duminică, 4 martie 2012

KINOstalgia


The Artist începe cu un film în film. Într-o sală de cinema din 1927 rulează un film mut de aventuri. Pe ecran, starul George Valentin (trimiteri la Rudolf Valentino) e torturat pentru a spune ce ştie. "Speak!" apare pe insertul scris. "SPEAK!!!" Dar Valentin refuză să vorbească.

funfact: La proiecţia respectivă asistă însuşi actorul din film, în spatele ecranului. Lîngă el se poate citi pe un afiş: PLEASE BE SILENT BEHIND THE SCREEN!!!

Aici apare in nuce conflictul interior al personajului. Coşmarul acestui actor (consacrat în filmul mut) e filmul vorbit. Pentru că sonorul e viitorul. Iar publicul îşi doreşte mereu "feţe noi", "fresh meat". Publicul s-a săturat de actorii care "se strîmbă la cameră". Valentin presimte că va dispărea odată cu "silent movies", aşa cum s-a şi întîmplat de exemplu cu Douglas Fairbanks, actor care i-a servit drept model lui Jean Dujardin în pregătirea rolului.


În ciuda glumei mîzgălite mai sus (conversaţia cu Richie a fost reală), The Artist nu m-a lăsat chiar mut. Dar mi-a lăsat o stare de bine. E un film adorabil. Uşor de iubit, la fel ca şi Uggie (cîinele care apare aproape în toate cadrele alături de Dujardin). N-are cum să nu-ţi placă, dacă îţi place cinemaul (mai ales dacă îţi plac Chaplin, Buster Keaton, dacă ai crescut cu Stan şi Bran). Prima jumătate e fermecătoare, cu o scenă de îndrăgostire cum rar mai vezi (decupată de Richie aici). A doua parte o ia pe calea bătătorită a unei melodrame hollywoodiene clasice, fără a-şi pierde însă din şarm. Şi asta numai datorită duetului Dujardin&Bejo.

Fun fact: The Artist a fost turnat chiar în Los Angeles (e prima oară cînd la noi pe blog dăm eticheta "film european made in Hollywood"). În timp ce actorii jucau, regizorul Hazanavicius le punea pe fundal muzică din clasice americane.

Dincolo de povestea de dragoste, The Artist e o poveste despre cinema ca industrie. O industrie care în nume progresului e gata să calce totul (cariere, suflete, buze, morminte) în picioare. "Off with the old, in with the new" este motto-ul dintotdeauna al producătorilor nescrofuloşi reprezentaţi aici prin John Goodman (excelent şi el).


The Artist nu e singurul film multi-premiat la Oscaruri care aduce un tribut filmului mut. În Hugo, Scorsese îl reînvie pe Georges Melies, primul magician din spatele camerei şi primul cineast, în adevăratul sens al cuvîntului. Chiar dacă aparent omagiază filmul mut, Hazanavicius îl omagiază ca pe nişte moaşte, sfinte dar totuşi moarte. În schimb, în Hugo, Scorsese reintegrează filmul mut, îl reînvie în 3D şi prin asta pare a spune că povestea cinemaului e una eternă, neîntreruptă, indiferent de cuceririle tehnologice. Nu e povestea supravieţuirii celui mai adaptat (şi mai vandabil) cum ne spune în subtext Hazanavicius. Prin comparaţie, The Artist e o găselniţă, o manevră a regizorului francez. E drept, una inteligentă, cuceritoare, curată. Şi are tot respectul meu pentru că a reuşit trucul de a introduce, pe uşa din faţă, un film mut (care spune foarte mult) în sălile de multiplex de pe tot mapamondul.

La Timişoara s-a întîmplat ceva rarisim. Timp de vreo trei zile au rulat simultan două filme bune, două pelicule despre dragostea de cinema. Pe frontispiciul Cinema City, au fost vecine afişele filmelor The Artist şi My Week with Marilyn. Îmi pare rău că nu am pozat atunci, pe loc, miracolul. Pentru că, o zi mai tîrziu, afişul cu Marilyn dispăruse. A rămas doar celălalt, stingher, într-un colţ. Un zîmbet din secolul XX alături de blockbusterele secolului XXI. Zic să mergeţi să-l vedeţi pînă nu dispare şi afişul ăsta.


funfact: După film am avut o conversaţie interesantă cu A., un angajat Cinema City. L-am întrebat de ce nu pun avertisment şi la Timişoara că e film mut, cum au făcut colegii lui din Bucureşti. "Acolo îs mai mulţi proşti. Şi aici ne-or mai întrebat ce-i cu filmul ăsta: 'Dar n-are sonor?' La noi, îi mai triază şi fetele de la casă. Îi vezi după cum îs îmbrăcaţi. Şi atunci le spun fetele, aveţi grijă..." La Timişoara nu şi-a cerut încă nimeni banii înapoi. Lui A. i-a plăcut filmul.

rating: colectabil

Atenţie!!! Mîine urmează o cronică mai cuprinzătoare la The Artist, scrisă de un "artist" în premieră la noi pe blog.

8 comentarii:

  1. Eu nu inteleg cum sa te duci la un film si sa nu stii la ce sa te astepti. Hai ca inteleg sa faci greseala la Drive sau The Tree of Life, dar la The Artist? Adica cum ai ajuns acolo? Te-ai trezit la cinema si nu stiai la ce sa te duci? Ce putea sa te atraga la filmul asta sa te duci fara sa stii cel mai important lucru despre el?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ei si tu, Andrei...

    A ajuns omul la mall si are doua ore de spart...Ce sa faca? Merge la ala care-a luat Oscaru. La valoarea lui...

    RăspundețiȘtergere
  3. As vrea sa va intreb ceva: Daca sunt bucurestenii asa de prosti, de ce pana mea toti provincialii vin aici? De ce naiba nu stati la voi acolo si ne lasati pe noi in prostia noastra?
    Daca eu as spune ca banatenii sunt prosti, cum v-ati simti? Cand eu n-am loc de atatia provinciali, pe unde te intorci si intrebi unde te-ai nascut auzi, cu greu, la Bucuresti, despre ce vorbim? Suntem o minoritate, nu uitati ca in 1945 orasul asta avea cateva sute de mii de locuitori si o suprafata de cateva ori mai mica. Apoi au venit toti provincialii si s-a ales praful.
    Iar acum, toti vorbiti.... Ce m-as bucura ca toti sa va luati talpasita iar aici sa nu mai ramana decat cei care inainte de razboi au locuit sau urmasii acestora....
    Ce rau imi pare ca am postat la celalalt articol depre Artist si ca am intrat vre-odata pe aceasta pagina.

    RăspundețiȘtergere
  4. @bujold

    In primul rand, te rog sa mai citesti odata si ai sa vezi ca nu noi am zis lucrul care te-a inflamat atat de tare.

    Iarasi ma vad in pozitia de a raspunde in numele altcuiva, dar o fac pentru ca tu ne citesti de multa vreme si e departe de noi intentia de a jigni o comunitate (mai ales ca avem prieteni, rude si colegi "bucuresteni").

    Cred ca stii deja ca suntem macar atat de deschisi la minte sa nu luam oamenii la gramada doar pentru ca locuiesc in acelasi spatiu.

    Acum, sa ma intorc la afirmatia "infama": "acolo is mai multi prosti". Fii bun si urmareste-ma un pic si vei fi de acord cu mine.

    In Bucuresti sunt mai multi prosti, pentru ca sunt mult mai multi oameni decat "in provincie". Si conform legii lui Murphy, inteligenta e o constanta, numai populatia e in crestere. Nimeni nu zice ca in Timisoara nu sunt prosti. Sunt si aici cu duiumul. Doar ca in Bucuresti numarul lor trebuie sa fie proportional mai mare. Pentru ca aveti de vreo 8 ori (corecteaza-ma daca gresesc) mai multi locuitori :)

    Atentie (si nu o zic ca sa te flatez) dar "sunt si mai multi destepti". E doar statistica.

    Nu vreau sa intru cu tine intr-o polemica legata de majoritari si imigranti. Bucuresti e o metropola. E inevitabil sa atraga multe vinituri, cum le zicem noi aici. Dar sa stii ca asta si da forta si prospetimea unui mare oras, chiar daca noua, timisorenilor, nu ne place sa recunoastem aportul oltenilor si moldovenilor la dezvoltarea orasului.

    Sincer, pe mine personal prea putin ma intereseaza discutia "banateni/bucuresteni-provincie/capitala". Eu ma consider cetatean al planetei. Si asta ma face sa ma simt in egala masura bine cand vin in Bucuresti sau cand ma duc la Humulesti.

    In plus, blogul nostru e foarte departe de tema asta. Hai mai bine sa vorbim despre cinema. Si daca e sa ne certam, sa ne certam din cauza unui film bun.

    Dar si mai bine, hai sa ramanem prieteni!

    RăspundețiȘtergere
  5. Doresc sa-l anunt pe domnul Bujold ca in Timisoara, de astazi, a fost eradicata prostia. Ne-am autosesizat si drept urmare, in data de 5.03.2012 la ora 22:14, numitul Adrian Viorel Buci a fost declarat mort. In consecinta, media IQ-ului pe Timisoara a crescut la 198 (decedatul avea IQ-ul 136). Cu stima, Kut.
    P.S. Draga domnule Bujold, fara suparare, la asa frustrari asa raspuns.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu, in locul vostru nici ca pomeneam despre aberatia sustinuta de acel individ, tocmai pentru motive mult prea evidente.... Apoi, tocmai pentru ca am considerat intotdeauna Timisoara ca pe orasul meu de suflet, in afara iubirii pentru orasul meu, Bucuresti, avand in spate mai mult de o suta de ani de Bucuresti, prin familie, si cunoscand acest oras de pe vremea in care suprafata lui era redusa, blocurile mai putine si locuitorii infinit mai putini, m-as fi asteptat sa nu gasesc pe un blog cultural afirmatia unui neica-nimeni.
    Scuze acceptate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu e nici o contradictie intre ce ai explicat tu si ce a spus acela. Daca observi atent, nu a spus "aia (bucurestenii) sunt mai prosti", ci "acolo sunt mai multi prosti", adica ce ai notat si tu, cu care sunt de acord. Sa stii ca aversitatea asta pentru bucuresteni nu e una personala.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Andrei - stiti care e partea extrem de proasta? Aia pe care o remarc eu - din pacate vechile familii, cititi cartile interbelice si o sa intelegeti ce spun, au fost cotropite in vremea comunista. Un timisorean stie foarte bine la ce ma refer, atunci cand ii spun ca si pe acolo au venit o multime din sud estul orasului.... Iar depre generalizari este vorba la tot pasul.... Acea denumire generica de "Mitici", cu nuante peiorative, cu toate ca este facuta de persoane care nu prea l-au citit pe Caragiale, sau daca l-au citit nu l-au inteles.

    RăspundețiȘtergere