marți, 25 ianuarie 2011

Black Swan (2010)

NINA BALERINA & PIANINA
 

rating: Colectabil


Intamplarea face ca am vazut ultimul film al lui Aronofsky la o zi dupa Pianista (2001) lui Haneke. Amandoua filmele au in centru o artista neimplinita. Nina (Natalie Portman), balerina care spera sa-i vina randul la glorie. Erika (Isabelle Hupert), pianista care nu mai spera nimic - preda lectii particulare si cursuri la conservator. Amandoua eroinele sunt perfectioniste in munca. Si ambele locuiesc cu mamele lor. In timp ce Erika doarme cu maman (Annie Girardot) in pat, mama Ninei (Barbara Hershey) se multumeste sa-si supravegheze fiica din fotoliu.

In aceste figuri maternale sufocante trebuie sa vedem cheia care explica (partial) represiile personajelor. Sexualitatea amandurora e inhibata, dar manifestarile sunt diferite. Erika deviaza puternic pe panta voyeurismului, automutilarii si a tendintelor sado-masochiste. Nina, dimpotriva, e lipsita complet de libido. Adica e cam frigida.

Chestia asta nu pare sa o deranjeze, pana in momentul in care ii afecteaza munca. Leroy (Vincent Cassel), arogantul patron al companiei de balet isi anunta ambitia de a reinterpreta Lacul Lebedelor, cu o singura balerina in dublu rol principal. Precisa in miscari, delicata si, sa nu uitam, virginala, Nina e ideala pentru rolul Lebedei Albe (Printesa Odette). Insa Leroy nu o vede in stare sa exprime senzualitatea magnetica si salbatica, solicitata de personajul Lebedei Negre.

In joc nu e doar un rol. In joc e titlul de "favorita lui Leroy"(care are reputatia ca repeta cu dansatoarele si "in particular") si "noua vedeta a companiei" ( Leroy tocmai s-a descotorosit de vechea diva/iubita, jucata de Winona Rider). In timp ce o balerina iese din scena, intra alta noua (Lily), ceea ce creste si mai mult miza inclestarii.

Nou-venita Lily (Mila Kunis) debordeaza de sexualitate. Rolul Lebedei Negre pare adjudecat si toate visele Ninei amenintate. Lily e tot ce nu e Nina: libera, exuberanta si pasionala. Lily e fierbinte. Nina e de gheata. Lily e dezlantuita. Nina e control freak. Pe masura ce data premierei se apropie, ambitia Ninei devine obsesie. Pentru ca ea trebuie sa devina Lily sau, ca sa fim mai precisi, trebuie sa devina Lebada Neagra.

Pentru asta trebuie sa se aventureze pe terenul necunoscut al propriei sexualitati, asa cum o sfatuieste Leroy. Nina nu cunoaste o alta cale decat cea fizica (in meseria ei, instrumentul de lucru e corpul). Pana acum asta insemna repetarea aceleiasi miscari de o mie de ori, pana la perfectiune tehnica. Acum trebuie sa-si elibereze corpul de sub control, ca sa intre in rol. Trebuie sa descopere pasiunea din ea, pentru a da carne personajului. Povestea din film incepe sa oglindeasca subtil libretul original: pentru a dezlega blestemul (printesa Odette e captiva intr-un corp de lebada) e nevoie de iubire. In film se intampla reversul. Nina vrea sa elibereze lebada dinauntru, ceea ce, veti vedea, nu e o metafora (o pana va iesi de sub pielea cuiva, nu spui cine).

Impinsa pe rand de Leroy si Lily, se "joaca" cu corpul ei, consuma halucinogene si incepe sa confunde realitatea cu visele (cosmarurile) ei. Simultan cu eliberarea corpului, Nina incepe sa-si piarda si mintile. Din acest punct, balerina e in razboi deschis pe toate fronturile: lupta pentru rol, lupta cu mama ei (pentru a iesi de sub aceasta tutela maladiva) si, cel mai dificil, lupta cu propria minte. Din acest punct, filmul lui Darren Aronofsky capata accente horror, pana spre final, cand realizam ca vedem lucrurile din perspectiva alterata a Ninei. Este una din cele mai bune psihodrame ale anului trecut (care, nu intamplator, a inceput cu Shutter Island).

La crearea atmosferei toxice contribuie din plin si imaginea lui Matthew Libbatique si muzica lui Clint Mansell (a reinterpretat muzica lui Ceaikovsky), doi din colaboratorii permanenti ai regizorului. Nu vreau sa mai insist asupra performantei fizice a lui Natalie Portman. Ajunge ca ochiul meu nu a detectat nici o stangacie in miscare (unii specialisti in dans nu au fost impresionati, alte voci -Total Film- spun ca asistam la una din cele mai bune coregrafii de film ever). Mai important e felul in care N.P. te face partas la nebunia ei, pana intr-acolo ca nu ti se mai pare nebunie. Daca e sa-i fac un compliment as spune ca, dupa aceasta interpretare, am uitat complet in ce filme a mai jucat.

S-a spus ca Black Swan seamana cu pelicula anterioara a lui Aronofsky, Wrestler. In ambele asistam la degradarea mentala a unui om care lucreaza cu corpul sau si il sacrifica publicului (ATENTIE SPOILER!: ar mai fi si saltul din final, si daca tot suntem aici, ne putem aminti si de gestul final al Erikai din Pianista). Daca privesti in urma, toate filmele sale (incepand cu Pi) sunt salturi, fara plasa de siguranta, in abisul psihicului uman. Am regasit deasemenea ecouri din primele filme ale lui Polanski (in special Repulsia) si din temele lui Cronenberg, creatorul genului body horror. Mai multi critici si-au amintit de The Read Shoe (1948), restanta de care trebuie, iata, sa ne achitam.

Black Swan poate fi privit ca o demonstratie de arta in arta. O vedere din culise asupra nasterii actului artistic, concentrat aici pe rivalitatea dintre dansatoare. Gelozia e un sentiment comun in orice colectiv artistic locuit de egouri prea mari. In egala masura, Black Swan e o psihodrama care investigheaza traumele cauzate de parintii mult prea protectori. Ambitia Ninei e alimentata de maica-sa, fosta dansatoare, care vede in cariera fiicei proiectia propriilor vise neimplinite.

Indiferent de cauzele care au produs trauma Ninei, tema centrala este, dupa parerea mea, alta. Pentru anumite bresle (sportivi, artisti etc), succesul profesional vine la pachet cu esecul in plan personal. In momentul in care iti concentrezi toata viata in jurul unei singure preocupari si le neglijezi/negi pe toate celelalte, se creaza un urias dezechilibru. E ca si cum ti-ai anihila o parte din fiinta. Ceea ce e, bineinteles, o forma de nebunie.

In 25 februarie(peste fix o luna), Black Swan are premiera in Romania.

18 comentarii:

  1. Nu pot sa cred ca ai uitat ca Natalie Portman a jucat in Star Wars sau Leon ca sa amintesc numai doua filme clasice.

    Despre film nu pot sa povestesc cam nimic; nu am rezistat sa ma uit la el, cu toate ca am incercat. Poate nu sunt in starea necesara ca sa suport atmosfera pe care o degaja. Ma gandesc acum ca imi ajunge nebunia lumii reale fara sa am nevoie de o doza suplimentara chiar daca e prezentata de frumoasa Natalie.

    Recomandare pentru toata lumea care trece pe aici: incercati sa vedeti filmul la cinema. Aveti nevoie de un ecran maaaaarrreeeeee !

    RăspundețiȘtergere
  2. Precizare: stiu ca ai uitat de celelalte filme ale lui Natalie ca sa ii aduci un elogiu pentru interpretarea ei actuala.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie mi-a plăcut mult filmul, deşi am avut şi eu probleme cu rezistatul. Nu pentru că nu ar fi un film foarte fain, ci tocmai din cauza propriei mele stări de spirit.

