vineri, 26 februarie 2016

Tinerețe și Forță Majoră


An bisect. Mărțișor. Cum-necum, s-a nimerit că Marele Ecran și Pelicula Culturală fac două proiecții, una după alta, back to back.

Luni, 29 februarie, ziua aia în plus de după noaptea "Oscarurilor", serviți o infuzie de TINEREȚE (cu tot cu bătrânețe) la Ambasada. După La Grande Bellezza, maestro Paolo Sorrentino se întoarce cu un nou imn (sau 'simple song') închinat nostalgiei, la scară grandioasă. 

YOUTH/ LA GIOVINEZZA e experiență revizionabilă, mai ales pe un ecran mare. Michael Caine e în mare formă. Mai plusăm cu: Harvey  Keitel, Rachel Weisz, Paul Dano, Jane Fonda (într-un cameo care-ți zbârlește părul pe ceafă), Mădălina și Maradona.  

Apropo de 'Miss Universe'/ Mădălina Ghenea, Michael Caine a povestit pentru Little White Lies scena aceea de pe afiș, cu el și Keitel în bazin: "Nimeni nu ne-a spus despre ea. Paolo ne-a spus că stăm relaxați și deodată cineva va intra în piscină - o fată frumoasă. Nu ne-a zis că va fi goală. Am crezut că va fi în costum de baie și noi vom fi sta acolo ca niște moși perverși. De aici ai fețele acelea încremenite de uimire."

Tot despre româncă, reporterul LWL întreabă dacă și ea e un efect special. Caine răspunde: 
"Oh. În niciun caz. E incredibilă. Mi-a amintit de prejudecățile rapide pe care le facem. Mi s-a părut uimitoare. A făcut scena goală. Frumos, frumos, frumos. M-am gândit: E minunată. Și apoi avea o scenă lungă cu mult dialog. M-am gândit: "La naiba, o să stăm aici toată noaptea. O să strice toată scena." A făcut-o în două duble. Știe să și joace fata asta."




Marți-mărțișor, 1 Martie, colegele de la Pelicula Culturală forțează primăvara cu FORȚĂ MAJORĂ (Ruben Ostlund). Sau cum l-au numit ele: filmul-mărțișor care vine în ajutor.  Biletele de intrare la film constau în mănuşi sterile şi nesterile/scutece adulţi/saltele decubite/clor/detergent de rufe automat - produse ce vor merge în sprijinul Centrului de îngrijire paliativă Hospice “Casa Milostivirii Divine” a Federaţiei Caritas. 

Și, după cum ne-am obișnuit la proiecțiile Pelicula, descoperim o nouă clădire valoroasă din punct de vedere arhitectural și istoric pentru Timișoara. Proiecția se ține la „Casa cu Axa de fier” (vis a vis de Tribunal, intrarea dinspre Punctele Cardinale). Clădirea proaspăt renovată are fixată în nişa de pe colţ o axă de fier, în lungime de 2,5 m, datând din secolul XVIII. Legenda spune că este osia carului de luptă cu care Eugeniu de Savoya a intrat în 1716 în cetate în fruntea armatei austriece şi i-a alungat pe turci (că, na, era forță majoră).



FORȚĂ MAJORĂ urmăreşte tensiunea ce se acumulează într-o familie suedeză 'perfectă' (tip IKEA, cum zicea cineva) care merge pentru câteva zile în Alpii francezi, la schi. În timpul unui prânz la restaurant, o avalanșă răstoarnă totul cu susul în jos și...mai mult nu divulgăm pentru că e de văzut și de dezbătut după. Am vrut să aducem filmul și la Ceau, Cinema! anul trecut, dar nu s-au legat lucrurile. Se leagă acum, cu șnur de mărțișor.

Apropo de Ceau, Cinema!, cu ocazia acestor două proiecții, asociațiile noastre vor face și niște anunțuri de interes pentru prietenii festivalului. Nu ratați deci primele anunțuri oficiale :) Biletele puse în vânzare pentru TINEREȚE s-au epuizat la Ambasada. Mai sunt 30 care vor fi vândute, înainte de proiecție, luni, 29 februarie, ora 20. Pentru TINEREȚE, mulțumim Independența Film. Pentru FORȚĂ MAJORĂ, Pelicula mulțumește distribuitorului Clorofilm.


Trailer zilei: Out of nature


Criza vârstei mijlocii a unui bărbat mijlociu din clasa de mijloc.

Sau nevoia bărbatului modern de a evada, de a scăpa de presiunile familiei, serviciului, vieții în care (i se pare că) s-a împotmolit. Norvegianul Ole Giaever face un 'autoportret' foarte nuanțat (joacă rolul principal) și onest până la capăt. Suntem practic în mintea personajului. Îi auzim toate gândurile, ceea ce la un moment dat ar fi obositor, dacă acest "stream of conciouseness" nu ar fi ritmat cu momente comice și panorame spectaculoase. Atenție! Dacă vedeți OUT OF NATURE (MOT NATUREN, 2014) în cuplu, s-ar putea să stârnească dezbateri după și unii să ajungă să doarmă pe canapea. Sau să fugă în natură.




Vinerea animata: Zbigniev’s Cupboard

vineri, 19 februarie 2016

Vinerea animata: Baths

Din nou Poliția Rutieră



Dacă tot sunt simpatici zilele astea polițiștii de la Rutieră, vă amintim filmul polonez cu care am încheiat prima ediție Ceau, Cinema: DROGOWKA/ Poliția Rutieră. Iată cronica de atunci, ca să vedeți că filmul spune întotdeauna adevărul, de multe ori "înaintea timpului său":

Am făcut un scurt raport despre Poliția Rutieră imediat ce l-am prins pe radar. Drogowka arată exact ce e corupția. O pandemie care infectează tot: de la copiii care blătuiesc un meci de fotbal pentru mărunțiș și până la cei mai înalți funcționari ai Comisiei Europene, care fac autostrăzi doar pe hârtie și încasează comisioane grase. Practic, vorbește despre tot ce-i mai rău în România. În același timp, vedem că lucrurile astea nu se întâmplă doar la noi. Este o demonstrație de forță (și cu mult umor) a faptului că dacă intri in hora compromisurilor (de conștiință) nu mai poți ieși întreg, demonstrație realizată cu mijloacele unui thriller modern impecabil scris, jucat și regizat.




Iar Felix (Waka_X) a zis așa:

Recunosc, sunt mare fan de cinema polonez. (am si prieteni care fac misto pe tema asta...).  E suficient sa vedeti cateva filme, de ex. cele facute de Wojciech Smarzowski, ca sa ma intelegeti. Dupa comedia bizara "The Wedding" si drama politista de atmosfera "The Dark House" (filme extraordinare) + povestea de razboi "Rose" (care pe mine nu m-a atins prea tare), Wojciech Smarzowski scrie si produce in 2012-2013 un film ultra-realist despre coruptia in sanul Politiei si consecintele ei sociale generalizate. Partea cea mai dureroasa a acestui film e ca naratiunea poate sa fie transpusa firesc in orice societate din Balcani: Romania, Bulgaria, Serbia. Filmat cu o gramada de camere diferite (mai ales  camere de telefon celular), editat ultra-dinamic si modern, cu o poveste atat de credibila si familiara ca doare, jucat de o echipa de elita a actorilor polonezi de azi, filmul tine privitorul conectat, secunda de secunda. Nu se compara cu nicio drama politista americana sau britanica, e atat de bun incat mi-e teama (pentru privitor dar mai ales pentru producatori) ca acest film a ridicat stacheta genului undeva sus, pe dulap. Filmul nu putea sa fie facut la noi (desi existau toate premisele pentru asta) - nu cunosc regizor roman cu asa doza de curaj - pana la urma, acest film este un manifest violent si unic anti-coruptie, o radiografie sociala necrutatoare si in acelasi timp, o bucata de cinematograf foarte proaspat. Filmul a umplut salile de cinema din Polonia, dar, din pacate, la noi nu a mai ajuns. Sa fie oare de vina mesajul filmului sau doar proasta distributie si lipsa de interes a privitorului roman pentru filmele europene !?

PS. Între timp, Smarzowski a câștigat prima ediție a competiției Ceau, Cinema! cu THE MIGHTY ANGEL.

joi, 18 februarie 2016

Trailerul zilei: FUSI


Văzut la TIFF la recomandarea lui Mihai Chirilov. Plăcut.
Un fel de Amelie Poulain a Nordului. O comedie romantică nu prea romantică, la care uneori râzi cu lacrimi. Sau de ce e bine să faci bine de dragul binelui. Fusi/ VIRGIN MOUNTAIN de Dagur Kari (Islanda), tradus la noi UN MUNTE DE VIRGINITATE. Din 18 martie în cinematografele românești (am o bănuială că nu și la Timișoara, din păcate).






marți, 16 februarie 2016

Alpin Film Festival



Iată un festival pe gustul nostru: Alpin Film Festival (4 - 6 martie). Salutăm apariția la Predeal a primului festival de film și cultură montană din România. Și noi am avut un demers similar, la scară mult mai mică, când am proiectat la Plai (împreună cu Pelicula Culturală) filme de munte și ne-am întâlnit cu alpiniști de mare altitudine.

La Predeal vor fi proiecții în aer liber pe pârtia Clăbucet Sosire, pe un ecran panoramic uriaș (120 mp). Filmul de deschidere este infernala cursă de ski alpin de la Kitzbuhel: Streif. One hell of a ride. Interesante sunt și expozițiile inedite de fotografie (la gara din Predeal): istoria cabanelor din Bucegi și extraordinara expediție din 1954 a cuceririi celui mai greu traseu de alpinism din România - Fisura Albastră. Festivalul e inițiat de Daniel Burlac, producător (printre altele) a filmului A fost sau n-a fost (r. Corneliu Porumboiu).

Mai multe detalii despre eveniment, aici.







   

sâmbătă, 13 februarie 2016

Afișul zilei: La Giovinezza aka Mădălina

Ce să faci cu o zi în plus?
Te bucuri de Tinerețe (Youth/ La Giovinezza, de Paolo Sorrentino).

Anul ăsta, fiind bisect, ne răsfățăm cu 'o zi în plus'. Pe 29 februarie, la o zi după Oscar-uri, vino la AMBASADA să vezi cel mai bun film european din 2015 conform Academiei (Europene de Film).

Bilet: 10 lei (se vor găsi curând la fața locului).
În limita locurilor disponibile (120).

O proiecție Marele Ecran.
Cu sprijinul INDEPENDENȚA FILM și AMBASADA.



luni, 8 februarie 2016

Dans străvechi indian adus în contemporaneitate de artiști timișoreni

DANS VECHI - CLIP NOU


Artistul multimedia Daniel Dorobanțu, fondatorul ansamblului de artă sincretică Thy Veils, semnează un nou videoclip realizat în colaborare cu dansatoarea Antonia Rașovan. O întâlnire surprinzătoare între un străvechi dans indian și muzica timișorenilor din Thy Veils.

Odissi este o formă de dans spiritual indian, veche de 2200 de ani. Textele antice indiene păstrează informații despre tehnica acestui dans, caracterizat printr-o bogăție de mișcări și posturi ale corpului, precum și prin ornamente și costum. La mijlocul secolului XX, tradiția Odissi a renăscut în India. În câteva decenii, faima dansului și practica lui s-au răspândit în toată lumea.       

Timișoreanca Antonia Rașovan studiază de mai multă vreme Odissi, sub îndrumarea dansatoarei profesioniste din India, Reela Hota. Ascultând piesa Mountain and Cloud a trupei Thy Veils, Antonia a întrezărit o poveste pe care a simțit că o poate transmite prin gesturile și mișcările dansului Odissi.

Piesa este extrem de suavă și de feminină, emanând simultan blândețe și putere. Povestea transmisă de mine este cea a forței creatoare feminine care lucrează constant la crearea și menținerea Universului” spune Antonia Rașovan, dansatoarea și scenarista videoclipului.

                                                                                   Antonia Rașovan

Coregrafia proiectului a fost supervizată din New Delhi de Reela Hota. Alături de profesoara sa din India, Antonia Rașovan a adaptat rigorile dansului tradițional la muzică. Potrivirea a fost naturală între mișcările de dans Odissi și curgerea structurată și progresivă a piesei Thy Veils.

"Muzica lui Daniel Dorobanțu reflectă căutarea forței creative a vieții. În India ne rugăm la această forță, sub diferite nume de zei și zeițe. Proiectul de față este întruparea perfectă a dansului nostru clasic, care în India este dedicat unei forțe supreme. Ca spectator, vei retrăi această scânteie a divinității evocată de dansatoare și muzicieni. Sper să mai colaborez cu acești artiști și în viitor” a declarat Reela, o artistă cu multe colaborări atât în India cât și peste hotare.


                                                                                   Reela Hota


Prin lucrarea sa de artă video, Daniel Dorobanțu a dus mai departe povestea spusă prin mișcare, dându-i o altă profunzime. O fuziune creativă de tradiție și modernitate, care introduce dansul Odissi unui public nou, contemporan. Daniel Dorobanțu nu e la prima colaborare cu dansatori. Din 2010 produce muzica pentru spectacolele de dans contemporan ale balerinei Yin Yue (Shanghai, New York), numele românului fiind semnalat în paginile The New York Times. Daniel are în lucru o nouă producție împreună cu Yin Yue, care se va lansa în primăvara acestui an. În 2015 a produs "Immemorable", lucrare video de dans contemporan ce conține coregrafia și execuția timișorencei Alina Ștefan.

Fun-zen-fact: Piesa Mountain and Cloud - compusă de Daniel Dorobanțu alături de Anuka Kontridze și Ciprian Costache (Thy Veils) - este inspirată de vorbele maestrului zen Tozan: "Muntele albastru este tatăl norului alb. Norul alb este fiul muntelui albastru. Ei depind toată ziua unul de altul, fără să fie dependenți unul de celălalt. Norul alb este mereu norul alb. Muntele albastru e mereu muntele albastru."  

Daniel Dorobanțu

Thy Veils este un ansamblu de artă sincretică, fondat în 1995 de Daniel Dorobanțu și care a făcut pionierat în muzica ambientală. Este singura trupă din Timișoara invitată la Festivalul Sziget, atât în 2014 cât și 2015. Thy Veils produce multe lucrări vizuale pentru propriile spectacole, ulterior distribuite online sau preluate de televiziuni. Numai în 2015, Thy Veils a produs 3 ore de material video nou. 


  

dans, scenariu & design vestimentar: Antonia Rașovan

coregrafie: Reela Hota



durata: 12'10''


sâmbătă, 6 februarie 2016

Enter the Void / Only God Forgives

BACK TO BACK


                                                                            O.G.F.
  E.T.V.

Ce întâmplare fericită (deși nu întâmplătoare) să găsesc în 'meniul zilei' la MUBI, Enter the Void (2009) și Only God Forgives (2013), back to back. Doi regizori 'mavericks', Nicolas Winding Refn și Gaspar Noe se complimentează reciproc prin mulțumiri pe genericele ultimelor lor filme, Only God Forgives, respectiv Love 3D.

Ce au cei doi în comun în afară de neoane, cojones, dansuri lascive în club, modul de utilizare a soundtrack-ului, cadrele tripy, halucinogene, picturale, viscerale, violență hiperstilizată, narcisism și un bromance de durată (după cum puteți vedea în discuția asta de 28 de minute)?

Scriam tot aici în 2010 despre Enter the Void că 'm-a luat asa un "high" in timpul vizionarii, incat fara sa consum nimic halucingen am inceput sa compun haiku-uri (actiunea se intampla in orasul luminilor din neon, Tokio). Iata doua, care pot cuprinde esenta Enter the Void, asa cum l-am vazut eu:
Death is the ultimate "trip"
of a poor brother that could not RIP

You'll see life different after this
journey of a boy who adores his sis'

Enter the Void nu e un film pe care sa-l pui in cuvinte, sa-l definesti, dezlegi, atotcuprinzi in cateva fraze sau o pagina de vorbe destepte. E prea senzorial ca sa-l rezum si explic cuiva. Prea mistic si, totodata, prea explicit. E un film care trece fraudulos granita experimentala in materie de tehnica de filmare si imagistica insa care abordeaza una dintre cele mai obisnuite teme si intrebari existentiale: ce facem dupa moarte? De aceea, prima sugestie ar fi ca sa fie vazut pe cont propriu. Daca nu va ajunge intr-un cinematograf din apropierea voastra singura solutie e sa cautati cea mai intunecoasa camera, cel mai dimensionat ecran TV si apoi sa va intindeti relaxati si sa zburati. "Sit back and enjoy the ride..." Nu stiu daca Gaspar Noe e un pervers lucid care gaseste placere in a-si tortura publicul in cele mai neasteptate feluri ori un cineast care-si doreste cu orice pret sa faca lucrurile pe dos - si, nu oricum, ci intr-un mod artistic inconfundabil - dar stiu un lucru: tipul e printre cei mai originali realizatori de film. Enter the Void e, probabil, cea mai matura realizare a sa dar in acelasi timp, cum singur recunoaste, e construit pe seama unor personaje teribil de imature si isi datoreaza conceptia unei la fel de ilare "cautari" personale: decorporalizarea sau experimentare starii de "plutire a spiritului", scria Richie la câteva zile după mine (cronica întreagă, aici).

Refn declama plin de încredere (sau poate auto-încurajator) că dacă jumate din spectatori îi iubesc filmul, iar jumate îl urăsc, atunci știe că a făcut un film mare. Exact ce s-a întâmplat la Cannes în 2013. Am avut prilejul să fiu în sala aia enormă, în cel mai bun rând, la prima proiecție oficială (cronica aici). Only God Forgives avea un scenariu, cum zicea Andrei Cretzulescu, chiar atunci la Cannes, care încăpea pe un bilet de tramvai. La sfârșit, n-am știut ce m-a lovit, cum am și scris în 2013. "Multi nu au stiut ce sa creada. E un film care trebuie digerat si, in functie de stomac, revazut." 

Deci, da, două filme de revăzut de la doi regizori care 'fac dragoste cu publicul' în diverse feluri, mai mult sau mai puțin plăcute. Tot pe MUBI mai găsiți, numai azi, legendarele (și încă proaspetele) A bout the souffle și La dolce vita, iar Filmul Zilei e ("de râs, de plâns, de balegă de mânz: umanitatea") - A Pigeon Sat on a Branch Reflecting on Existence (de Roy Andersson).
 
"Doamnelor, inchideti ochii si nu ii deschideti orice s-ar intampla"

"Domnilor, pastrati ochii deschisi, ca sa tineti minte"

Ați fost avertizați.



miercuri, 3 februarie 2016

Poșta Torenților II: Chewbacca! Probleme, mah?


În care Bumb@cesxu luminează din nou meandrele torenților cu laser, frate, plus nițică semantică. Nu vă sfiiți să aruncați cu întrebări (corespondența e confidențială și securizată). În episodul descărcat azi, două răspunsuri:



TU ÎNTREBI:

Buna ziua! Toti copiii din clasa baiatului meu au vazut Star Wars, numai Rareș al meu nu. Au inceput sa rada deja unii de el, plus ca s-a pus sa colectioneze niste cartonase de la ceva magazin si saracu nici nu stie personajele de pe ele. Nu vreau sa plece cu stangul in viata asa ca am cautat pe torrenti Star Wars - New Hope si am gasit numai variante dublate in rusa. Și nu vreau sa invete copilul meu rusa, ca uitati ce se intampla in Moldova. Io am facut rusa dintr-a doua si la ce mi-a folosit? De fapt am vrut sa va intreb daca se gaseste Razboiul Stelelor pe torenti. Dublat in romana banuiesc ca nu e. Numai daca se gaseste vreo caseta a doamnei Irina Nistor.  Chiar, poate stiti, dumneaei a dublat Razboiul Stelelor? Is curios cum traducea replicile lui Chewbacca. Multumesc anticipat. Viorel T. din Săcele 


bumb@cesxu răspunde: 

In atentia Domnului (sau Doamnei) Viorel T. din Sacele.

Rares este un vizionar! In primul rand, Star Wars este Disney si, stiti cum se spune, cand piratezi un film de la Disney doi delfini prind viata (cred ca Lucas a spus asta cand a semnat contractul de vanzare) si doi, rabdare! Sa nu incerce versiuni dubioase rusesti pentru ca nu merita. In mare parte sunt variante filmate in cinematografe, de foarte proasta calitate. Chiar daca unele sunt TS (telesync), tot nu conteaza. Curand apare versiunea ce merita descarcata si aici, mentionez, sa incerce o versiune HD de peste 6 GB. Rares o sa fie multumit. 


De la Disney este posibil orice, nu m-ar mira o varianta dublata cu Arsinel si Popescu  plus una de Irina Nistor pentru nostalgici. Pana la urma nostalgicii sunt ce-i care-si cumpara papusi cu Leia si le pun pe noptiera langa pat in timp ce-si imbratiseaza nevasta.


TU ÎNTREBI:

Ma numesc Rodica Dumitrache și sunt de profesie filolog. Nu îmi dau seama dacă aveți calitatea de a răspunde la întrebare, dar n-ați fi prima persoană din România care se dă specialistă într-un domeniu fără să aibă pregătirea necesară. Întrebarea mea e legată de vocabular. Care e varianta corectă: torenți, torrenți, torrente? Am găsit mai multe variante. Nota bene: nu am întrebat care-i varianta legală.


bumb@cesxu răspunde: 

In atentia Doamnei (sau Domnului) Rodica Dumitrache

Cuvantul torenti provine din latinescul torrens si, conform Literaturblatt fur Germanische Philologie, a fost studiat in amanuntime magistrala de catre Laurian si Massim si transcris in Codex Turzanus la nici zece ani mai tarziu. Dar cum spune si Otuz Bes, nu conteaza. Conteaza sa fie pe cale ilegala si sa intelega google-ul ce-ati vrut sa spuneti.




marți, 2 februarie 2016

Trailerul zilei: The Big Short

Truth is like poetry. 
And most people fuc*ing hate poetry


Visul american e găunos pe dinăuntru.
O mare minciună, clădită pe sistemul 'buletproof' al ipotecilor.
Și catastrofa e pe cale să se repete (în 2015, băncile au revenit la vechile obiceiuri care au generat criza din 2008).

"I have a feeling, in a few years people are going to be doing what they always do when the economy tanks. They will be blaming immigrants and poor people."

Asta e morala The Big Short. Un film amuzant, lucid, tragic, cu Steve Carell într-un nou rol mare (după Foxcatcher). Plus că primești mici lecții financiare de la Selena Gomez, chef Anthony Bourdain și Margot Robbie (în vană) și da, fetelor, Ryan Gosloveing.

PS. The Big Short e tradus în română cu titlul -de ce nu mă mir- Brokerii Apocalipsei, probabil sugerat de cineva de la Libertatea sau CanCan.