vineri, 21 iunie 2024
TIFF 2024 (III)
Maratonul lui Răzvan continuă la Cluj cu alte șapte titluri.
 |
15. “Frate de-o vară” (de Joren Molter) Când o familie se destramă, de multe ori rolurile dintre părinți și copii se pot inversa. Aici avem un tată instabil și imatur, așa că unul dintre fii săi își asumă responabilități care îl depășesc, în special îngrijirea unui frate bolnav, semi-paralizat. Viața e cel mai bun profesor, așa că unde mai există intenții bune și candoare, parcă mai există și speranță. Relațiile dintre oamenii din film sunt la nivel de parc de rulote, dar în spatele aparențelor se ascund comori neșlefuite.
16. Mă uimește “Fata îndărătnică” a indianului Vinothraj Palani prin superbele cadre din India rurală, prin cutumele arhaice ținute în viață de comunități întregi, de superstiții și vrăjitorii, de naturalețea cu care majoritatea familiilor aranjează căsătoriile fiicelor cu bărbați din aceeași castă, chiar dacă aceștia dau dovadă de brutalitate și încăpățânare. Anna Ben, actrița din rolul principal, răspunde la întrebări după film și e destul de vorbăreață, contrastând cu personajul său din film, care are doar câteva replici.
17. „Râul”, de Junta Yamaguchi e un „Groundhog Day” japonez, plin de umor și filozofie de viață, însă mai light și ușor de urmărit, spre deosebire de fratele său mai mare. Secțiunea Focus Japan include curajos și astfel de titluri fantasy care fac deliciul unei săli pline cu amatori de cultură japoneză, lucru apreciat zilele trecute și de ambasadorul Japoniei în România.
18. Am continuat să explorez această cultură la “Concurentul” (de Clair Titley). Mai mult decât un documentar, e un film hibrid care reconstituie prima emisiune TV gen Big Brother dar o face în stilul lui “Truman Show”. Cu un impact năucitor în Japonia la sfârșit anilor ‘90, emisiunea naște un personaj aparte: comediantul Nasubi (vânătă) care trăiește într-o cameră (gol pușcă) doar din ce câștigă din premiile oferite de reviste timp de 15 luni și e filmat 24/24. Devine erou național în timpul cutremurului de la Fukushima din 2011 și unul universal după cutremurul din Nepal din 2015. Clair Titley, invitat la Cluj, ne face să înțelegem relația specială, aproape bolnăvicioasă dintre Nasubi și celebrul producător al show-ului TV, Toshio Tsuchiya.
19. “Piscina” (de Helena Stefánsdóttir) e ca un roman-thriller islandez la modă prin anii 2000, în care personajele ascund întotdeauna ceva. Secrete de familie sunt ascunse în pereții unei case fără vârstă, de lemn, care scârțaie la fiecare pas. Lilja are 18 ani și alege să locuiască o perioadă de timp cu bunicii și cu un unchi grav bolnav. În piscina de la subsol bunica face niște ritualuri la limita dintre religie și vrăjitorie, muzica sumbră și reflexia apei se propagă peste tot, dezvăluind treptat putregaiul anticipat.
20. “Day Tripper” (de Yanqi Chen) arată o societate chineză distopică inedită, în care oameni de rând se zbat într-o lume fără sens. Se zbat încet, resemnați, cu mișcări enervant de lente și de charaghioase. Un dulap nu intră pe ușă, oamenii concediați primesc ca amintire monitorul pe care au lucrat, un grup de adolescenți încearcă să asigure respectarea regulilor publice, iar alții așteaptă un autobuz care nu ajunge niciodată.
21. “Pelikan Blue” (de László Csáki), din secțiunea Ziua maghiară e delicios atât prin imaginile animate îmbinate cu imagini de arhivă, cât și prin subiectul său din istoria recentă a Ungariei. La sfârșitul anilor ‘80 granițele s-au deschis dar oamenii n-aveau bani să călătorească. Câțiva tineri pornesc o industrie de falsificare a biletelor de tren internaționale, folosind hârtia de indigo albastră de la firma Pelikan. Deviza grupului:“să furi de la privat e o fărădelege, dar să furi de la stat e o mândrie!”
(corespondență de Răzvan Băloi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.