    RăspundețiȘtergere
  4. Darael & Cartitoiu: Da, categoric pe marele ecran.

    Da, e un film deranjant, mai ales daca esti si tu un pic deranjat :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Si atunci daca nu m-a miscat deloc filmul inseamna ca is prea putin deranjata?

    RăspundețiȘtergere
  6. @ily: am spus ca e una din cele mai bune psihodrame ale anului trecut, dar n-am spus ca nu e si printre cele mai bune din filmografia lui Aronofsky (pentru ca as vrea totusi sa fie vazut de oameni).

    Inteleg cand spui ca nu te-a miscat. Pentru ca Aronofsky, la fel ca balerina din film, e de multe ori aici prea calculat, perfectionist, prea concentrat pe munca lui. Ceea ce intr-adevar poate sa nu genereze prea multe emotii. Adica, s-o spunem direct, uneori e o constructie artificiala ca sa nu zic 'artsy'.

    Si atunci pot sa inteleg de ce nu te misca filmul. Fie ca esti deranjata sau "prea putin deranjata":)

    Acuma, nici nu vreau ca afirmatiile mele sa sune ca niste diagnostice, pentru ca nu am pregatirea necesara. Zic si eu ce am vazut.

    RăspundețiȘtergere
  7. Legat de ultimul pargraf, mie mi s-a parut ca mai mult tema este cum sa ajungi la perfectiune, oricine ai fi si ce ai face. Trebuie sa iti depasesti limitele, sa iti infrunti demonii, sa dai o parte din tine.

    Oricum, poti sa te uiti la filmul asta de nenumarate ori si sa vezi alte chestii, toate la fel de valabile. Pentru mine e de departe filmul anului.

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu nu imi dau seama unde sunt accentele horror. E drept ca sunt cateva scene in care ti se strange stomacul, dar cam atat. In orice caz, sunt de acord ca filmul asta e despre mai mult decat balet/conditia artistului, ca e despre perfectiune, despre tot ceea ce trebuie sa pierzi ca sa excelezi la ceva. Am invidiat-o pe Nina pentru ca a putut sa-si dupa nebunia pana la capat, spre sfarsit voiam neaparat sa execute dansul ala perfect :)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Uncle Jebediah: accentele horror sunt in momentele ei de nebunie acasa, legate de camera maica-sii, de visele ei care devin tot mai urate si de flash-urile cu Nina vazandu-se pe ea tot felul de oglinzi, la metrou. Ah, si cand incepe sa-si scoata lucruri din corp.

    Dar cat de tare te sperie ele, cred ca tine de fiecare. Stiu multi oameni pentru care horror a fost auto-amputarea din 127 de ore. Deci, horror is in the eye of the beholder:)

    Am avut si eu aceeasi senzatie legata de 'dansul perfect'.

    RăspundețiȘtergere
  10. Si pentru mine e cel mai bun film al anului(desi n-am vazut True Grit si Fighter)... si ma frustreaza atat de tare ca nu il pot vedea inca la cinematograf :(
    Nu stiu ce s-a intamplat in timpul vizionarii, dar eu una nu m-am desprins de ecran cele aproape 2 ore.
    Pentru mine Natalie Portman nu a fost niciodata o super-actrita, dar asta a fost rolul ei! In plus... a invatat sa danseze balet la 29 de ani. 29!

    RăspundețiȘtergere
  11. @Uncle Jebediah: horror-ul nu tine neaparat de supranatural ci poate fi exprimat prin viziuni cosmaresti, temeri subconstiente, chestii care provoaca repulsie ori simplu frica de necunoscut. Black Swan poate fi simplu descris drept un thriller psihologic cu accente horror.. accentele fiind alea cateva momente care provoaca strangeri in stomac sau tresariri.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Mira: NP a facut dans de la 4 ani presupun ca si lectii de balet erau incluse acolo.. Acum doar le-a reluat mai intensiv. Oricum rolul a fost solicitant si bine dus la capat.

