marți, 29 martie 2011

Sucker Punch (2011)

Evadare din realitate pe carari batute de gameri

rating: Brainwash


Cel mai recent film marca Zack Snyder a insemnat un cec in alb pentru stilistul slo-mo-ului fantasy si autorul extravagantelor tratari cinematice ale benzilor desenate 300 si Watchmen. In urma acelor succese de casa Zack Snyder a primit mana libera sa-si realizeze proiectul de suflet, un film de actiune ce transpira de girl-power si crosee vizuale la relanti insa esueaza in aplicarea acelei lovituri pe neve (sucker punch) care sa te lase lat de uimire. Sucker Punch devine asadar un puzzle vizual in care piesele individuale sunt superb finisate insa odata aranjate intr-o imagine finala nu au prea mult sens narativ. Eroina acestei extravaganze este o pustoaica ingenua in haine scolaresti, Babydoll (Emily Browning) care in circumstante neplacute ajunge sa fie trimisa de tatal vitreg intr-un ospiciu, pentru tratament. Acolo, pentru a scapa de teroarea unui gardian sadic, Papusica evadeaza in imaginatie alaturi de alte 4 nebune  (mai sigur, diferite personalitati ale dansei) si pune la cale un plan complex care ar putea sa-i elibereze mintea definitiv. Alunecand astfel pe panta nebuniei constiente eroinele noastre se vor razboi intr-un templu budhist, in transeele primului razboi mondial, intr-un castel medieval si intr-un magalopolis futurist facand din Sucker Punch un amestec ciudat de Shutter Island cu insertii cinematice din jocurile japoneze Final Fantasy.

Ceva insa nu se prea leaga la nivel logic iar ca spectator nu m-am simtit nici un moment implicat emotional de vreunul din destinele prezente acolo. A avut o sclipire de geniu in introducerea terapiei "poloneze" aplicate de Dr. Gorski (Carla Gugino) fetelor si care presupunea imbinarea teatrului cu medicina si asumarea de roluri pentru a scoate la iveala sechelele mentale. Dar s-a pierdut pe undeva in cotloanele ticsite cu efecte speciale. Filmul utilizeaza toate tertipurile celebre ale lui Zack Snyder: introducerea cu rol expozitionar in care aflam pe calea relantiului (cu soundtrack remixat din piesa Sweet Dreams a Anniei Lennox) despre moartea mamei si abuzurile sexuale ale tatalui vitreg al Papusicii, close-up-urile detaliate stilistic, muzica care transforma fiecare scena de actiune intr-un videoclip pop-rock, personaje grotesti si unidimensionale, creaturi fabuloase eminament digitale si twisturi neverosimile dar curajoase.


Ceea ce face filmul lui Snyder inapt pentru A-list e tocmai dorinta de a fi luat in serios cu tot bagajul sau de fantasy, adaugand alurei de joc video (la care esti doar spectator) si un dram de “filozofie”. Finalul chiar incearca o explicare metaforica care insa nu reuseste sa se faca remarcabila. Din punct de vedere tehnic insa filmul e excelent pentru spalat ochii cu ultimele metode de randare CGI. Avem samurai de 10 metri ravasind un templu budhist doar ca sa piara sub sabia Papusicii, avem zombie nazisti reanimati pe baza de aburi, zeppeline si un Paris apocaliptic din WW1, avem castel medieval, hoarde de cavaleri si orci plus un dragon si apoi avem un tren futurist plin de roboti asasini. Cele 4 decoruri imaginare inseamna 4 misiuni pentru Babydoll si prietenele ei fetisist imbracate in care trebuie sa recupereze 4 obiecte utile in evadare. Snyder spunea ca filmul se vrea o critica a discriminarii sexuale din cultura geek si a obiectivizarii femeii dar parerea mea e ca face exact pe dos, exploatand exact aceleasi posturi incarcate de sexualitate si violenta, ce-i drept, la modul stilizat si usor de separat de realitate. Nu exista o morala evidenta in lumea ospiciu/bordel in care ajuge eroina fara voia ei. Chiar si evadarea (iluzorie) se face tot cu un sacrificiu imens, pierderea identitatii.


Ca sa “impachetez” cronica asta la ultima creatie Snyder emit o ultima judecata de valoare: lui Snyder ii vine mai bine cand e vorba sa dea culoare viziunii altor autori, cand e vorba sa construiasca singur i se cam incalcesc lucrurile. Asteptam cu interes maxim rebootarea francizei Superman, sub obladuirea lui Christopher Nolan insa.


Trailer

3 comentarii:

  1. Sincer, eu regret ca Snyder a vrut sa faca un film din acest concept in loc de un serial (made of HBO). Ar fi fost un fel de Samurai Jack pe crack :) asa...avem ceva fainut in care sa ne clatim ochii intr-o dupamasa ploiasa de duminica.

    RăspundețiȘtergere
  2. Uite o idee interesanta. Sau chiar o miniserie de 4-5 parti.. Apropo insa de asta, poate ai vazut scurtele de promovare lansate inainte de premiera. Sunt exact in stilul de animatie Samurai Jack, prezinta un fel de background al creaturilor alea dubioase.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt total de acord cu tot ce ai spus in cronica. Cand am vazut ce discutii aveau fetele si ce povete filozofice adunate din fortune cookie-uri aveau restul personajelor, m-am gandit ca asta ori e un film facut pentru fete, or un film despre fete, din perspectiva baietilor.

    Povestea si screenplay-ul n-au nici o logica.

    RăspundețiȘtergere