sâmbătă, 31 august 2013

Conversations with other women (2005)

'There are no happy endings in our future.'

rating: Colectabil


Credeam ca in ceea ce priveste filmele conversationale care deconstruiesc actul seductiei trilogia ‘Before...’ a lui Richard Linklater a cam spus tot ce era de spus. Totusi, Conversations with other women deschide inca o fereastra prin care sa privim semnificativ subiectul chiar daca felul in care ‘jocul’ e observat implica un artificiu de natura tehnica a carui utilitate sta sub semnul intrebarii: intregul film e construit in splitscreen, cu cele doua personaje asezate in cadre adiacente desi filmate din unghiuri usor diferite. Maniera poate deveni iritanta la un moment dat insa utilizarea ei permite experimente interesante in dezvoltarea firului narativ: flashback-uri asortate, contraste accentuate sau posibile rezolvari alternative ale unor situatii conflictuale. In acelasi timp filmul e impiedicat sa respire si constrans la desfasurare “in interior”, cu acumulari de tensiuni si iluzie de confesiune.


Protagonistii filmului regizat de Hans Canosa (dupa un scenariu de Gabrielle Zevin) sunt doi nuntasi fara pereche (Aaron Eckhart si Helena Bonham Carter) care incep o conversatie nevinovata ce se intinde pana tarziu in noapte. Devine clar inca de la inceput ca cei doi, Ea - domnisoara de onoare - si El - fratele miresei - au o istorie impreuna: metoda lui de spart gheata si agatat e redata simultan, via split-screen, cu copia sa din alte timpuri, stabilind astfel o conexiune intre doua cupluri care, initial, intriga. Intrebari perfect normale ca: “ce fel de relatie a existat intre cei doi in trecut?” sau “de ce nu sunt impreuna?” isi gasesc treptat raspunsul in dialogul inteligent, natural si matur care constituie miezul acestui film si nu trece mult pana cand spectatorul sa realizeze ca cei doi fosti se indreapta spre un one night stand creator de complicatii.

In my opinion, when it gets too serious, it's over.

E intotdeauna o placere sa urmaresti niste oameni inteligenti la 40 de ani discutand degajat despre greselile tineretii, deziluzie, decreptitudine sau regrete si transformand un asemenea discurs intr-un flirt. Perspectiva sexului e aici omniprezenta si amandoi sunt constienti de ea. Faptul e deja consimtit insa ceea ce se negociaza e daca va fi doar o chestie de-o noapte sau va avea continuitate. Filmul contine astfel numeroase observatii asupra unor chestiuni ca dragostea si sexul, timpul sau memoria, iar pozitia celor doua personaje fata de aceastea se clarifica sau ajusteaza in permanenta, una in relatie cu cealalta. E ca un joc de “tactica si strategie” in care El pluseaza pentru viitor iar Ea negociaza o “retragere amiabila”. In cazul lor “All in” e un pariu care aduce castiguri doar in cazul in care adversarul iti poate opune aceeasi libertate de decizie.


Nu voi nega, am urmarit filmul asta pentru Helena B. Carter. E naturala si isi poarta indiferenta aia calculata dar seducatoare fara nici un efort (“The illusion of effortlessness requires a great effort indeed”). Iar Eckhart ii serveste replicile cu aceeasi fluenta, indiferent de starea de spirit a personajului (“Bridesmaids are like matrimonial interns”). Tristetea si disperarea acestuia razbat rar la suprafata prin atitudinea cool dar cu la fel de multa sinceritate ca si compasiunea ei maternala. Chimia dintre ei functioneaza si e evident de ce aceste personaje ar fi dispuse sa uite pentru o seara de prezent. Filmul e astfel o conversatie intima a unui barbat cu femeia pe care a iubit-o, o iubeste si-o va iubi intotdeauna dar care, asa cum e filmata, atrage atentia ca de-a lungul timpului cele 3 femei pot fi la fel de diferite intre ele pe cat de diferit e barbatul de atunci de cel de acum.

Trailer

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu