Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea The Lobster. Sortați după dată Afișați toate postările
Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea The Lobster. Sortați după dată Afișați toate postările
vineri, 18 decembrie 2015
15 din 2015. Plus încă ceva
Da, suntem atât de previzibili. Mergem pe formula asta 'la care nu s-a mai gândit nimeni': 15 filme din 2015. Alegerile noastre nu sunt totuși previzibile. Nici n-au cum. Topul 'oficial' Marele Ecran pe anul care tocmai se sfârșește a fost alcătuit de Waka_X (Felix Petrescu). Am mers pe mâna lui pentru că a văzut incomparabil mai mult cinema nou decât restul echipei. La lista lui (oarecum sortată) plusăm cu câteva titluri cu care am rămas din 2015. La prima vedere, nu a fost un an extraordinar nici pentru cinema.
The Lobster
Satira socială dusă ușor în fantastic. Domnul Lanthimos nu are pic de milă față de spectator. Și pentru asta îi mulțumesc. Un film greu și dureros.
A Pigeon Sat on a Branch Reflecting on Existence
Aici se încheie o trilogie magnifică. De râs, de plâns, de balegă de mânz: umanitatea.
Body (Ciało)
Cel mai bun și puternic film polonez de anul acesta. Un film cu un final neașteptat dar potrivit. O reflecție despre corp, viu sau mort, real sau astral, pentru că toți avem unul sau mai multe.
Tu Dors Nicole
O mică bijuterie de film de la un regizor canadian drag mie: Stephane Lafleur.
V-au plăcut "Ghost World", "Temporada de patos", "Frances Ha"?
O să vă placă și ăsta.
Turbo Kid
Un tribut filmelor 80s si VHS Culture cum nu s-a mai văzut.
Pastișe la pastișe făcute cu mult umor, ritm, chef de film și efervescența care lipsește filmelor mainstream cu super-eroi.
Just Jim
Un debut surprinzător de bun. Un "coming of age" movie de un (tânăr) autor jucăuș și plin de șarm cinematic. O coloană sonoră fabulos de bună și potrivită, probabil cel mai bun OST de anul ăsta.
Mr. Turner
Timothy Spall exprimând o paletă largă de sentimente doar prin mormăituri dirijate de mâna fină a maestrului Mike Leigh și păstoriți de fantoma lui Turner. Ce să vrei mai mult?
Mississippi Grind
Cel mai bun film din ultima vreme pe subiectul "dependență", cu unul din actorii mei favoriti: Ben Mendelsohn. Film mic dar bun.
Schneider vs Bax
Comedie tare neagră de la Alex van Warmerdam, nu atât de bună ca filmele lui anterioare dar suficient de bună ca să o recomand cu caldură.
Ich seh, Ich seh
Un "euro art horror" mic și bun. Cum trebuie să fie. Poveste originala cu kids și fantome și atmosferă de ținut părul electrizat pe spinare după final. 2-3 zile.
Realite
Cel mai matur produs al lui Quentin Dupieux. O surpriză placută și o bucată de suprarealism cinematografic autentic. De trăit!
Fires On The Plain
Un remake nou la o poveste mai veche. Un film cumplit despre ororile războiului, grafic până la os și fără pic de cosmetică a conceptului. Terifiant și aproape inuman, așa cum trebuie spuse poveștile despre războaie. Buget mic dar acting compensator.
Durak
O poveste cu un "prost" rus care încearcă sa lupte cu tot sistemul birocratic și politic corupt. Sună familiar? Lipsește Vladimir Sancho Panza la apel.
Mistress America
Pentru că Woody Allen s-a ramolit rău de tot, Noah Baumbach i-a luat locul la producția de comedii (newyorkeze+evreiești+inteligente+nevrotice+cute). Si o face bine, cu Greta Gerwig...:)
Victoria
Un bank robbery berlinez care definește o generație, un oraș, o stare. Filmat într-o singură noapte și aparent dintr-un singur take, "Victoria" e printre foarte puținele filme germane care mi-au picat bine în ultimii ani. (Waka_X)
Sicario/ Asasinul
E mai bine ritmat ca o samba și exact când crezi că te-a pierdut în infernul din Juarez, te prinde cu fermitate, fără milă, și îți trage două gloanțe în piept de le simți chiar și prin vesta de protecție de spectator.
Court/ Tribunalul
Uitați tot ce știți despre Bollywood! Pe lîngă dilemele social-politice pe care le ridică, oferă și un tablou al societății indiene sfîșiată de contraste și contradicții. Pe de o parte încearcă să se înnoiască, să se elibereze de trecutul și mentalitatea colonială, dar pe de alta vine tradiția (cutume, caste, legi de la 1860) și le dă la toți în cap. Un debut impresionant al tînărului Tamhane. Dar mai impresionat am fost de poetul rebel/trubadurul/ hip-hop artistul de 65 de ani care sperie sistemul cu rimele sale.
Melbourne
Din aceeași familie cu About Elly și A separation (împart și protagonistul Peyman Mooadi). Iranienii fac filme sufocante cu o impresionantă economie de mijloace (toată acțiunea din Melbourne se petrece într-un apartament) și care te lovesc în plex.
Liza the Fox-Fairy
Un mișmaș simpatic, proaspăt, amuzant, exotic, misterios, colorat, plin de fantezie, cum am vrea să vedem și în cinematografia noastră. Iar coloana sonoră este...musai. Hat perse!
Testamentul Nou Nouț
Moș Crăciun există. Locuiește la Bruxelles...sau ceva de genul ăsta. Comedie aparent ușurică, dar cu destul miez, care amintește (în momentele 'poetice') de Destinul Fabulos al lui Amelie Poulain.
Documentarul anului:
The Look of Silence ('sequel-ul' și mai răvășitor al răvășitorului The Act of Killing) și Bitter Lake de Adam Curtis (dacă vrei să înțelegi cum a apărut ISIS, de la 1945 încoace)
Documentarul + soundtrack-ul anului: Junun (de P.T. Anderson)
Mențiuni: Amy sau fata de dincolo de praful stelar și The Wolfpack .
Revelația/descoperirea anului (chiar dacă e din 2014):
The Kindergarten Teacher (și tot ce a mai făcut Nadav Lapid)
Filmul românesc al anului:
Aferim! (dintr-o sută de motive, boierule).
Dacă punem și Comoara, la capitolul actori a fost 'anul Toma Cuzin' (iar noi l-am avut invitat la Ceau, Cinema!, împreună cu Cristina, partenera din film și din viață).
Mențiuni la documentare românești: Pașaport de Germania și Chuck Norris vs. Comunism (ambele vizionate la Ceau, Cinema!)
Serialul anului:
Better Call Saul și P'tit Qin Qin (farsa lui Bruno Dumont)
Mențiuni: The Man in the HighCastle
American Horror Story: Hotel
Mr. Robot (inegal, dar îl salvează combinația aia de Fight Club + U T O P I A)
și finalul de la Mad Men
Revelația tv: Fargo, sezonul I (rămâne să văd daca sezonul II confirmă)
Bob Odenkirk e și aici.
Scăpări/ Mari așteptări pentru 2016: The Assasin
'Un exercițiu de contemplare' atât de lăudat de Ionuț, că nu are cum să nu fie bun
și doc-ul ăsta nebun, Finder's Keepers.
luni, 26 octombrie 2015
Corespondență Les Films de Cannes II
Ziua a III-a a fost ziua poveștilor, pentru că
toate cele trei filme vizionate pot fi încadrate (cu îngăduință) la fantasy.
Merg
cu nerăbdare la Tale of Tales și intru în fascinanta
lume imaginată de Matteo Garrone, inspirat de o colecție de povești fantastice
ale italianului Giambattista Basile. Trei povești îngemănate, cu prinți și
prințese, cu căpcăuni, vrăjitoare și monștri marini, trei încâlceli pe care
Salma Hayek, Vincent Cassel și John C. Reilly încearcă să le descâlcească.
Povestea poveștilor este un film pentru copii mari, chiar dacă o mămică a
încercat (până la urmă, fără succes) să îl urmărească împreună cu băiețelul
ei.
În
completare vine The Brand New Testament al lui Jaco Van
Dormael, propunerea Belgiei la Oscar. O alternativă la
ceea știm despre creștinism sau poate doar o continuare? Dumnezeu e belgian și
locuiește împreună cu soția și fiica acestora într-un apartament cu 3 camere
din Bruxelles. La început a creat orașul, apoi animalele și de-abia apoi omul.
Urmează “exodul” fiicei pe nume Ea (în orig.) care nu-și mai suporta tatăl cinic,
tiranic și mercantil. Și totul devine o joacă cu mult umor despre cum ar fi
lumea “dumnezeită” de fiica demiurgului și
apoi de soția acestuia.
La The Lobster (cu casa închisă) am reușit să fac rost de bilet chiar în primul rând. O lume distopică în care persoanele singure au la dispoziție 45 de zile să își găsească partener, altfel fiind transformate în animale. Cred că de asta i-a fost frică și lui Colin Farrel după ce s-a îngrășat vreo 10 kg. pentru (poate) cel mai bun rol al său. Léa Seydoux, John C. Reilly și Rachel Weisz completează distribuția. Cu accente comice, cu flashuri din 1984, primul film al lui Yorgos Lanthimos în engleză căștiga Premiul Juriului la Cannes-ul de anul acesta. Am avut cele mai mari așteptări pentru acest titlu din festival și...mi le-a depășit. (corespondență de Răzvan Băloi)
La The Lobster (cu casa închisă) am reușit să fac rost de bilet chiar în primul rând. O lume distopică în care persoanele singure au la dispoziție 45 de zile să își găsească partener, altfel fiind transformate în animale. Cred că de asta i-a fost frică și lui Colin Farrel după ce s-a îngrășat vreo 10 kg. pentru (poate) cel mai bun rol al său. Léa Seydoux, John C. Reilly și Rachel Weisz completează distribuția. Cu accente comice, cu flashuri din 1984, primul film al lui Yorgos Lanthimos în engleză căștiga Premiul Juriului la Cannes-ul de anul acesta. Am avut cele mai mari așteptări pentru acest titlu din festival și...mi le-a depășit. (corespondență de Răzvan Băloi)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)