joi, 2 martie 2017

Plesh goes to Holywood...and learns the fine art of betrayal (XIX)




Ma intorc dintr-o vacanta prelungita, care si-a avut efectul. Ma intorc cu dorinta de a razbate si de a gasi suma necesara pentru a atasa un actor. Nici bine nu ajung si primesc un mesaj de la producatori ca vor sa ne intalnim. Ei niciodata nu vor sa ne intalnim asa din senin...Nu-i a buna.

Conversatia a mers exact cum m-am asteptat. Producatorii mei imi sugereaza ca lucrurile nu functioneaza nicicum. Ar avea oameni interesati sa investeasca in film, dar nu o fac din cauza ca eu nu am nume. Desi stam in bratele unui producator care se ocupa de BTL si avem nevoie de doar 100k USD pentru a putea atasa un actor (care automat ar aduce si restul de investitie) nu pot sub nici o forma sa gaseasca acesti bani. Imi propun sa fac un pas in spate si sa raman ca producator. Le spun ca trebuie sa ma gandesc.

Si m-am gandit. La plusuri si la minusuri.

Minusurile sunt evidente: nu regizez nici un film si nici nu imi pornesc cariera.

Plusuri: ca producator, as avea totusi un proiect langa numele meu. Cand vorbesc cu cineva nu voi fi "Plesh ala din Romania care n-are nimic", ci "Sunt Plesh. Producatorul de la filmul cutare". Iar daca filmul are succes, macar nu imi va fi refuzata imediat orice discutie. Ar putea fi macar un inceput de intrare. O intrare propriu-zisa nu - doar daca filmul are un succes fenomenal (vezi Lights Out). Dar macar ar fi un inceput.

Asa m-am gandit pana cand am inteles ca ei au discutat deja cu un regizor. Deci discutia nu a fost ca "Hai sa ne gandim la alte variante". In realitate a fost "Hai sa ne scapam de el, ca avem pe altul care vrea sa faca filmul si Plesh ne sta in drum".

Maine, poti afla ce e la capatul povestii lui Cristian Plesh. It's twisted, it's scary. It's a Holywood classic!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.