sâmbătă, 5 septembrie 2009

Inglourious Basterds (2009)

Un ticalos glorios


rating: Brainwash

M-am dus la Inglourious Basterds incarcat de emotie si cu asteptari ridicate, asa cum ii sta bine unui fan ce a vazut tot ce facuse regizorul sau cult pana acum. Am plecat din sala cu un zambet amar pe chip si un pic trist. Nu-mi explic cum a putut Tarantino sa dea cu piciorul unei idei atat de misto si de potrivita cu stilul sau si sa inceapa atat de bine dar sa se piarda pe parcurs. Inteleg acum dezamagirea unei parti a publicului de la Cannes dupa lansarea oficiala a filmului. QT a luat prea tare la misto ideea de film de razboi ca sa iasa ceva memorabil. Si e pacat. Filmul are insa si cronici foarte bune, extatice chiar, dovada ca pana la urma toate aprecierile sunt subiective. Iti place sau nu-ti place. Nici mie nu mi-a displacut, ce-i drept, dar raman nostalgic dupa Reservoir Dogs, Pulp Fiction, Jackie Brown sau duplexul Kill Bill.

Inglourious Basterds incepe cu o scena perfect realizata, in stilul filmelor western italiene, in casa unui fermier unde isi face aparitia Hans Landa - vanatorul de evrei - colonelul SS insarcinat cu descoperirea "sobolanilor". Masacrul ce urmeaza e abject pana si pentru un ofiter SS dar iti vine sa aplauzi interpretarea germanului. E personajul cel mai bine creionat de Tarantino si genial interpretat de Christoph Waltz, e un amestec de subtilitate si raceala dotat cu o politete agasanta din cale-afara si un simt al umorului dubios. El e personajul negativ si are parte de cele mai bune replici, bineinteles alaturi de Brad Pitt, starul de la Hollywood, care aici se transpune intr-un rol exceptional de cowboy - luptator de guerila. Personajul sau Aldo Raine e al doilea lucru care mi-a placut in film. La fel ca Landa, are niste dialoguri savuroase, din care m-am convins ca Quentin nu si-a iesit cu totul din mana. Inca stie sa creeze scene si personaje memorabile. Si aici e buba din punctul meu de vedere. Stilul lui Tarantino e intotdeauna fracturat si necronologic mai putin in Inglourious Basterds, unde e cronologic dar tot fracturat. Creaza scene de o finete remarcabila, dar nu se leaga nici una cu urmatoarea desi cursivitatea filmului ar merita asta. Nu vreau sa para ca eu m-as pricepe mai bine la film decat QT, doamne feri', zic doar ca asa mi s-a parut mie. Ceva nu se lega. Scena de sub pod, cu Aldo Raine si prizonierul german, cea din crasma taraneasca, discutia dintre Landa si Shosanna toate sunt perfect scrise si interpretate dar raman ermetice.

Ideea filmului ar fi ca o tanara evreica scapa dintr-un masacru si peste ani ajunge stapana la un cinematograf din Paris. In paralel in Franta trupa de gherila condusa de Aldo Raine face prapad in randul soldatilor germani starnind teroare si colectionand scalpuri. Hitler si Gobbels ordona un film de propaganda ca sa ridice moralul soldatilor, ce urmeaza a fi proiectat in sala evreicei, care intuieste astfel ocazia de a se razbuna pe Inaltul Comandament German. Fara cunostinta de intentia fetei, Inaltul Comandament Aliat pune la cale operatiunea Kino de a-i nimici pe toti nazistii dintr-un foc cu ajutorul "ticalosilor fara glorie". Ok, ignoram si noi adevarul istoric de dragul lui Quentin. Dar, de ce a simtit nevoia sa-i caricaturizeze pe Hitler si pe Gobbels? Ce rost a avut masacrul din final daca toata lumea - buna, rea - a murit? Cum sa accept dispozitia colonelului SS Landa de a schimba atat de usor tabara doar pentru a sfarsi razboiul? E oarecum ilogic. Partea a doua a filmului m-a amuzat teribil dar m-a si intristat pentru ca mi-am dat seama ce ghiveci va iesi. Cand parodiezi atat de multe nu poti avea pretentia ca publicul sa-ti considere filmul serios. E fun, e entertainment, dar nu-ti vine sa-l mai revezi o data pentru ca n-ai ramas cu nimic.

Raman insa la opinia ca Inglourious Basterds avea un potential enorm daca era facut un pic altfel. In loc sa insiste pe ambele povesti - ticalosii si evreica orfana - in mod egal, putea minimaliza rolul fetei si dezvolta trupa de ticalosi. Astfel, a ales 8 personaje, dar nu ne-a dat background-ul decat la unul dintre ei (Hugo Stiglitz), apoi jumate sunt chiar anonimi in film, nu stim absolut nimic despre Aldo Raine (ce-l motiveaza, de unde vine etc) ceea ce mi se pare penibil si frustrant pentru ca sunt personaje cu "lipici" interpretate exemplar despre care as fi vrut sa stiu mai multe. Ca sa conchid filmul e puternic prin personaje dar slab datorita cartoonizarii. Poate asa e razboiul in ochii lui Tarantino. In definitiv, chiar el a scris vorbele ce ies din gura lui Brad Pitt in finalul filmului: You know, I think this could be my masterpiece!! Sincer sper ca nu.

*cronica alternativa, dar nu cu mult diferita, de la colegul Lucian

11 comentarii:

  1. Hmm... Tocmai am citit la Biro un review laudativ la adresa acestui film, la tine unul semi-negativ, trebuie sa ma conving singur.

    Din filmele mai vechi mi-au placut doar Reservoir Dogs (preferatul meu) si Pulp Fiction.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit si eu la Biro si la altii care au fost extaziati :). Poate s-au simtit chiar bine la film, si eu m-am amuzat, dar n-am fost dat pe spate. Intr-un fel ii invidiez...

    RăspundețiȘtergere
  3. fain ca n-ai ramas cu nimic. ma gindesc ca vorbesti prin prisma cronicarului, nu prin persoana a 2-a, colectiva, a consumatorului din public.

    corect ca nu te crezi mai specialist ca Tarantino in facerea de filme, si absolut necesar de mentionat in cronica. Altfel ar fi parut ca da.

    Nu vad legatura cu Pulp Fiction si Reservoir Dogs si de ce atita nostalgie. E alt film, altfel. Si e destul de tarantino chiar daca nu e... cronologic.

    M-ati exasperat si tu si Luci, de-mi vine sa-i scriu si eu o cronica.

    RăspundețiȘtergere
  4. ii invidiezi de genu' : ignorance is bliss / fericiti cei saraci cu duhul. :)) [ref. la aia la care le-a placut]

    cool. Ar fi fost fain sa va fi placut si voua.

    RăspundețiȘtergere
  5. Da Ciupi din prisma cronicarului vorbesc, nu a personajului colectiv si spectator. Si cand ii invidiez pe cei incantati de opera magna a lui Tarantino sunt chiar sincer, nu ironizez, chiar as fi vrut sa ma bucure si sa ma lase cu wow in gura. Asa cum de altfel m-a lasat Antichrist-ul acu cateva zile. In mod cert o sa mai vad insa Bastarzii pentru ca sunt scene memorabile dp meu de vedere. Cine stie, poate nu-l inteleg eu pe Tarantino...

    RăspundețiȘtergere
  6. pfui, bere si discutie despre film(e) asap.
    Antichrist sta in comp, inca nu l-am vazut, da' am oareshce prejudecata. O sa ma uit cind ma lepad de ea.

    Pina una alta ma bucur enorm ca apare al doilea Boondock Saints. Si cu aceeasi actori. la nebunie mi-a placut.

    RăspundețiȘtergere
  7. Si eu!! Si la asta macar o sa-mi las asteptarile acasa...

    RăspundețiȘtergere
  8. No, mie mi-i l-a plăcut chiar foarte mult. M-am distrat enorm la el; îl văd diferit de celelalte dar nicidecum ca şi o dezamăgire.
    Faptu că-i oarecum incomplet din punctu de vedere al background-ului unor personaje nu e deranjant; io cred că i-a făcut prezentarea lui Stiglitzâ în felul ăla, că era probabil cel mai BADASS şi, după mine, cel mai comic; şi dacă le oferea la fiecare aceeaşi atenţie dădea într-o banalitate...
    Mie mi-a plăcut tot, tot prost-gustul, care cred eu e foarte intenţionat şi subtil plasat. Având în vedere subtilităţile mimicii lui Raine şi ale lui Landa, cadrele parcă scoase din filmele din timpul războiului şi coloana sonoră de-o agresivitate potrivită, tu chiar crezi că n-a gândit QT, până la ultimul detaliu fiecare poveste, a fiecărui personaj, din fiecare capitol?

    Oricum, io nu mi-am dat seama că e comedie abia după vreo 15-20 de minute...
    Io cred că-i de-o subtilitate impresionată, sunt sigur că mai trebuie să-l văd de vreo 20 de ori ca să observ tot...

    M-am gândit în timpul filmului că poate l-aş vrea ca pe Kill Bill, în 2 părţi, ca să fie complet, dar nu m-au deranjat lacunele; şi nu cred c-a fost penibil, ci doar oarecum deranjant. Până la urmă, nici în "Pulp Fiction" nu ţi-a zis ce avea Marsellus Wallace în servieta pe care o duceau Jules şi Vincent...

    Mâine merg iar la el...

    RăspundețiȘtergere
  9. Ba sunt sigur ca l-a facut cu atentie pana in la ultimul detaliu. Am zis ca nu mi-a displacut, si nici nu-l consider penibil, dar e o gluma esti de acord? Si nu toata lumea o gusta in aceeasi masura. Are cateva scene superbe, niste personaje genial create, dar ca un tot nu-l pot inghiti pe nemestecate. Are niste lipsuri pe care eu le-am resimtit neplacut in ultima parte a lui. Nu neg ca e amuzant si distractiv, chiar foarte. Dar Pulp Fiction si Reservoir Dogs sunt din alta liga. Poate cum spui tu daca era din doua parti ca si Kill Bill, vreo 4 ore, ar fi iesit mai implinit.

    RăspundețiȘtergere
  10. Da clar; deci în concluzie, cădem de acord că e vorba de simţul umorului al fiecăruia... Da, clar că e din altă ligă decât celelalte; după logica mea îl asociez cu filmele fraţilor Coen... Ceva gen Fargo... Da oricum, nu a plăcut multora pentru că toţi se aşteptau să facă ceva în stilul lui; da uite că următorul film pe care l-am văzut după "Inglorious Basterds" a fost "O Brother, Where Art Thou?" (de fraţii Coen) şi comparând o comedia cu o altă comedie, QT i-a bătut dintr-o mişcare pe fraţii Coen...

    Na, acum probabil şi eu aş vrut un Pulp Fiction... că e printre preferatele mele, dar io am luat ce mi-a dat, dacă era musical era musical :D Ce să-i faci acu...

    Ai observat că într-o secvenţă a început să nareze cineva (vreo 25-30 de secunde), sunt 99.9% că ăla era Samuel L. Jackson. Ţii minte că şi în Kill Bill (partea a 2a) a apărut ca tipul care cânta la pian la nunta Miresei?

    Nu ţi-a amintit umorul din film de Four Rooms? Mie da...

    RăspundețiȘtergere
  11. Da ala era Sam Jackson. Si vocea generalului de la telefon din final ii apartine lui Hervey Keitel. Bune observatii :). Apropo chiar am vazut O Brother acum cateva zile si mi-a placut extrem de mult. Sunt in perioada Coen, ca am trecut si peste Ladykillers si ma pregatesc de Barton Fink.
    Din pacate For rooms nu l-am vazut.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.