vineri, 20 februarie 2009

Back2Back: The Dark Knight (2008)

*continuam procesul de mutare a posturilor cu caracter "artistic" de pe Richie's Day pe Marele Ecran. Celor care le-au citit deja, my apologies, celorlati - lectura usoara. Azi il servim pe cel pe care in unanimitate il vedeti castigator al Oscarului pt rol secundar, dar nu oricum, ci in doua viziuni un pic diferite, speram.

The Dark Joker
by Richie

Excitat pana peste poate de campania agresiva a Cavalerului Negru, de hype-ul generat de viralele noului Batman m-am dus la The Dark Knight cu muuuulte asteptari. Pe care mi le-a implinit, desigur, dar nu am cazut din scaun. Si din cauza asta am o oarecare dezamagire. Iar motivele mele sunt simple. Eu stiam ca Heath face cel mai bun rol din viata sa, ca era unul din cei mai talentati actori ai generatiei sale si ca o sa-i regret disparitia prematura. Stiam ca Batman (Christian Bale) e ultra-super-mega cool si are o gramada de gizmouri tehnologice cu care sa ma uimeasca. Stiam ca filmul e un dark movie, cu o atmosfera sumbra si apasatoare asa cum imi place mie. Stiam ca regia lui Chris Nolan va fi fara cusur, doar vazusem tot ce realizase pana acum (Memento, Insomnia, The Prestige).

Nu stiam insa ca fratele sau, Jonathan Nolan, e un scenarist extraordinar, replicile din film fiind de-a dreptul splendide, dialogurile ascutit de inteligente, iar personajul Joker-ului o opera de arta egalata doar de talentul actorului care il interpreteaza. De asemenea, nu stiam ca rolul principal feminin, Rachel Dawes, e interpretat de alta actrita decat cea din primul Batman - Maggie Gyllenhaal (sa trag concluzia ca Katie Holmes a fost chiar stearsa). La fel am fost surprins de prestatia lui Gary Oldman in rolul Comisarului Gordon. Personajul ii vine ca o manusa. Si nu ma asteptam la prezenta unui al doilea villain - Two Faces/Harvey Dent - care a fost un bonus pentru mine, chiar daca prestatia lui Aaron Eckart nu o poate surclasa pe cea a "dementului" Tommy Lee Jones.

Pe intreaga durata a filmului m-am dedicat cu o ravna neobosita gasirii Joker-ului in fiecare deghizare transpusa pe ecran, dornic de a nu pierde nici macar o frantura din talentatul Ledger. Si l-am gasit fie sub haina mov de clovn, fie sub uniforma de politist ori cea de asistenta. Jokerul e un cameleon. Figura vopsita si ranjetul lui terifiant apartin mai degraba unui demon razbunator decat unui raufacator. Iubeste haosul si anarhia si nu respecta nici o regula. Nu are identitate si nici o slabiciune. E o forta de neoprit si doar un obiect la fel de neclintit il poate abate din drum. Iar obstacolul este Batman, interpretat de un Christian Bale, care il face mult mai uman decat orice alt actor pana acum. Cavalerul Negru e, cu toti banii sai si cu toata vointa sa neobosita, un om cu slabiciuni insa. Iubirea pentru femeia pe care nu o poate avea si simtul raspunderii pentru vietile celor pe care a ales sa-i apere, sunt demonii sai. Iar cu astia se joaca Jokerul. Cele doua personaje antagonice se infrunta pe tot parcursul filmului iar din aceasta lupta intre inteligenta diabolica a unuia si ingeniozitatea sclipitoare a celuilalt nu se vede nici un invingator clar, in ciuda concluziei finale.
Replica Joker-ului e edificatoare: "You won't kill me out of some misplaced sense of self-righteousness, and I won't kill you, because you're just too much fun. I think you and I are destined to do this forever." Pacat ca "forever" a devenit mai curand "never" pentru ca, sincer, nu vad in urmatorii 10 ani vreun alt actor preluand stafeta Joker-ului de la Heath Ledger.

Cateva replici memorabile:
Batman: Why do you want to kill me?
The Joker: Kill you? I don't want to kill you! What would I do without you? Go back to ripping off mob dealers? No, no, you... you complete me.

The Joker: See, I'm not a monster...I'm just ahead of the curve.

The Joker: I believe whatever doesn't kill you simply makes you... stranger.

publicata pe Richie's Day in iulie 2008



Batman umilit de Joker
de Lucian Mircu

Să fie clar din start: nu sunt fan Batman. Şi nici n-am vrut să intru în corul de lăudători a lui Heath Ledger doar pentru că (ce păcat!) a murit. Însă Ledger fură ultimul Batman. Confiscă tot filmul (bine, are şi cele mai tari replici). Şi-a pus amprenta atît de tare pe rol, că Jokerii dinaintea lui par nişte...glume. Cînd priveşti la Joker-Ledger, priveşti în hăul Răului. „A hell of a revelation”, ca să-l cităm pe Sir Michael Caine. Scena în care iese din spital, îmbrăcat în asistentă, cu părul său încîlcit şi masca murdară, umblînd stîngaci la detonator, arată de ce e unicat acest Joker: e credibil şi totodată invulnerabil. Societatea are reguli. Mafia are reguli. Joker n-are. „Sunt un cîine care aleargă după maşini. N-aş şti ce să fac cu una dac-aş prinde-o”. Planul lui e să distrugă planurile celorlalţi. Într-un fel, The Dark Knight are un mesaj subversiv şi foarte actual despre violenţă şi terorism. „Cînd miza e mare, vei vedea că oamenii *civilizaţi* se mănîncă între ei.” Răutatea lui Joker e contagioasă, scoate răul din ceilalţi (aşa cum face cu Harvey Dent, speranţa Gothamului, care devine monstrul Two Face, excelent jucat de Aaron Eckhart). Şi iată cum a reuşit Ledger să fure şi cronica asta. Nu înseamnă că fără el, The Dark Knight ar fi zero. Ar fi un blockbuster obişnuit. Cu un montaj alert şi inteligent şi o muzică tenebroasă (Hans Zimmer). Dar aşa, avem Hollywood-ul în toată desfăşurarea sa de forţe. Spectacol care musai trebuie trăit în faţa marelui ecran. Altfel nu.

publicata in 24 Fun din 25 iulie 2008

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.