vineri, 2 octombrie 2009

Un pic prea "qute"

G-FORCE (2009)


rating: Brainwash pentru copii
Eroare pentru adulţii sobri





Am vazut deunăzi acest anunţ ironic pe torrentz. Şi mi-am adus aminte de G-Force. Genul ăla de animaţie "şi-şi" care vrea să mulţumească şi copii şi părinţi deopotrivă, conform teoremei că însoţitorii kinder-ilor n-ar trebui să se plictisească la cinema. Aşa apar tot felul de poante care le fac cu ochiul adulţilor : "Ştim că aţi venit cu copchilu la film. Vă compătimim. Gluma următoare e pentru dumneavoastră, ok?".

Deşi plin de intenţii bune, G-Force nimereşte fix între. Adulţii vor înghiţi cu eforturi intriga puberă (Dr. Doolitle care -vorbeşte-cu- animalele-meets-doctorul-care-i-face arme-lui -007). Tipul ăla haios (aici plicticos) din Hangover (cu nume grecesc, mi-e lene să-l mai caut), coordonează o divizie secretă FBI cu agenţi "especially trained", din lumea animalelor. În principal rozătoare. Da, sunt "qute", sunt "fluffy", vorbesc "funny", dar aşa sunt şi căţeluşii ăia de la Real, pe care nu-i vreau nici gratis.

Copiii se vor amuza copios. Dar nu vor înţelege poantele cu "cîrtiţa" care e chiar o cîrtiţă sau cu "microfoanele/bugs" care chiar sunt bugs/gîndaci. Pe scurt, G-Force nu e o animaţie totală, gen Ice Age sau Coraline ( ar fi trebuit să scriu despre filmul ăsta, bine că a scris colegul aici), care să anime atît copiii mici, cît şi pe cei mari.

Ultima creaţie Disney nu e nuştiuce glorioşenie nici ca spectacol vizual. Avem vreo cîteva scene incitante "la firul ierbii" sau "la coada şoricelului", dar această găselniţă de imagine e subfolosită. Nu vreau să fiu prea dur cu filmul. Risc să fiu acuzat de "cruzime faţă de animale". Nu e cazul: pînă la coadă, rolul genului e să distreze junimea (şi filmul îşi face treaba, după reacţia duzinei de puşti cu care am fost în sală, vezi cronica lui Richie). Da, G-Force e simpatic. Şi ce haios e hamsterul vociferat de Buscemi! Şi ce drăgălaşă e Juarez, scrofiţa de Guineea cu vocea latino-senzuală a lui Penelope! Not!



P.S. Profit de ocazie să îmi vărs năduful şi pe experienţele 3D autohtone. Nu ştiu dacă e vina tehnologiei (lipsa ecranelor speciale) dar filmele tridimensionale din sălile româneşti nu îţi oferă senzaţia promisă. Adică, nu simţi că "intri în film". Cel mult, simţi că cineva vrea "să iasă din ecran". Poate ajunge şi la noi adevăratul 3D peste vreo 20 de ani. Cînd tehnologia va "evolua" într-atît încît vei veni bătut de la un film gen Fight Club. Atunci, cînd te vei întîlni pe stradă cu un cunoscut învineţit la ochi, vei zice: "Ah! Ai fost şi tu la Rocky?".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu