vineri, 16 martie 2012

Beginners (2011)

AFARĂ DIN DULAP!
rating: colectabil

Povestea sună cam aşa. Un bătrân de 75 de ani decide să ”iasă din dulap”. Adică să îşi scoată la vedere orientarea sexuală minoritară, după un lung mariaj (heterosexual), soldat cu un copil – Oliver – aflat acum spre 40 de ani. Poate vă tentează să credeţi că pornirea de a striga în gura mare că e homosexual la vârsta asta e o formă de depresie după moartea nevestei. Însă Hal (Christopher Plummer) vă convinge că nu e cazul. Că a dus o viață întreagă simulându-şi ”normalitatea”. De ce? Din respect pentru cea care l-a iubit atât de mult încât, atunci când el i-a mărturisit că e gay, ea a răspuns candid cu fraza ”That’s ok. I’ll fix that”. N-a reuşit, evident.

Beginners e un film orientat spre o generaţie care chiar a crezut că homosexualitatea e o boală psihică tratabilă. Despre o societate care şi-a pus subiecţii altfel pe un pat al lui Procust şi i-a mutilat fără milă. Da, un film care cântă vechea arie a corectitudinii politice şi a egalităţii sociale. Dar e şi mult mai mult decât atât.

E un film despre relaţia părinte-copil, despre cum trecutul şi oamenii dragi pe care i-ai pierdut rămân tot timpul o parte din tine. În cazul lui Oliver (Ewan McGregor), părinţii dispăruţi rămân un fel de bază pe care se aşează viaţa de om matur. Ei sunt cheia care îl ajută să găsească un sens, reperul nr. 1 în înțelegerea şi filtrarea realităţii. Referințele freudiene – de care filmul e plin-ochi – sunt confirmate fin şi haios de un costum purtat de Oliver la un party cu măşti, care îl întruchipează tocmai pe tatăl vienez al psihanalizei.

Refrenul filmului, fixat de Oliver, e permanenta revenire la secvenţe din copilărie şi la mariajul ratat al părinţilor. Exerciţii de aducere aminte sunt declanşate de fotografii, scrisori vechi, mărunţişuri descoperite din întâmplare. Cum era îmbrăcat Hal când i-a mărturisit că a fost gay toată viaţa, ce cuvinte a folosit şi ce intonație? Memoria se dovedește capricioasă, înşelătoare. Iar filmul redă jocul cu memoria ca pe un demers creativ, în care realul şi imaginarul se completează, se suprapun.

Tonul acesta ludic şi performanţa superbă a lui Christopher Plummer – binemeritatul motiv pentru care şi-a câştigat statueta de Oscar – te apropie cu fineţe de un film care tratează uşor subiect grele. Care apleacă o oglindă asupra societăţii în care trăim şi lasă să se vadă clar în ea tot felul de lucruri. Multă singurătate, refuzul oamenilor de vârstă mijlocie de a intra cu ambele picioare în viața de adult, goana după plăceri de moment şi senzaţia că nu există niciun loc căruia îi aparţii cu adevărat.

Pe de altă parte, finalul e optimist. Oliver o întâlneşte pe Anna (Melanie Laurent), care suferă de un fel de retard emoţional similar, şi se află – la fel ca el – în căutarea unui loc care să merite numit ”acasă”. Amândoi pe nicăieri, amândoi la început. Împreună. (Adina Baya)

Link

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.