miercuri, 18 decembrie 2013

Metabolism. Megadiscutii.

FINAL DE VAL?


Povestea o stiam de la Ionut Mares care vazuse filmul primul, in Bucuresti ("o aventură între un regizor de film, Paul (Bogdan Dumitrache), şi o actriţă secundară, Alina (Diana Avrămuţ), în timpul turnării unui lungmetraj politic). Intr-un final, toata echipa Marele Ecran a vazut Cand se lasa seara peste Bucuresti sau Metabolism. Inevitabil, parerile au fost impartite, dar cu un lucru am cazut toti de acord: ultimul film al lui Corneliu Porumboiu este insuficient discutat. Asa ca l-am discutat noi. Indelung. Pentru inceput, m-am "certat" cu waka_x (Felix Petrescu) via e-mail:
 

17:47

La inceput mi s-a parut artificial, poate si din cauza jocului actritelor. Mi s-a parut fortata si ideea aia cu obsesia ca filmele sa fie ca in "realitate". Dar chiar trebuie sa fie ca in realitate? Dupa care am inteles ca e un statement al lui Porumboiu vizavi de limitele si mijloacele cinemaului. Un cinema care nu va mai fi la fel peste 50 de ani.

E vorba si de o aventura ratata, despre cum regizorul ("textul sunt eu") hotaraste ce "apare in centru si ce apare la periferie", in functie de cum merge relatia lui cu actrita. Faina faza cu scena-cheie pe care o tot repeta "Monica Vitti" si apoi o vedem rasturnata, in oglinda, facuta de "regizor" (cu ascultatul pe la usi si imbracatul dupa dus).

Aici, Porumboiu isi teoretizeaza arta (poate e cam devreme pentru un autor aflat la al treilea lungmetraj). Oricum, trebuie sa-l mai metabolizez (Lucian Mircu)

23:58

Mi se pare foarte trist ca nimeni nu a sesizat intentia in your face a lui Porumboiu. La mine a fost clar - din cauza ca nu imi place valul asta neorealist romanesc. Filmul e ironic. Filmul e o satira crunta, dar eleganta la tot valul de filme romanesti noi. E inclusiv o auto-satira.
Gandeste-te! E Porumboiu - nu un elev de cinema. Daca filmul e asa cum e - e pt ca asa a vrut el sa fie - nu din greseala. Mi-a placut tare. A avut balls sa denunte dementa trista a cinemaului romanesc contemporan. Obsesia cu realitatea mai reala ca realitatea. Atentia compulsiva la nimicuri. Lipsa patetica a fanteziei.
Denuntul e facut din interior, mare treaba. Tot filmul e sub zodia cliseelor patetice si arhetipurilor masculin-feminin romanesti. Nu inteleg cum nu s-a inteles intentia - mega clara de satira si ironie. Cred ca lumea nu reuseste sa recunoasca rahatul romanesc din mandrie. Tu de ce nu-l recunosti?
A fost o comedie buna si grava. Un film bun si necesar. (waka_x)

01:10

Nu sunt de acord ca tinta ironiilor lui Porumboiu e atat de clara. Judeci contextual filmul si inteleg asta.

Dar incearca sa te uiti la film cu ochii unui strain care nu cunoaste cinemaul romanesc
Ai sa mai vezi ironia?

A fost sau n-a fost avea si el plasarea lui in "pungestiul" vasluian. Dar umorul era universal.
Daca privesti Metabolism fara sa ai datele astea crezi ca sesizezi satira?

Mi-e teama ca aici si tu esti putin influentat de ce "doresti sa vezi"

Stii ca il iubesc pe Porumboiu. Dar tind sa cred ca e mai mult un film foarte bun despre cinema, decat este cinema. Asta nu e ceva neaparat rau. Si ma bucur ca are curajul pentru asta. Probabil va ramane in timp mai degraba ca un document/documentar/eseu/manifest, si nu o piesa de baza.
Da, e ironie cand "regizorul" isi baga furculita in burta ca sa sune autentic la telefon. E ironic cand o pune pe actrita sa faca dus la fiecare dubla. Cand ne arata tubul digestiv pe dinauntru, apropo de auto-palparea lui Puiu la dus in Aurora s.a. Auto-ironic cand spune ca ar filma 30 de minute o cearta daca ar putea. Insa nu cred ca e doar atat, doar o replica la cei care i-au batut obrazu ca ne arata 20 de minute cum se papa o ciorba. E mai mult de atat.
Despre mijloace si limitari auctoriale, despre "betigasele chinezesti" ale fiecaruia (Mircu)

Asa ca ne-am intalnit a doua zi sa reglam conturile, la birtul Dada, cu un reportofon langa noi. Discutia e si ea usor dada, necorectata si ne-adaugita.

REC

waka_x:
Dupa ce stai si-l rumegi, pentru ca nu stiu daca e un film despre care poti sa vorbesti la cald, observi ca e atat de nou si de diferit. Porumboiu ia taurul de coarne din interiorul sistemului de facut filme romanesti si din interiorul metehnelor romanesti. Si nu se jeneaza sa-ti arate metehnele proprii. Sa si le recunoasca, sa si le ironizeze, fara grosolanii si fara sa fie grotesc. Pana la urma, oricum o iei, e o satira. Fie ca e, dupa cum zici tu, la mijloacele si posibilitatile de a face film in Romania, pana la mijloacele si limitele reale, astea balcanice: regizorul se culca cu actrita principala, asa cum se culca asistentele cu directorul de spital;  barbatii se indoapa la restaurant, femeile invirt mancarea in farfurie. Toate cliseele de mentalitate, de comportament. Fiecare cadru e ales cit se poate de bine sa reprezinte Romania si filmul romanesc.

mircu: De la primul cadru, cel din bucatarie...
 
waka_x: Eterna bucatarie cu faianta alba care arata ca si casa de nebuni.

mircu: E clinic.

waka_x: Si el, regizorul, se comporta clinic. 

mircu:  Scena cu furculita, cand se impunge ca sa sune autentic la telefon.

waka_x: Daca incerci sa simulezi realitatea, aia nu e realitate. E un simulacru.

mircu: Dar crezi ca vorbeste doar despre limitele romanilor? Poate ca vorbeste despre limitele creatorilor in general?

waka_x: Nu cred. Toate sunt metehnele poporului roman si ale cineastilor romani contemporani, luate una cate una. Actrita principala care-i tanara si n-a auzit de Monica Vitti, de Antonioni, de L'Avventura. Nu intelege nimic. Apoi lipsa de imaginatie ii face sa se teama ca realitatea lor nu e reala. Nu e arta, e o boala la cap. Ai si tu un pitic, dar piticul tau trebuie sa iasa foarte bine. In Romania, e un fel de aplicare a birocratiei la absolut orice. Si in arta. Esti foarte scrupulos. Ca la carte. "Acum te duci si faci dus." Toate gesturile astea nu tin de arta. E un simulacru de realitate. Nu tine de arta, nu are fantezie, nu are alta dimensiune. Nu reinterpreteaza realitatea si nu o augmenteaza intr-un fel sau altul. Ei incearca sa iasa unu la unu cu realitatea. Si iese o psihoza. E ca si un nebun care se crede Napoleon si conduce batalia de la geamul spitalului.




mircu: Prima intrebare care mi-a venit in timp ce vedeam filmul a fost "dar de ce filmul ar trebui sa fie exact ca in realitate?"

waka_x: Dar asta nu e intrebarea noastra, a privitorilor de film. Asta ar trebui adresata, foarte serios, realizatorilor cunoscuti, nu doar romani, din neorealismul asta scrupulos. La Marti dupa Craciun aveam senzatia ca ma uit pe geam la vecinii mei. Sunt scene care nu folosesc nici la construirea personajului sau a unei motivatii. Nu fac parte din nimic. Imita realitatea, aparent fara niciun motiv. Nu pricep unde duce. Dar a dus pana la urma la filmul asta a lui Porumboiu si am impresia ca e singurul care a avut un moment de luciditate comic, tipic lui, bonom, asa de Vaslui. De "A fost sau n-a fost". Filmul asta combina umorul lui personal si parerea lui despre noul val romanesc. Ai dreptate, vorbeste si despre constrangeri, dar marea parte din discutia intre personaje -oameni la care ar trebui sa le zboare imaginatia, sa fie creativi- e prinsa de nimicnicia gesturilor cotidiene repetate pana la obsesie. Pana la "perfectiune". Ce poate sa fie perfect in a te spala pe cap de nenumarate ori pana iese o data bine? Iese bine ce?

mircu: "Cand iesi din baie trebuie sa-ti asumi starea cu fiecare celula"

waka_x: "Si vii dezbracata! -Dar de ce sa vin dezbracata? E gratuit. -Ba nu e gratuit, draga". Poate nu e numai despre cinema. E si despre teatrul la romani. Toata treaba se ineaca intr-o banalitate care capata dimensiuni de arta. Faptul ca tu nu esti inspirat sa faci mai mult, nu inseamna ca poti sa recurgi la tertipuri din astea. Sa spui ca tu ai inventat non-imaginatia. Sau ca imaginatia a stricat filmul. Mi se pare ca asta e iarasi un vibe comunist. Imi aduce aminte de teatrele cu brigadieri de pe vremea lui Ceasca. Banalitatea aia a brigadierilor care stateau pe santier e cocolosita si repetata obsesiv. Dupa 10-15 ani de neorealism din asta romanesc, ceva incepe sa nu mai fie ok.

mircu: Totusi a creat bazele ca sa se mai intample si altceva. Uite mai vine si un Sitaru, Jude, Jurgiu.