    RăspundețiȘtergere
  13. 1. The Red Shoes

    2. @Darael: Star Wars film clasic? daca vorbim de primul, da. dar cele cu natalie (oricat mi-ar placea de ea, si oricat as iubi star wars), clasice? vreunul dintre ele?

    3. toata lumea vorbeste de mama prea protectoare. poate deoarece a devenit o tema aproape necesara in filmele cu tineri artisti/sportivi. dar desi recunosc ca probabil mama a impins-o spre balet si o cam cocolosea pe fetita, nu mi s-a parut ca era atat de traumatizanta. crad ca ambitia ninei a depasit demult ambitia mamei.
    Femeia isi vrea doar fetita (a trebuit sa renunte la cariera pentru ea, iar altceva nu mai are), dar nu face mai mult decat sa o sustina, sa o incurajeze si sa o impinga parinteste.
    sa luam scena cu tortul care s-ar fi desfasurat cu rolurile inversate in alte filme.
    si sa nu uitam ca femeia e singura care incerca sa o salveze pe nina de la nebunie si cate patimeste in proces.

    anyway, minunat filmul. cred ca ma duc sa-l revad saptamana viitoare.
    pacat ca nu va lua oscarul

    RăspundețiȘtergere
  14. @Kolcs: daca tie ti se pare un gest de normalitate ca mama sa o pazeasca noaptea pe fiica din fotoliu, sa nu o lase in oras cu colegele (la varsta ei), sa vrea in permanenta sa stie unde se afla, mie nu.

    Sunt convins ca o parte din traumele lui Natalie erau cauzate si de maica-sa, altfel nu am avea scena cu tablourile din camera mamei.

    Poate tocmai pentru ca si-a sacrificat cariera pentru fiica, mama considera ca are dreptul sa intervina atat de brutal in viata ei.

    Da, nici eu nu cred ca va lua Oscarul.

    RăspundețiȘtergere
  15. Am gasit o cronica pasionata,despre film http://raluxbujor.blogspot.com/2011/02/alb-sau-negru-gri-ul-este-prea-tulbure.html

    RăspundețiȘtergere
  16. Mie mi s-a parut ca au incercat prea mult sa exprime unele idei abstracte si s-au prins in corzi rau de tot. Nu m-a impresionat, nu mi s-a parut realist. Mi s-a parut un fals total. Poate analizez prea mult legatura intre realitate si ce apare in film dar totul pare fals.Mai ales nebunia tipei. Prima ora din film a fost o aiureala plictisitoare. Pe final parea sa devina ceva misto, dar finalul a fost total dezamagitor. In mod normal tipa cealalta trebuia sa fie moarta si lebada neagra cu bratari la maini. Bineinteles asta le-ar fi deranjat pe unele madmoiselle , dar ar fi fost realist.
    Tot ce pot zice de film e fals, fad si plictisitor.

    RăspundețiȘtergere
  17. @Nightcrawler: ca sa indepartez vreun dubiu iti zic din start ca eu unul n-am vazut nici o bucatica plictisitoare in Black Swan. Dar fiecare avem felul nostru de a aprecia experienta unei vizionari. Insa nu cred ca filmul a trata idei abstracte ci foarte obisnuite: cautarea perfectiunii prin munca, sexualitate reprimata, personalitate fracturata. Nu-i nimic metafizic aici. Nu sunt sigur la ce te referi cand spui ca nu a fost realist. Vorbesti de interpretarea Nataliei sau de ideea in sine, aceea a alunecarii inspre nebunie ca urmare a presiunii psihice si temerii de esec? Iar finalul normal de care vorbesti nu face nici un sens.. care tipa cealalta? Lily? De ce sa fie moarta?

    RăspundețiȘtergere