vineri, 4 martie 2011

Viata dupa moarte

RABBIT HOLE (2010)
rating: colectabil


Cum ai putea sa te impaci cu moartea copilului tau?


Trece vreodata durerea asta surda?


Aceasta e intrebarea care o roade pe Becca (Nicole Kidman), zi agonizanta dupa zi agonizanta, minut negru dupa minut negru, la 8 luni dupa tragedie. Rabbit Hole urmareste trei personaje care cauta sa se agate de ceva in vidul lasat de disparitia unui copil. Becca nu isi poate gasi consolarea in Dumnezeu, asa cum fac alti parinti ("Daca Dumnezeu a vrut inca un inger, de ce nu si-a facut unul? Uite-asa: Bing!"). Nu se poate refugia nici in munca sau in terapia de grup, asa cum face sotul ei, Howie (Aaron Eckhart). Al treilea personaj marcat de eveniment este adolescentul aflat la volanul masinii sub care a tasnit baietelul (lasat o clipa nesupravegheat in fata casei).

Cliseul modern este ca, in urma unei asemenea drame, sotii divorteza. Traiul in cuplu devine chin, pentru ca durerea unuia o amplifica pe a celuilalt. Fiecare zi e o agonie de sisif. Despartirea pare inevitabila (daca iubirea nu e suficient de puternica sa combata rana mereu deschisa). Totul le aduce aminte de copil: peluza din fata casei, cainele pe care il alerga, scaunul de bebe pe care au “uitat” (de 8 luni!) sa-l scoata din masina. Faptul ca sora ei tocmai a devenit insarcinata face situatia si mai insuportabila pentru Becca.

Alinarea vine din cel mai improbabil loc. In urma intalnirilor cu soferul vinovat-fara-vina, Becca afla de existenta unui univers paralel in care “ea e ok”. Iar noi ne perpelim la foc mic in acest univers al filmului, alaturi de parintii suferinzi. M-a intrebat cineva:


"De ce as vrea eu sa vad un asemenea film, cand ma apasa destul depresiile mele?"

Pentru ca pune o problema esentiala pentru orice om, la un moment dat: exista viata dupa moartea cuiva drag? Si ne ofera o varianta de raspuns: "Nu cred ca durerea trece. Dar se schimba...povara ei. Devine suportabila. Se transforma in ceva pe sub care te poti strecura si cara ca pe o caramida in buzunar."

Nu va ascund ca Rabbit Hole te rascoleste, dar o face cu duiosie, cu o eleganta tipica orientalilor (ma gandesc la filmele japoneze) si multa discretie. Atat de discret incat a fost (aproape) ignorat la Oscaruri. Normal, e un film de familie, cu un buget minuscul pentru Hollywood (5 milioane).

Regizorul (John Cameron Mitchell, ce schimbare de macaz dupa Shortbus!) merita tot respectul pentru empatia si delicatetea cu care a tratat subiectul. Mitchell nu derapeaza niciun centimetru inspre zona melo desi, parafrazez un titlu celebru, "There will be tears". Urmatorii care merita aprecieri sunt responsabilii cu distributia (Sig de Miguel, Stephen Vincent). Incepand de la Nicole Kidman aka mama-surogat, pana la mama ei (Dianne Wiest) si secundara Sandra Oh, toate prestatiile ating notele exacte. Binenteles, e mai usor cand replicile sunt la locul lor, ca in cazul celor scrise de David Lindsay-Abaire (autorul piesei de teatru omonime si scenaristul filmului).

Deci: trece vreodata durerea?

Becca: Does it ever go away?

Nat
: No, I don't think it does. Not for me, it hasn't - has gone on for eleven years. But it changes though.

Becca: How?
Nat: I don't know... the weight of it, I guess. At some point, it becomes bearable. It turns into something that you can crawl out from under and... carry around like a brick in your pocket. And you... you even forget it, for a while. But then you reach in for whatever reason and - there it is. Oh right, that. Which could be aweful - not all the time. It's kinda...
[deep breath]
not that you'd like it exactly, but it's what you've got instead of your son. So, you carry it around. And uh... it doesn't go away. Which is..
Becca: Which is what?
Nat: Fine, actually.

2 comentarii:

  1. Pe mine filmul m-a impresionant prin modul diferit in care personajele se raportau la durere, la amintirea fiului lor si prin modalitatea diferita prin care acestia fac fata durerii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mie mi-a plăcut foaaarte mult. Şi-mi pare rău că n-a fost apreciat cum se cuvine la Oscaruri... but then again... Nicole are deja un băieţel de aur! ;)

    RăspundețiȘtergere