marți, 11 noiembrie 2014

Viața nu iartă (1957)

   
Un prim mare film românesc după războiul mondial. Dacă elimini elementele de propagandă (oricum, suportabile), Viața nu iartă (de Iulian Mihu & Manole Marcus) e o piesă de colecție care rezistă bine în timp ca și produs artistic (atmosferă, stil narativ, regie, personaje, scenografie, montaj și, mai ales, imagine). Cu: Emil Botta, Lazăr Vrabie, Angela Chiuaru. Azi, la cinemateca BCUT, de la 18.00.

"Oglinda unei epoci de framantari, de castiguri stilistice, in care cinematograful romanesc se desfacea de crisparea efemera si incerca sa produca si pentru posteritate, filmul este o peroratie pe tema responsabilitatii constiintei fata de tot ce se intampla in jur, fata de tot ce-i este supus spre alegere."   (Romania Literara,1978)








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.