marți, 4 noiembrie 2014

O lacrimă de fată (1980)



Astazi la cinemateca BCUT, un film din anul în care m-am născut: O lacrimă de fată (regia Iosif Demian). Cu: Dorel Vișan, George Negoescu, Luiza Orosz și Dragoș Pîslaru (în prezent ieromonahul Valerian, despre a cărui filmografie puteți citi aici). Curatorul și prezentatorul acestei serii de filme românești, Marian Rădulescu, scria în primul volum Pseudokinematikos (2010, editura Thesis):

"Am revăzut recent acest opus de referință pentru cinematograful românesc de avangardă al anilor '80; gesturile de gazdă ale personajului jucat acolo de Dragoș Pîslaru mi-au rămas întipărite-n memorie. În primele minute ale filmului avea menirea să ghideze (de pe o bicicletă, asemenea Puștiului din Concurs) echipa de procurori sosiți undeva la țară să investigheze decesul unei fete. Eram astfel invitați și noi, spectatorii, să pătrundem în poveste".

Iosif Demian este regizor (Baloane de curcubeu, Lovind o pasăre de pradă) și operator român ( Nunta de piatră sau Apa ca un bivol negru), care în anii ‘80 s-a stabilit la Sydney, Australia, unde a devenit unul dintre cei mai importanți profesori de imagine de film. I-a fost ucenic, de exemplu, Dion Beebe, DOP-ul de la Miami Vice și Collateral (ambele regizate de Michael Mann). Ceva din textura bogată și încărcătura poetică a imaginii acestor filme se regăsește și în lungmetrajul lui Demian.

O lacrimă de fată a fost o apariție extrem de proaspătă în 1980, ca stil de narațiune cinematografică în peisajul filmului românesc. Dar știți ce? E la fel de proaspăt 34 de ani mai târziu. 

Aflăm detaliile legate de moartea unei tinere din crîmpeie, din "vox populi autentice" (?), montaj de reportaje cu săteni (e aici și o descriere încă valabilă a satului românesc și a personajelor ce îl populează).

Anchetă în priză directă, senzația puternică de cine-verite face ca filmul -cel puțin aparent- să se desfășoare în fața ochilor noștri (ni se dezvăluie uneori totul prin ochii camerei adusă să înregistreze evoluția anchetei, ceea ce ridică întrebări vizavi de "cît e real din ceea ce vedem", "uneori e mai important ce nu vezi decît ceea ce vezi", importanța și autoritatea monteorului, filmul în film etc).

Tabloul general se compune ca la un puzzle, piesă cu piesă, fără să ucidă însă misterul. O lacrimă de fată e văr cu Probă de microfon și Reconstituirea, dar poate fi considerat și înaintaș al unor titluri minimaliste din anii 2000.

Iar dacă ar fi să forțez un pic nota, ceva din subiect (procurorul venit într-un sat ca să ancheteze moartea unei tinere fete, găsită înecată în lacul din apropiere), ceva din atmosferă mi-a amintit de Twin Peaks-ul lui Lynch. Mai puneți și un Dorel Vișan as agent Dale Cooper (în probabil rolul vieții sale) și cred că am aruncat suficiente cîrlige cît să nu ratați această pasăre rară a cinemaului românesc. În seara asta de la ora 18, aula BCUT, intrare liberă.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.