luni, 26 octombrie 2015
Corespondență Les Films de Cannes II
Ziua a III-a a fost ziua poveștilor, pentru că
toate cele trei filme vizionate pot fi încadrate (cu îngăduință) la fantasy.
Merg
cu nerăbdare la Tale of Tales și intru în fascinanta
lume imaginată de Matteo Garrone, inspirat de o colecție de povești fantastice
ale italianului Giambattista Basile. Trei povești îngemănate, cu prinți și
prințese, cu căpcăuni, vrăjitoare și monștri marini, trei încâlceli pe care
Salma Hayek, Vincent Cassel și John C. Reilly încearcă să le descâlcească.
Povestea poveștilor este un film pentru copii mari, chiar dacă o mămică a
încercat (până la urmă, fără succes) să îl urmărească împreună cu băiețelul
ei.
În
completare vine The Brand New Testament al lui Jaco Van
Dormael, propunerea Belgiei la Oscar. O alternativă la
ceea știm despre creștinism sau poate doar o continuare? Dumnezeu e belgian și
locuiește împreună cu soția și fiica acestora într-un apartament cu 3 camere
din Bruxelles. La început a creat orașul, apoi animalele și de-abia apoi omul.
Urmează “exodul” fiicei pe nume Ea (în orig.) care nu-și mai suporta tatăl cinic,
tiranic și mercantil. Și totul devine o joacă cu mult umor despre cum ar fi
lumea “dumnezeită” de fiica demiurgului și
apoi de soția acestuia.
La The Lobster (cu casa închisă) am reușit să fac rost de bilet chiar în primul rând. O lume distopică în care persoanele singure au la dispoziție 45 de zile să își găsească partener, altfel fiind transformate în animale. Cred că de asta i-a fost frică și lui Colin Farrel după ce s-a îngrășat vreo 10 kg. pentru (poate) cel mai bun rol al său. Léa Seydoux, John C. Reilly și Rachel Weisz completează distribuția. Cu accente comice, cu flashuri din 1984, primul film al lui Yorgos Lanthimos în engleză căștiga Premiul Juriului la Cannes-ul de anul acesta. Am avut cele mai mari așteptări pentru acest titlu din festival și...mi le-a depășit. (corespondență de Răzvan Băloi)
La The Lobster (cu casa închisă) am reușit să fac rost de bilet chiar în primul rând. O lume distopică în care persoanele singure au la dispoziție 45 de zile să își găsească partener, altfel fiind transformate în animale. Cred că de asta i-a fost frică și lui Colin Farrel după ce s-a îngrășat vreo 10 kg. pentru (poate) cel mai bun rol al său. Léa Seydoux, John C. Reilly și Rachel Weisz completează distribuția. Cu accente comice, cu flashuri din 1984, primul film al lui Yorgos Lanthimos în engleză căștiga Premiul Juriului la Cannes-ul de anul acesta. Am avut cele mai mari așteptări pentru acest titlu din festival și...mi le-a depășit. (corespondență de Răzvan Băloi)
duminică, 25 octombrie 2015
Corespondență Les Films de Cannes a Bucharest I
Șiiiiii premiul pentru cel mai activ festivalier merge anul acesta la...Răzvan Băloi. Care e la a treia corespondență pentru Marele Ecran în 5 luni. De data asta de la Les Films de Cannes a Bucharest. Plus un post scriptum surpriză, la final :)
Sunt prima oară la "Les Films de Cannes a Bucarest” și l-am prins chiar din prima zi. Mi-am propus să văd 8 fime în cele 3 zile cât voi sta la festival.
Ziua 1
Sicario. Fire de praf surprinse în lumina soarelui printr-o crăpătură din ușă,
gardul dintre SUA și Mexic, fimat de sus, umbrit din când în
când de un elicopter, girofaruri pe cerul nopții deasupra orașului de graniță, Juarez. Sunt cadre care acompaniază o stare de tensiune apăsătoare, continuă, interminabilă.
Apoi sunt imaginile dure, brutale, cu care Denis Villeneuve ne-a
obișnuit încă de la filmul său de
referință, Incendies (2010). Vibrațiile viscerale sunt întreținute de coloana sonoră, potrivită unui thriller sau horror. Cu islandezul Jóhann Jóhannsson, regizorul a mai colaborat și la muzica din Prisoners. Problema ridicată îți rămâne în minte și după ce ai ieșit din sală: poți învinge răul doar făcând bine?
La tête haute, în
prezența regizoarei Emmanuelle Bercot, a deschis oficial festivalul, la fel cum
o făcea și pentru Cannes-ul de anul acesta. O mamă dependentă de droguri + un tată absent rezultă un copil cu tulburări grave de comportament. Șansele pe care le primește de la societate și de la cei din jur îl conduc centimetru cu centimetru spre un echilibru emoțional (mereu fragil), pe măsura ce
băiatul se maturizează. Un film zbuciumat și imprevizibil.
