duminică, 16 iunie 2024
Tiff 2024 (I)
CRONICI DE RĂZVAN BĂLOI
Răspund prezent și la această ediție de TIFF, o ediție care pare mai matură, nemaiavând nevoie de o susținere așa de mare cu reclame, tam-tamuri și tot tacâmul. Așadar:
1. “Un silence” de Joachim Lafosse e un film belgian, cu un subiect belgian, abuzul sexual contra unui minor, dar cu doi actori de primă mână francezi: Daniel Auteuil și Emmanuelle Devos. Cu un subiect greu, filmul e ușor de urmărit: deși începe cu sfârșitul și nu dezvăluie din prima “quelque-chose-ul”, gradual ni se dezvăluie de ce a fost nevoie de 30 de ani de tăcere pentru a ascunde un abuz. Trecând peste jena firească și pseudo-empatia pentru abuzator ce te încearcă și te încarcă, accepți că nu se poate fugi de trecut oricât de mult ai regreta în prezent iar dacă și prezentul e compromis, atunci viitorul sună chiar sumbru.
2. “Cele 7 binecuvântări” (“Sheva Brachot”, Ayelet Manehemi) vin împachetate cu mult umor, cu un pic de candoare, dar și cu alt subiec greu de dus, desprins din realitate: abandonul la naștere sau din fragedă pruncie în favoarea rudelor care nu pot avea copii sau care pur și simplu sunt mai înstăriți și își permit luxul de a nu trece prin toate traumele și emoțiile unei nașteri. Filmul ia poziție împotriva acestui fenomen, pare-se cutumizat printre familii de evrei, dar oferă și un ghid de înțelegere a tradițiilor acestora și a relațiilor tumultoase, pline de patos, cu certuri și împăcări recurente. Are și o accelerare bună: trece de la comedie, la tragedie și spre final – la documentar.
3. Cum m-am abonat și la secțiunea Mini Tiff, “Calea spre excelență”/”La voie royale” a lui Frederic Mermoid nu mi se pare “mini-abordată”, ci surprinzător de cuprinzătoare, dezvăluind o societate franceză divizată, fragilă și un aspect mai puțin cunoscut la noi: accesul deloc ușor la studii universitare/superioare. Înțelegem că accesul la excelență nu e deloc facil pentru cei din clasa de mijloc, clasă reprezentată aici de fermieri, care pentru o viață mai bună au la îndemână doar proteste violente (cealaltă cale pare de neatins). Dar Sophie, o fată de fermier, e convinsă că poate rupe această barieră și poate trece la un nivel superior academic pentru a urca social. Oare va reuși?
4. Am continuat tot la categoria “mini”, cu un Blondi fermecător al one-woman show-ului Dolores Fonzi (regizor, scenarist și personaj principal), dar care mi-a părut „maxi” prin puritatea sufletească emanată de absolut toate personajele din film. Un „coming-of-age” pentru adulții din film (în timp ce copiii știu ce vor și o fac natural, părinții lor sunt imaturi și un pic bosumflați). Filmul este și un, „mini” road-movie, dar și o mărturie a vieții de zi din Argentina, unde consumul de iarbă, mersul la concerte și hoax-urile sunt la ordinea zilei.
5. “Amal” al lui Jawad Rhalib lovește tot din zona stereotipurilor belgiene, așa că nu mă mir prea mult când văd conflictele din comunitatea islamică belgiană. Practic un “crash-cultures” care nu poate să trăiască fără aceste ciocniri. De data asta, pornesc dintr-o școală laică, unde profesoara de literatură Amal, jucată impecabil de Lubna Azabal (cunoscută din “Rebel”, 2022) încearcă să le cultive elevilor libertatea de exprimare și gândire. În sânul comunității musulmane din care aceștia fac parte, aceste libertăți sunt îngrădite, iar scânteia aprinsă în școală pornește un foc care o face să se dividă, să se dezvăluie și într-un final să sufere. Primul “film Tiff” văzut la ediția de față (prietenii știu de ce😀)!
6. “Răpirea” lui Karan Tejpal ne explică de la început că societatea indiană e împărțită în două și noi vedem pe ecran ce se întâmplă când acestea se întâlnesc. Doi frați din “upper society”, invitați la o nuntă extravagantă sunt nevoiți să ajute o mamă din „lower class” a cărei copil fusese răpit într-o gară. Observăm cum sentimente înălțătoare, de o umanitate profundă, se amestecă cu un realism de o brutalitate specifică celor care nu mai au nimic de pierdut. Ingredientele emoționale sunt amestecate printre personajele celor două lumi antagonice și relațiile dintre acestea au o dinamică imprevizibilă, toate acestea dezvoltând un thriller decent, cu răsturnări de situație și dramatism. Valoroase sunt și imaginile superbe surprinse în partea rurală a Indiei, dar și evoluția relației dintre cei doi frați.
7. “It’s not my film” ne-o aduce pe fermecătoarea Maria Zbąska pe scenă pentru a ne răspunde cel puțin la întrebarea de ce nu găsim filmul pe IMDB sau pe Rotten Tomatoes? Nu mai apuc să o întreb însă nimic la sfărșit, căci sunt captivat de frumusețea cadrelor cu Marea Baltică și a sufletelor celor doi protagoniști, un cuplu prins într-o relație de lungă durată care pare că nu mai merge. Până aici – nimic nou și când se aprinde lumina în sală mă uit în jur și văd că filmul a atras ca un magnet o grămadă de cupluri care vor să găsească probabil o soluție la erodarea care apare firesc în orice relație. Putred pe din afară, lemnul are însă viață în el și cei 400 de km parcurși de cei doi pe malul mării în plină iarnă pentru a-și salva relația curăță tot ce e stricat pe dinafară, pentru a face loc vieții dinăuntru.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.