între prieteni şi afacerea familiei, Arnaud (Kevin Azais) pare că va avea o vară liniştită. Până o întâlneşte pe Madeleine (Adele Haenel), pe cât de frumoasă pe atât de puternică şi prevestitoare de rău. El nu aşteaptă nimic, ea se pregăteşte pentru ce-i mai rău. O poveste de dragoste. Sau despre supravieţuire. Sau amândouă.

A ras tot ce era de ras la Cannes 2014 (4 premii la Quinzaine de Realisateurs, inclusiv premiul criticii de film), plus 3 premii Cesar (între care și premiul pentru actor la debut). Adus cu sprijinul Institutului Cultural Francez Timișoara și Voodoo Films.

Deseară de la ora 22, la Grădina de Vară "Capitol". Proiecția e precedată de o scurtă ceremonie de anunțare a premiilor Ceau, Cinema! Iar cei care vin de la 21 pot să intre în atmosfera cinematică via DJ set Waka_X. Gazdele Grădinii roagă spectatorii să nu intre cu băuturi, pentră că există bar înăuntru prevăzut cu tot felul de lichide revigorante.

Ceau, Cinema! spune Aferim! Toma Cuzin

Actorul Toma Cuzin, unul din invitații speciali ai Ceau, Cinema! din acest an, va participa sâmbătă, la Gottlob, la o discuție cu publicul după proiecția filmului Aferim! (ora 22.00), unul din succesele românești ale anului.

De ce este Aferim! un film important? Ne spun mai jos câțiva oameni legați direct de Ceau, Cinema! sau prieteni ai festivalului. Suficiente motive de a participa la proiecția de mâine de pe stadionul din Gottlob.

Toma Cuzin în Aferim!

Adina Baya

De ce e „Aferim!” e un film foarte important pentru cinemaul românesc? Pentru că, în spatele unui western cu oameni în iţari, se ascunde un fel de poveste atotcuprinzătoare despre România, o „metanarrative”, dacă ar fi să împrumut termenul lui Lyotard. E filmul care îţi arată cum eşti şi de ce eşti aşa, îţi aminteşte de unde vii.

Şi te face să constaţi cinic-amar că, deşi au trecut 180 de ani de la acţiunea filmului, majoritatea lucrurilor arată cam la fel. Minorităţile etnice sunt luate, în continuare, drept ţapi ispăşitori pe care majoritatea i-ar tortura oricând cu plăcere pentru a-şi distrage atenţia de la propriile greşeli. Stăpâne absolută peste relaţiile interumane sunt tot negocierea, cearta, ţigăneala pe bani mărunţi şi ciubucul.

Femeile sunt, în marea lor majoritate, tot privite ca nişte anexe cu creierul mai mic al soţilor/taţilor lor. Trăim în continuare în ţara lui „facem să fie bine”. Suntem cu toţii în continuare nemulţumiţi de ţara în care trăim etc. Iar dincolo de toate tarele, românul continuă să fie un tip «de treabă», gata să ia apărarea celor care o merită, dar în acelaşi timp să fugă cuminte la loc în banca lui atunci când o figură autoritară îi cere asta cu ton apăsat.aferim-188523l

„Aferim!” e unul dintre cele mai „româneşti” filme pe care le-am văzut vreodată, stabilind cu precizie o suită de valori universale ale acestui neam. Asta dacă vrei să-l vezi aşa. Dacă nu, mai e şi varianta de a-l citi ca pe o pastişă la adresa lui Tarantino, a lui Shakespeare, a „Moromeţilor” şi a altor câteva piese magistrale care se pot ghici în intertext.

„Last but not least”, e de departe cel mai credibil film de epocă românesc pe care l-am văzut deodată. Jude are un talent rar de a reda autenticul chiar şi când actorii vorbesc în proverbe; şi când zapciul lui Teo Corban e o doar voce care se aude în timp ce doi călăreţi abia se zăresc în depărtare pe ecran, şi când stai la masa din cârciumă cu Şerban Pavlu.

Lucian Mircu

„Aferim!” nu e pentru „ipochimenii care or să ne pomenească peste 200 de ani”. E chiar despre ei. Adică… noi. „Aferim!” semnalează o ruptură binevenită de curentul „minimalist-mizerabilist” şi de filmele istorice „patriotice”. „Aferim!” ne obligă să încetăm discuţiile despre „valuri” şi mode, pentru a ne concentra pe ce e cu adevărat important.

„Aferim!” e important pentru felul în care atacă discriminarea (de toate felurile). Jude nu răzbună sclavii (ca Tarantino). Doar ne arată negrul de sub unghie. Apropo, aş vrea ca Jude să ne mai „strice” imaginea în lume. De câteva ori.

„Aferim!” e important pentru că a stârnit şi încă mai stârneşte atâtea discuţii (chiar dacă se vorbeşte şi „pe alături”). Ne provoacă să ne punem întrebări despre noi, despre prezent & trecut, despre viaţă (nu acesta e, în esenţă, scopul artei?), fără să se ia prea tare în serios.

„Aferim!” e important pentru că ar putea schimba şi felul în care românii îşi văd cinematografia. Iată că un film românesc poate fi entertaining şi inteligent, „de acţiune” şi „de gândit”. Pe scurt, fiecare poate să plece acasă cu ceva.

E un film atît de important încât sper că valahii (care au cea mai bună viteză la download din UE) să nu mai aştepte să-l dea jos de pe torenţi, ci să-l vadă pe un ecran mare, în toată măreţia imaginii sale. Şi după ani, să-l dea dascălii la şcoală. E dovada vie şi delicioasă că limba română poate să sune bine într-un film.

Marian Sorin Rădulescu

Ca să aflăm de ce este „Aferim!” un film important pentru cinematografia română, ar trebui întrebată chiar ea. Şi nici aşa nu cred că ar fi toată lumea mulţumită, indiferent de răspuns. S-ar găsi şi atunci cârtitori să zică: De unde ştie ea, cinematografia, ce e important şi ce nu pentru ea?

Importanţa unui film este, în fond, o chestiune personală. Un film ca „Aferim!” este înjurat sau iubit de oameni care, mai mult sau mai puţin, împărtăşesc aceleaşi valori, aceeaşi sensibilitate, acelaşi ideal.

De oameni care sunt sau nu obsedaţi de purisme (ideologice, naţionale, morale), de oameni care sunt legaţi sau nu de „epopeea naţională”, aşa cum a fost ea povestită în serialul popular cu voievozi, haiduci, zapcii, comisari ş.a.m.d. – cu toţii eroi, fireşte.

„Aferim!” mi se pare important, întâi de toate, pentru dimensiunea sa tragi-comică, de tip râsu’-plânsu’, care anulează radical orice dimensiune „eroică”, triumfalistă, senzaţionalistă din mai vechile filme „istorice” şi „de acţiune”. În fine, filmul lui Radu Jude mi se pare important pentru că, într-o manieră deloc interesată de reconstituirea strict artizanală, exterioară a epocii (cum se întâmplă şi în filmele lui Lucian Pintilie), invită spectatorul treaz şi atent să-şi reconsidere şi analizeze propriile prejudecăţi şi propria identitate, într-o lume din ce în ce mai pestriţă şi mai supusă schimbărilor de tot felul.

Lucian Maier

Nu se întîmplă foarte des (la noi şi oriunde) să fie realizat un film care spune o poveste de care spectatorul se poate bucura sincer, fără nicio interferenţă socio-politico-filosofică, şi, în acelaşi timp, în mod natural, fără nicio pretenţie, fără preţiozităţi, fără să fie condescendent în relaţie cu spectatorul, filmul să fie şi social, şi politic, şi filosofic.

În raportarea sa la realitate, omul îşi construieşte lumea prin limbaj. Lumea are un rost pentru orice om în măsura în care acesta din urmă are acces la tainele sale. Accesul întotdeauna are loc prin limbă (cuvintele fiind semnele unui cod în care e înregistrată lumea). În acest sens, limba este un depozitar al evenimentelor, ca lucruri rostite şi înfăptuite; este un depozitar al istoriei.

Radu Jude conduce filmul în direcţia aceasta, a chestionării posibilităţii noastre de a accesa istoria prin intermediul limbii – în măsura în care, noi, cei care accesăm istoria, suntem parte din conştiinţa prezentului (din manifestarea limbii aşa cum este ea astăzi).

Însă în tot acest timp (al investigaţiei prin limbă), Radu Jude face şi alte cercetări – în relaţie cu prejudecăţile, cu ideea de conducător politic, cu raporturile de putere din societate (bărbat – femeie, lege – societate, zapciu – boier, conducător – supus etc.) – prin care „Aferim!” devine un act artistic inepuizabil.

Răspunsurile au făcut parte dintr-o anchetă mai amplă printre criticii români, publicată pe Ziarul Metropolis.

Ceau, Cinema!: Ziua 2

Şi a fost ziua 2 de Ceau, Cinema!...Cu filme bănăţene, animaţii de la Leipzig DOK, discuţii despre filmul documentar şi un warm-up cinematic by Waka_X. Şi, desigur, cu multe proiecţii interesante. Plus lubeniţă, distracţie şi mult suflet pus de echipa de voluntari. Iată câteva episoade de ieri, văzute prin lentila lui Mircea Gherase şi a lui Zorislav Stoianovici. Vă aşteptăm şi azi la evenimente! (program pe ceaucinema.ro)

Ceau, Cinema! "Comoara" sau aventura lui Porumboiu

Unul din evenimentele speciale din cadrul Ceau, Cinema! este proiecţia celui mai nou film al lui Corneliu Porumboiu, "Comoara", la cinematograful din Gottlob, sâmbătă, de la ora 20.00, în prezenţa actorilor Toma Cuzin şi Cristina Toma.

Mai jos puteţi citi câteva din declaraţiile lui Porumboiu la proiecţia de presă din luna mai de la Bucureşti, imediat după premiul Un Certain Talent câştigat la Cannes. Declaraţiile au fost preluate de pe Ziarul Metropolis.

Toma Cuzin şi Cristina Toma, soţ şi soţie deopotrivă în viaţa reală şi în Comoara

„Comoara” a fost filmul pe care l-am făcut cel mai lejer – a mărturisit regizorul Corneliu Porumboiu, care îşi doreşte ca noul său lungmetraj „să fie ca o aventură” pentru public, aşa cum spune că a fost şi pentru el.

Corneliu Porumboiu:

Mă gândesc întotdeauna ca filmele mele să mă mulţumească pe mine şi publicul.

Selecţiile la Cannes sunt foarte importante pentru că ajută filmul, ajută foarte mult pentru distribuţia ulterioară a filmului.

Sincer, nu mă gândesc la premii. Depinde de ce juriu e, depinde de filmele din competiţie… Eu fac filmele, muncesc la ele, îmi plac.

E foarte important ca un film să fie la un festival mare.

Facem filme în limba română. După criză, piaţa e din ce în ce mai restrânsă.

Pentru mine e foarte important să pot să fac următorul film. Şi, ca să adun finanţare pentru următorul proiect, în ziua de azi depinde foarte mult de ce ai făcut deja.

La mine, umorul e o chestie instinctivă. Nu mă gândesc.

Cred că toate filmele mele au umor. Cred că toate personajele mele seamănă într-un fel cu Buster Keaton. Sunt foarte serioase, ca şi mine. Şi eu sunt destul de serios în viaţa de zi cu zi. E ca o terapie, poate, dar nu mă gândesc la asta înainte.

Nu cred că e vorba de a fi înţeles sau nu. Cred că e vorba de un tip de construcţie narativă pe care eu ca scenarist mi-o propun. Dozajul umorului este din construcţie.

Am fost interesat de un anume tip de schimb. E un film construit în jurul a două noţiuni: una de solidaritate şi alta de proprietate. M-a interesat foarte mult tipul acesta de schimb între generaţii: ce ai şi ce dai mai departe. Nu pot să spun că una este mai importantă decât cealaltă.

Mă interesează ca filmul acesta să fie ca un soi de aventură. Speranţa mea este ca publicul să intre în acest tip de demers.

Ce am văzut înainte au fost nişte westernuri. M-am inspirat dintr-o întâmplare reală.

Îmi place foarte mult şi Caragiale, îmi place foarte mult şi Gogol, îmi place foarte mult şi Cehov. Dar scenariul unui film e diferit şi eu nu îmi iau reper dintr-un alt tip de operă.

A fost filmul pe care l-am făcut cel mai lejer. Mare parte din succesul său se datorează celor trei actori: Toma Cuzin, Adrian Purcărescu şi Corneliu Cozmei.

N-am avut presiune. Am luat filmul ca pe o aventură. Sper ca şi publicul să trăiască o experienţă de tipul acesta.

Sunt foarte multe momente istorice despre care se vorbeşte în film. M-a interesat să avem un fel de background istoric. Toate rămân ca un tip de eveniment care sunt în spate, dar influenţează ceea ce se întâmplă în prim-plan.

joi, 23 iulie 2015

Srdjan Dragojevic pentru Ceau Cinema: "Vă iubesc, îmi pare rău că nu sunt cu voi"

Srdjan Dragojevic e unul dintre regizorii sârbi importanți ai ultimilor ani. A rupt cu controversata dramă de război, Lepa sela lepo gore (Pretty village, pretty flame, 1996) apoi a fost premiat la Berlin pentru Parada (2012). În intervalul de timp dintre aceste filme a avut și o experiență la Hollywood (s-a stabilit la Hollywood, a fost în discuție pentru mai multe proiecte, dar nu s-a materializat mai nimic) A fost încîntat că îi dăm filmul la Ceau, Cinema! Și deși e prins între două festivaluri ca membru al juriului, mi-a răspuns la câteva întrebări (probabil pe avion). Cum și noi suntem un pic prinși, nu mai apucăm să traducem interviul (pînă săptămâna viitoare).

CeauCinema: Atomski Zdesna/ Holidays in the sun is basically about a scheme to trick people into buying something they really don’t need and surely can’t afford. This is not new to capitalism and it is a problem we need to discuss more in Romania, as well. Are there a lot of “selling” (and other) schemes in Serbia, fooling people right now?

Srdjan Dragojevic: Timeshare scheme is basically a metaphore for a dozen of schemes the citizen of transitional countries have to live and suffer on the daily bases. Yes, they still exist - I went to one "free trip" three years ago to tenerife for a research. So, the story is quite accurate, I was observing this for a whole week. By the way, I am among hundreds of thousand people from all around Eastern Europe who get a loan in Swiss Franks, another scheme...

C.C.: In accordance with the international title, Holidays in the sun is a solar film, a comedy (even if a dark one), but the ending is like a punch in the gut. Was this subversive tone your intention from the start?

Srdjan Dragojevic: I always have that mixture of comedy and tragedy. Our lives are like it, these times are like it. And I am a bit manic depressive person. So tragicomedy is quite good genre for me.

C.C. After Kusturica’s Black Cat, White Cat, Srdjan Todorovic earned an icon status here in Timisoara. How did you work with such a first class actor, who’s performance, near the end, is explosive?

Srdjan Dragojevic: But Srdjan Todorovic played Devil in my first film We re not Angels - from 1991. And we’re friends from much earlier before, since both of us were rock musicians and played in new wave bands. So, it is always easy with him.

C.C. Romanian cinema has seen, in the last couple of years, tons of films about the Communist era and Ceausescu. Serbian cinema has another predilect theme: Yugoslavia's war. Is this a form to exorcise some demons of the past? Some kind of collective therapy?

Srdjan Dragojevic: I became really bored of it. It lasted for two decades. I did my contribution with Pretty village, pretty flame, a bit too early, in 1996. And I have to say I cannot really understand that constant need for war films, in the countries that have much more serious problems than the ones we are living with.

C.C. What’s next for the Serbian cinema? Or what should be next? (your opinion, of course)

Srdjan Dragojevic: A couple of interesting sophisticated horrors, maybe? I think horror is a great genre and an author can be really political with.

C.C. You also had a vast experience with Hollywood (not necessarily a happy one). What where the lights and what were the shadows of this experience?

Srdjan Dragojevic: I have a feeling about that experience as if it belongs to another life...

C.C. In Timisoara we have a large community of serbians and plenty of serbian cinema fans (mostly because in the communist times, here in Western Romania, we only had access to pop-cinema through serbian tv channels). Do you have a message for people who come to see your film at "Ceau, Cinema!"?

Srdjan Dragojevic: I love you all, sorry for not being with you.

C.C. And finally, my favourite question to ask a cineast: what do you love about cinema?

Srdjan Dragojevic: It's a hard question for somebody who's been watching two films a day for more than 30 years, from New Zeeland's horrors to litvanian art house.

Așadar, dacă nu v-ați săturat de Sooooaree veniți deseară pe răcoare la o comedie neagră, balkan style, VACANȚE LA SOARE (ora 22, Grădina de Vară). Înainte de film, puteți să intrați în atmosfera cinematică, de la 21, cu ajutorul unui DJ set (oh! not again) "solar" /instrumental/ hip-hop, by Waka_X (Felix Petrescu/ Makunouchi Bento).