Ziua 2
Une histoire de
fou sau Don’t tell me the boy was mad este un film despre răzbunare și despre principii. În anii 1915-16 armata turcă extermină aproape 2 milioane de
armeni, într-un proces de epurare etnică. Filmat alb-negru la început, continuă cu nuanțe ceva mai calde,
colorate în Marsilia anilor '70 - '80. Toți armenii îi urăsc pe turci este unul
dintre miturile distruse de film. Însă există și o categorie mai apropiată
de simțul moralității general acceptate: răzbunare-răzbunare, dar nu cu orice preț. Timp de 50 de ani, genocidul există doar în
mintea supraviețuitorilor armeni și a urmașilor acestora și este celebrat printr-o slujbă, în curtea bisericii armene din
Marsilia. Dar din urmă vine o generație de activiști care vrea ca toată lumea
să afle despre teribilul masacru.
The Assassin, filmul premiat la Cannes pentru regie, a avut partea de cel mai numeros public de până acum. Am intrat repede în magia
filmului lui Hsiao-Hsien Hou, plasat în China secolului șapte. Inspirat de Akira Kurosawa, cu cadre lungi și
imagini răvășitoare: o minunată cascadă, pădure de mesteceni, peisaje montane
dantelate cu ceață. Imaginați-vă un imperiu confruntat cu probleme de nesupunere în provincii, în care o femeie-asasin e trimisă să facă dreptate. Imaginați-vă dacă puteți. Pentru că totul e prezentat ca un tablou de
toamnă, ca un poem recitat în chineza veche, cu replici minimale, dar cu
bogății estetice consistente.
Journey to the Shore amestecă lumea viilor cu cea
a morților mai ceva ca alegerile din Teleorman. Filmul japonezului Kiyoshi Kurosawa e mai mult un basm în care revin imagini din filmul
precedent: cascada, pădurea, muntele care prind viață în jurul unui cuplu desprins din poveștile horror. El se întoarce la 3 ani după moarte
să-și regleze problemele rămase nerezolvate. O călătorie pe apele Styxului, cum ar veni. (corespondență de Răzvan Băloi)
P.S. În completarea celor de mai sus, am primit câteva scurte impresii și de la corespondentul nostru originar din București, Ionuț Mareș (unul din cei 10 critici 'rezidenți' ai festivalului, care tocmai au discutat în acest week-end despre starea criticii românești de film - așteptăm vești și de acolo):
The Assassin e meseriaş rău de tot. Un deliciu.
N-am văzut decât puţin din Journey to the Shore, al Kiyoshi Kurosawa, dar arăta foarte bine.
Love 3D, al lui Noe, e tot ceea ce credeai că voiai să vezi obraznic într-un film de autor (dar nu ți-a arătat nimeni până acum) şi ceva (mult) pe deasupra. Nymphomanic sau ...Adele par filme pentru copii pe lângă ăsta.
joi, 22 octombrie 2015
Afișul zilei: Lumea e a mea
Filmul generației cu tatuaj pe gât, cu cheia de la beamveu și care merge la party numai pe bază de invite.
Lumea e a mea (de Constantin Tănase), "filmul pentru liceeni" intră în cinematografe de vinerea asta. În Timișoara, pe 2 noiembrie, la Filarmonică, proiecție în prezența echipei.
Piața Universității
O bucățică de istorie, musai de revizitat. Mizeria ascunsă sub preș nu dispare, ci miroase tot mai tare.
E și ăsta un mod de a aniversa BACK TO THE FUTURE DAY. Să vadă și cei tineri ce telefoane, ce haine erau la modă atunci (barba era pe val și în 1990). Un film de Stere Gulea.
miercuri, 21 octombrie 2015
Trailerul zilei: Les films de Cannes
Începe Les Films de Cannes a Bucharest. Cu 30 de premiere. Maraton 'O mie și una de nopți" - 338 de minute. Marii premianți, invitați speciali (între care și Jacques Audiard, câștigătorul Palme d'Or), masterclass-uri și dezbateri. Plus că Ionuț Mareș a fost selectat între criticii "rezidenți" ai festivalului, cu șanse de a ajunge la Cannes. Plus că, Răzvan va ajunge și el la Bucharest (deci Marele Ecran va acoperi festivalul pentru al treilea an la rând). Bucurați-vă de micile plăceri ale vieții!
marți, 20 octombrie 2015
Dheepan la TImișoara
SIMULTAN CU PREMIERA NAȚIONALĂ
Să zicem că suntem bucuroși ar fi mult prea puțin.
Ne simțim ca și Charlie Chaplin când a dat peste aur în Gold Rush. Într-un fel, am și dat peste aur. Un Palme d'Or mai exact. Și nu oricare: cel din 2015.