waka_x: Dar cati din greii din primul val au avut curajul sa demaste din interior lipsa de fantezie si de gust? Poate pentru unii e arta autentica. Porumboiu a avut atata indrazneala sa puna metehnele cap la cap intr-o poveste interesanta. Si nu arata el cu degetul. A creat o lume de nisip care sa simuleze ce se intampla cand se produce un film.





mircu: Apropo, relatia cu producatoarea. N-au discutat nicio clipa despre film, ci despre asigurarea medicala si alte chestii "juridic-administrative". Birocratie, cum zici. Dar filmul mai are si dimensiunea asta a aventurii dintre regizor si actrita. Nu-mi dau seama daca la un moment dat actrita decade "in personaj secundar" pentru ca scade interesul lui pentru ea in viata reala sau...


waka_x:In realitatea din mintea lui, ea este un personaj secundar. "Regizorul" are un soi de integritate profesionala. Nu mi s-a parut a fi o relatie intre ei, ci o relatie pur de lucru, practica. Daca tot vii la mine si repetam cu dusul, de ce nu am face si sex?

mircu: Pentru el si sexul tinea tot de documentare

waka_x: Tot o simulare a realitatii. Din dorinta de a fi reale, chestiile ajung de ris. Usor de ironizat.

mircu:  Endoscopia care nu se mai termina. Vedem toate orificiile, secretiile, matele. Si nu se mai opreste...

waka_x: Da, si discursul producatoarei e demential. "Ne mai uitam o data!". Ea, femeia romanca mana-forte, stie mai bine.

mircu: Stie ca endoscopia a fost manarita

waka_x: Da. "De ce n-a pus data si numele?". Pentru ca in Romania, cand cumperi ceva de la magazin, de multe ori nu primesti chitanta. Alte metehne. Stii ca nu iau cinematograful foarte in serios. Dar in Balcani nimic nu are dimensiune grava. Inclusiv procesul de a face film. Din exterior, totul pare un sketch de comedie.

mircu: Farsa e genul care ni se potriveste cel mai bine.

waka_x: Caterinca nu se mai opreste. Groparii fac mici in cimitir.

mircu:Cand se lasa seara peste Bucuresti, eu ma uit la tine si vad ca nu esti...

waka_x: Buna alegere si muzica de final. Mi-a scris un prieten ca filmul asta n-are muzica, n-are sunet, n-are nimic. Nici nu avea nevoie. Daca punea muzica il deturna. Ai dreptate cu inceputul. Am simtit ca e ceva nenatural, incercand sa fie toti foarte naturali. Toti joaca rigid, desi sunt actori foarte buni. Si imi place genul de replici: "Arati ca Monica Vitti" -"Multumesc. Dar cine e Monica Vitti?". Calambur.

mircu: Oricum, un lucru e clar. Filmul asta marcheaza finalul noului val neorealist/ minimalist romanesc. E ultimul.

waka_x: Sau ar trebui sa fie.

END TAPE




Cu Adina am vorbit mult mai pe scurt despre film. Ei i se pare ca e doar un experiment de dragul experimentului, care nu ofera nimic spectatorului.  Poate dezvolta ideea intr-un articol.

Richie: Un film extrem de bun si de necesar, cred eu, macar cinemaului romanesc. Mi-a placut îndeosebi felul in care e expus discursul lui Paul - un cuvant inainte al lui Porumboiu legat de arta sa - si cum a surprins în câteva scene esentiale un anume status quo in filmul românesc. Scena preferată e desigur cea cu Alina la masa. Mi-a placut mult dialogul, ritmul personajelor, ce dau impresia de oameni reali care-si asculta intrebarile si isi gândesc raspunsurile, nu recita un text, incadrarile...imaginea. Fain eseu. Nu ma asteptam sa se termine asa repede.

Ionut Mares: „Metabolism” este o epură, o diagramă, o formă de abstractizare până la limita unui limbaj cinematografic criptic, până la marginea unei autoreferenţialităţi care îşi este suficientă aproape doar sieşi" (restul articolului aici).

Un text la fel de lung (dar mult mai ingrijit si filozofic) a scris despre film si Lucian Maier (Film Sense).



Un comentariu:

  1. mai trebuie sa adaug si definitia metabolismului :) care mi-a dat niste hinturi :)

    METABOLÍSM s. n. Totalitatea proceselor complexe de sinteză, de asimilare (cu înmagazinare de energie), de degradare și de dezasimilare (însoțită de eliberare de energie), pe care le suferă substanțele dintr-un organism viu. ◊ Metabolism bazal = cantitatea de calorii produse într-o oră, în condiții de repaus al organismului, raportată la un metru pătrat din suprafața corpului. – Din fr. métabolisme.
    Sursa: DEX '98 (1998)

    RăspundețiȘtergere