miercuri, 5 iunie 2013

McCabe and Mrs. Miller (1971)

'I got poetry in me!'

rating: Colectabil

Nu gasesti prea multe western-uri poetice in registrul filmului iar lucrul acesta face ca McCabe and Mrs Miller sa aibe si mai multa prestanta decat simpla mentionare a numelor implicate in realizarea lui. La numai un an dupa succesul avut cu MASH, regizorul Robert Altman viziteaza imaginar Vestul Salbatic pentru a compune o elegie a tinutului de frontiera american, din ce in ce mai imblanzit in salbaticia lui naturala si supus regulilor abia formulate ale noii salbaticii: capitalismul. Pentru a crea insa o atmosfera potrivita sentimentului de nostalgie si tristete, Altman il coopteaza in proiect pe unul din cei mai talentati directori de imagine, ungurul Vilmos Szigmond, care-i va oferi primului o imagine rarisima de lume suspendata la granita dintre vis si basm, cu scene de iarna filmate in ceata si imagini de interior la lumina lampei cu ulei. Compozitia astfel realizata urma sa fie insistent inmuita in acordurile si vocea grava a lui Leonard Cohen, a carui muzica folk a contribuit mult la crearea unei stari rau-prevestitoare.


Efemerul episod e dezvoltat in jurul unui personaj carismatic numit John McCabe (Warren Beatty in virf de forma), un parior plin de sine dar cam las care insa profita de reputatia lui fictiva de pistolar pentru a se impune intr-o comunitate de mineri. Cu bani si talent antreprenorial, McCabe pune pe roti transformarea taberei de nespalati intr-un orasel tipic de inceput de secol XX, adica cu biserica, crasma, cazinou si bordel, dar efortul sau nu pare sa conduca spre un loc ce poate fi numit "acasa". In aventura sa de proto-investitor, McCabe, un sarlatan ceva mai destept decat alti sarlatani de preerie, e mirosit imediat de o alta figura tipica a frontierei, Constance Miller (Julie Christie, diafana si nominalizata la Oscar), o prostituata cu ambitii mult peste cele ale lui John. Profitand de lipsa de pricepere a lui John in treburile femeiesti, dna Miller preia conducerea bordelului, facand din el un loc al pierzaniei mai mult decat ispititor si umfland buzunarele partenerului sau.



Filmul e fixat pe traseul sinuos al relatiei celor doi oameni de afaceri, fiecare priceput in aria sa de activitate si amandoi constienti ca impreuna au mai mult de castigat. E o relatie pragmatica care insa treptat se transforma intr-una de dragoste in care fiecare stie ca celalalt e o fiinta imperfecta. Interesante sunt insa si celelalte personaje care formeaza comunitatea, elemente decorative eficiente pentru cadrul narativ. Unul dintre mineri isi comanda o nevasta prin posta insa odata sosita femeia devine rapid vaduva si apoi prostituata, accentuand astfel fragilitatea vietii la marginea civilizatiei. Rolul acestor jaloane umane e mai vizibil insa pe masura ce povestea progreseaza catre actul final, in care capitalismul aduce la usa lor o companie lipsita de scrupule dornica sa cumpere orasul cu fulgi cu tot pentru a-i exploata zacamintele. O preluare ostila, in termeni moderni. McCabe fiind principalul proprietar, refuzul sau il expune unui alt tip de negociator: vinatorul de recompense.


Una din reusitele filmului, afara de imaginile din natura de o frumusete dramatica, dialogurile arhaice tipice si cantecele tinguitoare a lui Cohen care puncteaza episodic actiunea, o reprezinta infruntarea finala dintre McCabe si oamenii companiei. Abandonat de toti concitadinii, implorat de dna Miller sa fuga, John cauta sa iasa din strinsoare in felul sau caracteristic. Din acest motiv nu va exista acel show-down cavaleresc tipic al genului, in care pistolarii isi arata rapiditatea mainii, ci vreme de 20 de minute protagonistii se vor furisa prin zapada inghetata, dintr-o casa in cealalta, ca sa-si traga un glont in spate. Un deznodamant cu nimic mai putin tensionant insa ceva mai aproape de realitate.

2 comentarii:

  1. L-am vazut, prima si singura data, anul trecut, la Cinemateca din Bruxelles, in cadrul unei serii cu filmele lui Warren Beatty. Am fost absolut hipnotizat (era si pelicula si un ecran mare), de imagine, de muzica, de ritm. Un film-elegie, foarte reusit. Ma bucur ca ai scris de el...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am tinut neaparat sa fie prezent aici. M-a "atins" bine.
      Eu ma bucur ca l-ai vazut pe un ecran mare :))

      Ștergere