Cu sprijinul deosebit al Independența Film, Marele Ecran va proiecta DHEEPAN (de Jacques Audiard), câștigătorul de la Cannes de anul acesta. A doua veste bună: îl proiectăm în chiar week-endul în care se lansează în cinematografele din toată țara (acolo unde are loc). Duminică, 1 noiembrie, la AMBASADA (probabil ora 18.00, bilet 10 lei ca de obicei).
Mulțumiri speciale prietenilor de la AMBASADA că fac mereu loc pentru visele noastre. Visele astea colective la care le zicem filme.
Să zicem că suntem bucuroși ar fi mult prea puțin.
Ne simțim ca și Charlie Chaplin când a dat peste aur în Gold Rush. Într-un fel, am și dat peste aur. Un Palme d'Or mai exact. Și nu oricare: cel din 2015.
Cu sprijinul deosebit al Independența Film, Marele Ecran va proiecta DHEEPAN (de Jacques Audiard), câștigătorul de la Cannes de anul acesta. A doua veste bună: îl proiectăm în chiar week-endul în care se lansează în cinematografele din toată țara (acolo unde are loc). Duminică, 1 noiembrie, la AMBASADA (probabil ora 18.00, bilet 10 lei ca de obicei).
Mulțumiri speciale prietenilor de la AMBASADA că fac mereu loc pentru visele noastre. Visele astea colective la care le zicem filme.
duminică, 18 octombrie 2015
Trailerul zilei: Liniștea Cuprinsurilor
Un 'trailer' de aproape două ore la un show de 8 ore.
S-a întâmplat anul trecut (cu Thy Veils), se întâmplă azi, în același loc, de la ora 14, cu Daniel Dorobanțu. Concert de basm, 18 octombrie, Biserica Romano-Catolică din Piața Bălcescu. 20 de ani de muzică ambientală, sărbătoriți cu un concert-maraton. Vino când poți (între 14 și 22), pleci când te lasă muzica (plus vizualuri de poveste).
"În noi vibrează toate melodiile care au fost create de la începutul lumii. Fie că faci muzică sau doar o asculți, împărtășim același mister."
vineri, 16 octombrie 2015
TimiKids
Dragi părinți,
azi mergem la TimiKids, programul de scurtmetraje de animație pentru copii (și copilăroși).
Și chiar dacă nu ajungeți exact de la ora 12.00, puteți veni și mai târziu, pentru că rulează 7 scurtmetraje din 7 țări: Italia, Germania, Belgia, Brazilia, Cehia, Elveția și Turcia. Programul și descrierea filmelor aici.
Dar unde e? La mall? mă tot întreabă de câteva zile fiică-mea.
Nu, e într-un cinema...errr, cum să-ți explic...
Probabil, pentru unii copii, va fi prima oară când vor călca într-un cinematograf adevărat, ca odinioară. E refreshing să vezi filme de animație și în altă parte decât la multiplex.
Azi, la cinema Timiș, intrarea 3 lei.
( și dacă tot am pomenit de Timiș, vedeți filmulețul de interviuri făcut împreună cu Electronic Resistance despre situația ultimului cinematograf din Timișoara).
joi, 15 octombrie 2015
Începe Timishort
Cu capul înainte
Gegen Die Wand
Filmul, ca filmul, l-a propulsat pe Fatih Akin în rândul cineaștilor de urmărit. Însă muzica...Ha! Am ascultat coloana sonoră de vreo 20 de ori, până să aflu că a fost ciubucul lui Alexander Hacke (din legendara trupă Einstuerzende Neubauten).
În filmul imediat următor (Crossing the Bridge), colaborarea nu doar că a continuat, dar Akin îi dă rolul principal lui Hacke în documentarul cu care trece podul în Turcia și alături de care descoperim visteria muzicală inepuizabilă a turcilor.
M-am bucurat la vestea că Timishort începe nu doar cu un alt film cu și despre Hacke (OFF Ways care documentează primul concert Einstuerzende...în Berlinul de Est, Uli Schueppel reușind să surprindă întâlnirea din istoria 'mare' și istoria muzicii) ci și cu un performance al acestuia, împreună cu partenera de viață și de călătorii, Danielle de Picciotto (fondatoare Love Parade, un interviu recent aici). Sunt doi artiști și nomazi autentici (din 2010 călătoresc prin lume și au renunțat la majoritatea posesiunilor materiale).
OFF Ways, astăzi, ora 19.00, cinema Timiș (în prezența regizorului Uli M. Schueppel).
Performance PERSEVERANTIA (Alexander & Danielle), ora 22, AMBASADA.
E timpul să intrăm în week-end-ul Timishort
Cu capul înainte
Abonați-vă la:
Postări (Atom)