vineri, 3 iulie 2026
Dragă Ami
Anne-Marie Ionescu, adică Ami, a fost colega mea la Magic FM și Rock FM, în același timp prietena cu care am putut discuta zeci de minute despre câte un film sau un episod de serial. A fost o susținătoare importantă a celor două documentare la care am lucrat. "Apă și talpă" și mail ales "Superhombre" au ajuns în cinema la mii de spectatori și datorită ei (nu e o întâmplare că Rock FM și numele ei sunt pe ambele generice de final). Dar acesta e doar încă un motiv (secundar) pentru care îi voi rămâne mereu recunoscător (din păcate fără șansa de a-i mai întoarce binele). Am simțit nevoia să scriu următoarele rânduri, pentru mine și pentru suflețelul lui Ami. N-am putut să le scriu altfel decât pe această pagină dedicată pasiunii pentru filme și celor care credem că, în final, cinemaul va găsi o cale să ne salveze cumva pe toți în paradisul său de celuloid și vise. (Lucian Mircu)
Dragă Ami,
Din păcate, nu ne-am întâlnit în persoană de prea multe ori (deh, Timișoara e departe). Din fericire, am vorbit zeci de ore și despre sute de filme. Așa, prin cinema, cred că am ajuns să te cunosc (mult mai) bine. Ca atunci când împarți o limbă secretă cu cineva.
Și chiar vorbeam aceeași limbă, mi-ai confirmat fix cu vorbele astea când am discutat despre The Pitt sau de White Lotus, de Better Call Saul și de superba Rhea Seehorn din Pluribus. Sau despre National Lampoon's Christmas Vacation (1989) ori Fanfara Învingătorilor (1996).
Când mi-ai recomandat The Witness (A tanu, de Peter Bacso, 1979), mi-ai scris așa: "L-am văzut acum 30 de ani absolut întâmplator, la cinema Union (ăla de lânga blocul turn de la Sala Palatului, pe Câmpineanu, erau 4 oameni în sală, cu tot cu mine si un amic).
Atâtea interpretări și teorii despre seriale și filme și descoperiri pe care mi le-ai pasat și mie.
„Scenariul
de film era limbajul lui, singurul mod în care putea / știa să comunice”, mi-ai
scris recent observația asta mișto, traducerea ta” despre rolul lui Stellan Skarsgard în Sentimental Value (2025).
Nu vrea să fiu foarte sentimental (nici nu ți-ar plăcea), dar nu cred că e ceva mai valoros ce poate fi spus despre cineva, oricine, decât ce simt că vreau să spun acum: s-a dus un om bun.
Dar cumva a și rămas. Rămâi.
“You see, the thing that makes sense of this crazy world is rock and roll”
Nu degeaba The
Boat That Rocked (2009) a fost între comediile tale preferate.
Îmi lipsesc
deja discuțiile noastre despre filme și viață. În același timp, când scriu asta
aud în cap vocea ta plină, inconfundabilă, atât de natural “radiofonică”: Biniii! Haidi,
ti pup!
Ne vedem în
Cinema Paradiso, acolo unde nu mai avem nevoie de traduceri și
subtitrări. You'll always rock, Ami!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.