sâmbătă, 28 decembrie 2013
Crochiu în fum. Idei despre Wojciech Has
Alex Cucu este un tânăr cititor din Timişoara al blogului Marele Ecran. Şi un cinefil cu un simţ extraordinar al descoperirii celor mai îndrăzneţe filme din istoria cinematografiei. Dovadă stau titlurile menţionate în rândurile de mai jos. Un text despre unul din cei mai mari cineaşti polonezi, din păcate insuficient cunoscut: Wojciech Has. (Ionuţ Mareş)
Faptele obişnuite sunt orânduite în timp, înşirate ca pe o sfoară. Acolo toate au antecedentele şi consecinţele lor, care se îmbulzesc şi se calcă pe călcâie, fără pauze şi fără goluri. Acest lucru are importanţă şi pentru naraţiunea noastră, al cărei suflet este continuitatea şi succesiunea.
Ce-i de făcut însă cu întâmplările care nu-şi au locul lor în timp, cu întâmplările care au venit târziu, când tot timpul fusese dăruit, împărţit, defalcat, iar ele au rămas în drum, neorânduite, suspendate în văzduh, fără cămin, pribege?
Să fie timpul neîncăpător, pentru toate întâmplările? E posibil ca toate locurile timpului să fi fost vândute? Îngrijoraţi, alergăm de-a lungul trenului cu întâmplări, pregătindu-ne de drum.
Pentru numele lui Dumnezeu, oare nu se face cumva specula cu biletele timpului… Domnule conductor! Păstraţi-vă calmul! Nu stârniţi panică inutilă, totul se rezolvă în linişte, în sfera noastră de activitate. (Bruno Schulz)
Tonul dubitativ din textul de mai sus descrie în mod scriptural filmul Sanatoriul timpului, în regia lui Wojciech Has. Textul ce va urma va fi o emulaţie după fragmentul anterior, care iradiază de imagini.
Filmul se inspiră în mod fructuos din povestirile lui Bruno Schulz. Wojciech Has este un abil meşteşugar al artei filmice, iar Sanatoriul timpului ne-o arată cu prisosinţă.
La o primă ocheadă în puzderia de întâmplări a filmului, tânărul Joseph soseşte la un hotel/spital numit Sanatoriu, aici fiind cazat/internat tatăl său. Ceea ce urmează alunecă din limitele linearităţii standard într-o linearitate labirintică.
Prima secvenţă a filmului ne înfăţisează o pasăre zburând pe un cer mâlos albăstrui. Muzica nondiegetică a lui Jerzy Maksymiuk - acorduri de orchestră grave, melancolice, reverberative - induce o stare de „realitate ireală”. Camera se îndepărtează lent de pasărea solitară, cadrul se lărgeşte, apar crengi dezolante pe fundal de iarnă, apoi zărim interiorul unui tren - camera pătrunde în tren printr-o transfocare inversă de la pasărea de pe cer în interiorul unui vagon.
Trenul ciudat, de parcă ar fi mers dintotdeauna, este scrutat atent de travelinguri minuţios concepute. Muzica se opreşte făcând loc zgomotului roţilor de tren. Camera se va concentra apoi pe figura lui Joseph, care doarme într-un fotoliu imens pentru un vagon de tren.
Sosirea controlorului este marcată printr-o mişcare bruscă a camerei. Controlorul, un ins orb cu ochi albicioşi şi cu un felinar agăţat la gât, îi cere lui Joseph biletul. Dintr-o dată, se pare că Joseph ajunge la destinaţie, trenul opreşte, pustietatea este deşertică. Joseph înaintează circumspect spre Sanatoriu, care se află într-o pădure.
Sanatoriul timpului |
Periplul prin care trece Joseph este practic de neexpus prin cuvinte. Vise, amintiri, reverii, dorinţe, frici, refulări, escamotări, toate sunt amestecate pentru a crea senzaţia de „veşnicie tristă”, lugubră. Ultima secvenţă a filmului ni-l izvodeşte pe Joseph marşând, înveşmântat aidoma controlorului orb, pe un câmp împăienjenit cu lumânări.
Stilul lui Wojciech Has este opulent, ramificat, dedalic, hirsut, dar în acelaşi timp temperat, molcom, meditativ, contemplativ.
Un alt opus al regizorului, The Saragossa Manuscript, îi pune de asemenea în lumină măiestria. Travelingurile, transfocările - fie liniştite, fie bruşte -, culorile şi poetica lor, mizanscena luxuriantă, ramificările spaţio-temporale sunt câteva amprente stilistice de remarcat.
The Saragossa Manuscript |
În contratempo, The Saragossa Manuscript ar putea trimite subliminal la The Devil a lui Andrzej Zulawski şi, poate, la experimentul interesant L'hypothèse du tableau vole al lui Raul Ruiz. In tristitia hilaris, in hilaritate tristis…
Categorii:
clasice,
Filmele Mareşalului,
Guest Post
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
bine asternut - bine visat.
RăspundețiȘtergereeu nu sunt de acord cu "din păcate insuficient cunoscut"-ul tau Ionut :) insuficient cunoscut in comparatie cu cine !? cred ca cine e interesat de film a dat de Has, l-a vazut si revazut.
mai adaug si 2 recomandari de la Has (poate nu asa de bune ca cele recomandate mai sus, insa merita vazute si curg bine in/din universul lui Has)
Niezwykla podróz Baltazara Kobera (1988)
http://www.imdb.com/title/tt0095729/
Osobisty pamietnik grzesznika przez niego samego spisany
http://www.imdb.com/title/tt0091697
felix, normal ca cine e interesat il stie. dar fa un sondaj printre oameni cat de cat iubitori de filme si ai sa vezi ca, dintre polonezi, au auzit de un Wajda, un Polanski sau Zanussi si mai putin de Has. la asta ma refeream :)
Ștergerema bucur de acest "bine asternut - bine visat" ;)
Ionut: da, zici tu ceva :) insa traiam cu parerea ca "The Saragossa Manuscript" e film de cult si "sanatorium pod klepsydra" e etalon de film oniric. ( a si fost restaurat recent - neaparat sa vedeti varianta restaurata non-invaziv si cu mult respect ... ). dar eu traiesc in capul meu si in afara de voi, nu prea mi-a mai ramas cu cine sa povestesc de filme ...
Ștergerecam asa arata restaurat:
Ștergere( originalul arata desaturat si spalacit, am vazut ambele variante, restauratorii au facut treaba buna de tot )
http://www.youtube.com/watch?v=0G7FCQwhQdo
pentru cei interesati - e disponibil in sursele alternative.
multam
Ștergere