marți, 19 mai 2009

Te iubesc de mult

Fast-forward & Fest european












Imi place să merg cu trenul. Am în faţă un geam cît un mare ecran, pe care rulează Viaţa cu 16 cadre/sec. Alţii preferă un film la laptop. In Săgeata Albastră, spaţiul de aşteptare de lîngă toaletă s-a transformat în videotecă. Un tip (combinatie intre bizonul de trafic si mistretul de birou) s-a tolănit pe patru scaune -ca la el în living- şi a dat play la Taken. Cîţiva copii se apropie, atrasi de zgomot. Se uită şi naşu’ între două reprize de control. Liam Neeson lucrase pentru guvern ca „preventer” (prevenea lucrurile nasoale). N-a prevenit răpirea fiicei sale de 17 ani, aflata in excursie la Paris. Urmează o cursă previzibilă pentru recuperarea adolescentei din ghearele unei reţele de traficanti albanezi de carne vie (brandul de tara a rasuflat usurat ca nu erau de-ai nostri). Pe drum, sunt vizitate toate clişeele subgenului action-thriller. Inclusiv schimbul de replici: „-This is business. Nothing Personal”, „-It’s very personal to me” pac-pac. Totul se întamplă prea repede ca sa ne blocăm la detalii minore. Si asta e si calitatea filmului co-scenarizat de Luc Besson: este superalert. Perfect de văzut pe rapid, între două staţii. N-a apucat sa se termine bine filmul, ca cinefilul feroviar a dat drumul la Hellboy II. In mod normal simpatizez cu toti iubitorii de film, doar ca nu există prea mari diferente intre cocalarul care da Guţă la tot cartierul si cel care da Neeson/Besson la tot trenul.


Apropo de CFR, anuntam cu citeva minute intarziere ca Festivalul Filmului European trage la peron incepand de joi, 21 mai (vezi Mersul Filmelor aici). Duminică, 24 mai, trebuie sa prindeti neaparat Te iubesc de mult (Il y a longtems que je t’aime,2008). Două surori încearcă să-şi recupereze relaţia, după ce una a stat 15 ani în închisoare. Un film hipersensibil, compus din nuanţe, gesturi şi tăceri. Debutul regizoral al lui Philippe Claudel emoţionează pînă la lacrimi, fără să fie patetic. Forţa filmului stă în empatia discretă faţă de personaje - o familie pestriţă, multietnică, de tip „Benneton”. Kristin Scott Thomas (O vara de neuitat, Patru nunti si o inmormantare. Pacientul Englez) si-a atins acum limita de sus a expresiei actoricesti. Si isi gaseste o partenera pe masura in Elsa Zylberstein. Te iubesc de mult surprinde cu multa delicatete, cu un simt –as zice- feminin, o renaştere personală. Se stie, la cinema mai bine iei personalul decît rapidul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu