joi, 30 martie 2017

Distributie alternativa de documentare creative (Partea II)

Ieri povesteam aici cu ce idei am plecat la conferinta despre distributie alternativa de la Praga. Azi zic cu ce m-am intors.




Conferinta First Screens (a doua editie) s-a tinut in frumoasa cladire a Institutului Cervantes din Praga, dotata cu sala de cinema de 100 de locuri. Gazdele au fost Jana Ripplova si Kristyna Genttnerova de la KineDok (& Institute of Documentary Film). 

CUVANTUL ORGANIZATORILOR: "The organizers strongly believe that it is necessary to approach and inspire the young enthusiastic filmmakers and film school students in order to present them the newest trends and help their films find the right direction - DIRECTION: AUDIENCE"

Iar participantii chiar au fost tineri si entuziasti. Mai mult, desi majoritatea erau studenti in ultimul an sau proaspat absolventi, cam toti lucrau deja la documentarul lor (precum Zorko Sirotic din Croatia sau Petya Ivanova din Bulgaria). Au fost si organizatori de festival, ca Sandra si Branko de la MakeDox. Ne-am infratit pe loc festivalurile (ei sunt cu ceapa, Ceau, Cinema! e cu lubenita). Ca vorbeam de frati, Natali Sava e o producatoare sprintena din Republica Moldova. Aveam si staruri printre noi: Zofia Kowalewska, o tanara regizoare din Polonia, intrase recent pe lista scurta de la Oscar cu documentarul despre bunicii ei (Close Ties). 

Conferinta a pornit de la observatia ca distributia e o parte subestimata din viata unui film documentar. Creatorii independenti au nevoie de noi strategii pentru a ajunge la public. O idee repetata de mai multi vorbitori: munca grea incepe de fapt dupa ce ai terminat filmul.

Rezum cateva idei, in special pentru creatorii de film documentar (desi unele idei pot fi "traduse" si pentru alte domenii).

Trebuie sa ai o strategie de distributie inca inainte de a incepe filmarile. Mirjam Wiekenkamp, publicist si fondator al agentiei de PR de film NOISE (cu sediul in Berlin si Amsterdam), ne sfatuieste sa pornim de la urmatoarele intrebari: cine e publicul tau (ce interese are, pasiuni, obiceiuri etc)?  Adica sa faci un profil detaliat.

Mirjam propune urmatorul exercitiu: sa iti imaginezi care e publicul ideal pe care ai vrea sa il ai in sala la filmul tau. Apoi sa te gandesti ce ai vrea sa-i transmiti. Un mesaj concret. Cu ce vrei sa ramana dupa film? Ce sa faca? In cazul filmului despre regizorul Oleg Sentsov (The Trial: The State of Russia versus Oleg Sentsov), la premiera de la Berlin au activat reteaua Amnesty si au organizat o petitie pentru eliberarea sa din inchisoare.


Presa. Daca faci documentar, cu greu poti spera la o recenzie in revistele mari despre industrie (asa zisele trades, ex: Variety sau Holywood Reporter). Trebuie sa te indrepti catre presa generalista. Chiar si jurnalistii locali pot fi abordati, daca ai o poveste interesanta. Ideea e ca trebuie sa le impachetezi si sa le oferi tu povestea.

"In general e vorba de un efort combinat. Ca sa conteze trebuie sa se scrie mult in publicatii variate: publicul sa vada ca filmul este de interes pentru formatorii de opinie, dar mai trebuie sa vada si postere/bannere/recomandari in reviste, on line, spatii publice. Chiar si asa, daca vorbim de un film experimental din Ecuador, oricata promovare i-ar face chiar si un critic urmarit de cititori, n-o sa faca minuni".

(zice un comentator roman avizat, intr-o discutie despre distributie deschisa pe facebook de criticii Iulia Blaga si Ionut Mares)

Alt sfat important: acceseaza retelele existente! Adica mergi acolo unde se intalneste publicul tau online (grupuri de facebook), dar si in viata reala. Mirjam dadea exemplu documentarul Amateurs in Space, despre constructori amatori de rachete din Danemarca. La premiera filmului in Amsterdam au invitat un club de amatori din Olanda care construiesc si ei rachete. Amatorii olandezi si-au activat reteaua lor de followers. Mai mult, filmul a devenit subiect pe un blog foarte urmarit, dedicat barbatilor. Pentru ca, nu-i asa, mai toti barbatii mesteresc la ceva in garajul lor. Uneori, la o racheta. Premiera a fost un succes. Iar mesterii de rachete din Danemarca au fost incantati sa-i intalneasca pe cei din Olanda. Unul chiar si-a adus racheta cu el.

Daca subiectul filmului iti permite, tinteste sa creezi un impact social. Pentru Jurnalul lui Ida, despre o femeie care sufera de tulburari tip borderline, publicistii au vorbit cu asociatii de profil, s-au focusat pe terapisti si pe familiile care au membri afectati de asemenea tulburari. Filmul nu a primit recenzii importante, dar a fost proiectat in Parlamentul European si a creat o dezbatere. Depinde ce iti propui.

Christopher Hird (fondator Dartmouth Films), alt tutore de la conferinta si o figura importanta in productia independenta de documentare in Marea Britanie, incurajeaza creatorii sa preia controlul distributiei inca de la inceput, dar sa fie flexibili. Sa nu-si lase filmul pe mana unor distribuitori care nu stiu ce sa faca cu el (pentru ca tu stii probabil cel mai bine ce sa faci in tara ta). Dar, daca ai norocul sa il distribui in strainatate, atunci trebuie sa-ti alegi cu grija partenerii.

Ca un ecou la cuvintele lui Mirjam Wiekenkam, Christopher Hird insista si el pe cunoasterea publicului. Cine ar da bani pe bilet? Numai asa poti construi o comunitate in jurul filmului. Nu ajunge sa ai un film bun, trebuie sa construiesti relatii in jurul filmului, sa comunici direct cu publicul tau.

Christopher Hird a impartasit cu noi "trei reguli de aur" despre crowdfunding, daca vrei sa-ti finantezi filmul prin contributia directa a publicului: 

1. Trebuie sa-ti identifici fan-club-ul, oameni foarte interesati de film. Ei ar fi si cei care ar da bani intr-o campanie de crowdfunding. Trebuie sa-i vezi, sa te intalnesti daca-i posibil cu ei.

2. Recruteaza-i pentru idee. Faci parteneriate din timp. Strangi liste cu adrese de e-mail

3. Apoi muncesti 24/7 pentru o perioada concentrata de o luna sau doua. Trimisti e-mail-uri. Dai telefoane. Te intalnesti cu oamenii. Le reamintesti partenerilor ca au zis si ei ca promoveaza in reteaua lor. Scrii mesaje de multumire celor care au contribuit.

FUN-FACT:  Statistic, primesti bani doar de la 1 % din “fan-club-ul” identificat.

FUN-FACT 2: Christopher a avut in mai multe ocazii sponsori (fundatii) care au zis ca vor dubla suma care se strange. Asa ca o campanie de crowdfunding bine gandita iti poate aduce mai multe castig decat ai crede la prima vedere. 

Uneori un film va strange mai multi bani daca il distribui in spatii neconventionale, decat in cinema. Christopher dadea exemplu Divide, un documentar despre inegalitatea pe piata muncii. Jumatate au fost proiectii in cinema, jumatate in alte spatii. L-au vandut direct companiilor si organizatiilor care doreau sa proiecteze filmul pentru membrii lor. Au avut si un grant si au investit 25.000 de lire in publicitate. Investitia le-a adus mai multi spectatori si castiguri si a asigurat rentabilitatea filmului.


APROPO DE SPATII NECONVENTIONALE. In seara primei zile de conferinta am vazut - direct pe peretele prafuit al unui hale industriale reconvertitata in anticariat (DUP36) - Moonwalk with Grandpa, un foarte emotionant documentar norvegian de David Alraek, cu participarea regizorului la discutia de dupa. 

Acesta este formatul proiectiilor Kinedok. Filmele vin in locurile favorite ale oamenilor, insotite de creatorii lor sau invitati care au ceva de zis legat de subiectul filmului. La conferinta am aflat ca Romania e tara unde programul KineDok merge foarte bine. Poate si pentru ca documentarele creative ajung mai greu pe torenti.

A doua zi am vazut si cum se face un pitch. Echipele a cinci documentare cehesti aflate in cautare de distribuitori prezentau trailere sau bucati din film si apoi argumentau in 10 minute de ce merita filmul lor sa ajunga in cinema. Printre "expozanti" s-a numarat si regizorul Filip Remunda (autor care si-a castigat celebritatea cu fantasticul debut Cesky Sen/ Visul Ceh). Ma gandesc ca un asemenea eveniment ar fi interesant si la noi. Desigur, daca am avea ceva mai multe productii pe an (cehii au 20). 

Pana atunci merge cealalta recomandare facuta si de Mirjam si de Christopher: proiectii-test la care sa-ti chemi prietenii, dar si public 'normal'. E o ocazie sa-i inviti pe cei care ti-ar distribui filmul: distribuitori, oameni din industrie, tv, multiplex (e bine sa ii 'implici' in destinul filmului si nu uita sa ceri feed-back). Recomandarile privind distributia pe canale online, DVD, dar si despre merchandising in jurul filmului nu le mai amintesc, ca nu prea se aplica la noi in tara.



Steven Hadley, consultant, trainer si seful unei agentii pentru "dezvoltarea publicului" in Irlanda de Nord, a vorbit despre un subiect care divizeaza de 10 ani discursul despre Cultura in Marea Britanie: trebuie subventionata sau sa se descurce dupa regulile pietei? Se dau multi bani pentru asa-zisa “democratizare a culturii”. Dar in ultimii 10 ani, a ramas neschimbat publicul care consuma arta. Toata lumea plateste, doar cativa beneficiaza. Exista un public care nu are o voce, asa-numit “hard to reach” (oameni saraci, fara educatie).

FUN FACT: Stiti ce institutie culturala primea cei mai multi bani in 1946 cand statul a inceput sa subventioneze cultura in Marea Britanie? Opera. Cine primeste acum cei mai multi bani? Ha! Tot Opera.


Am si eu o scurta anecdota legata de publicul "hard to reach". L-am sunat zilele acestea pe curatorul unui cinema de la tara sa-i propun proiectia unei scurte selectii de documentare. M-a intrebat: "dar cum sunt filmele astea...documentare?"  In Cehia si Croatia au documentare “creative” la tv. In Polonia exista un public consistent pentru acest gen. Dar in Romania si in multe tari vecine, oamenii nu stiu ce e un documentar sau de ce ar fi important sa stie.


Aceasta a fost una din concluziile conferintei de la Praga (pe langa cea cu 'filmmakers are sexy"): documentarele nu sunt pentru toata lumea. Trebuie sa iti gasesti nisa. Si sa o scoti din casa. Despre asta am acum ceva idei. Le-am prezentat dupa Praga si la Bucuresti, la o intalnire KineDok organizata de Andreea Burdujanu si colegii ei, in cadrul One World Romania. Sloganul editiei a zecea a festivalului a fost "fara frica". Aceleasi cuvinte (ma rog, in latina) cu care Steven Hadley incepuse prezentarea si de fapt conferinta First Screens: Noli Timere! 

Fara frica! Iata in sfarsit un sfat bun, cu care sa incepi distributia filmului tau. Desigur, daca ai o strategie. 

Multumiri: KineDok, One World Romania.
Multumiri Institute of Documentary Film din Praga pentru gazduire si inspiratie
(foto: organizatoarele Jana Ripplova si Kristyna Genttnerova)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu