luni, 7 februarie 2011
Super Bowl TV Spots
A fost Finala Campionatului de Fotbal American. Christina Aguilera a luftat imnul national amestecand niste versuri. Nu ne intereseaza. Probabil a facut acelasi lucru si in Burlesque. Ideea e ca in timpul acestui eveniment de importanta nationala pentru americani s-au dat niste spoturi la tv din viitoarele blockbustere ale anului. Si fiindca fiecare din ele a costat vreo 3 mil de $ sa fie transmis n-ar strica sa vedem si noi pe ce-or dat banii. Sau pe ce-om da noi banii la Cinema City.
Battle: Los Angeles
Transformers: Dark side of The Moon
Captain America
Thor
Super 8
Baietilor de la Hollywood inca le place extraordinar de mult sa distruga chestii.
duminică, 6 februarie 2011
Get Low (2009)
Cand toate comediile romantice si filmele de actiune devin obositoare ma orientez spre ceva de alta factura, cu un ritm mai domol, ceva care sa nu caute sa ma impresioneze sau sa ma faca sa rad ci mai degraba sa-mi spuna o poveste si daca eu rezonez cu ea, e castigul meu. Un astfel de film e si Get Low, combinatie interesanta de drama si umor negru in care il gasim pe Robert Duvall in rolul unui batran posac si retras din treburile obstei. Numele sau mi-e intotdeauna suficient ca sa ma decid in privinta unui film. In Get Low e tot atat de autentic pe cat ii permite varsta (a implinit 80 de ani pe 5 ianuarie) asa ca o barba de prooroc nu pare deloc iesita din comun. Adaugand la asta compania unui magar de varsta apropiata si a unei pusti din secolul trecut, imaginea e completa. Pustnicul Felix Bush aduce a “om al preeriei” ajuns la finalul carierei, exact genul de persoana care mai intai impusca intrusii si apoi ii intreaba ce-i aduce la usa lui.
Sunt anii ‘30 iar micul orasel din Tenesse e plin de viata, lucru nu intrutotul pe placul lui Frank Quinn (Bill Murray), patron al unei firme de pompe funebre. Pare-se ca oamenii nu prea mor pe cat de des si-ar dori el iar asta-i cam incurca afacerile. Numai ca la usa lui apare batranul Felix cu o propunere oarecum neobisnuita. Dat fiind ca de 40 de ani se dedase unei existente solitare in cabana sa din padure si ca in jurul sau domnea o aura de legenda intunecata, mos Felix simte ca a venit vremea sa-si pregateasca funeraliile. Insa n-are de gand sa astepte moartea ci vrea o petrecere funerara la care fiecare om care stie o poveste despre el sa vina sa i-o spuna. Fara riscul de a fi impuscat. Prin urmare batranul isi alege locul de veci, piatra de mormant, isi construieste sicriul, face testamentul sub forma unei tombole la care in schimbul a 5 $ oricine se poate inscrie la mostenire si in ziua hotarata tot orasul se aduna la funeraliile unui om viu. Insa in loc de barfe si povesti vor avea parte de confesiunea surprinzatoare a unui om care a dus o grea povara vreme de 4 decenii si care abia in ultimul ceas a putut vorbi deschis. Tot exilul ala auto-impus a fost un mod de a se pedepsi pentru o fapta din tinerete.
Filmul putea foarte bine sa intre in genul dramelor hallmark daca n-ar fi fost prezenti cei doi grei: Duvall si Murray. Eu unul as vedea oricand un film cu unul din ei, indiferent ce-ar juca, principalul e sa fie pe ecran. Deci povestea asta, asa modesta si campeneasca cum e ea, chiar merita un pic de atentie.
Trailer
vineri, 4 februarie 2011
Mesrine - Inamicul Public nr 1
rating: Brainwash
In cazul lui Jacques Mesrine, inamicul public numarul 1 al Frantei in anii 70 si cel mai faimos gangster de care n-am auzit, libertate insemna trei lucruri: spart banci, lipsit alte persoane de libertate sau evadat din inchisori. Pe fiecare din acestea le-a repetat de suficiente ori incat sa-i atraga etichetata de cel mai periculos infractor si sa fie vanat non-stop de politie. La 2 noiembrie 1979, pe cand tocmai iesise la plimbare cu prietena, un camion cu prelata se incadreaza in fata BMW-ului sau si, fara somatie, jumatate de duzina de politisti isi descarca automatele in parbrizul masinii. Din moment ce Mesrine nu era dispus sa-si ofere libertatea, aparatorii legii i-au cerut moartea. Parisul a rasuflat usurat. Cel mai cool gangster francez tocmai iesise din scena. Cel care aflat in puscarie scrisese o carte autobiografica in care recunostea vreo 40 de asasinate doar pentru a i se acorda atentie, cel care dadea inteviuri revistelor sau aparea fotografiat inarmat pana-n dinti, cel care dupa o cariera infractionala de “succes” avea iluzii de revolutionar anti-sistem si haiduc urban, a cazut in ambuscada pe care singur si-a construit-o, cu migala si naivitate, ani de-a randul.
Jean-Francois Richet si diptic-ul sau despre ‘viata si opera’ infamului personaj este o excelenta adaptare biografica, comparabila din multe puncte de vedere (autenticitate, ritm, suspans in ciuda unui sfarsit cunoscut, joc actoricesc) cu celelalte biografii cinematice contemporane: Che si Carlos. Nu-mi pot imagina un alt actor mai potrivit pentru un gangster de felul lui Mesrine decat Vincent Cassel. Omul e un cameleon. Intr-un minut e sarmant cu femeile, in urmatorul e un ucigas nemilos. In ciuda cruzimii sale Mesrine a incercat sa-si formeze o imagine de talhar onorabil pastrandu-si gloantele doar pentru rivali sau politie. In acelasi timp era un maestru al deghizarilor si un actor inascut, un performer ce nu rateaza nici o ocazie de a face spectacol in fata auditoriului, fie acesta un complet de judecata, jurnalisti, politisti sau angajati de banca.
Prima parte, intitulata L’instinct de mort, se ocupa de perioada de juniorat a viitorului gangster, cand tanarul Jacques revine de pe frontul algerian si intra in banda condusa de Guido (Gerard Depardieu). Sub protectia unui “seigneur du crime” Mesrine isi face mana cu mici gainarii, furturi din locuinte, urcand treptat scara valorii si afirmandu-si o reputatie. Numele sau in special capata o atentie deosebita, multi fiind pusi la punct in privinta pronuntiei (merin) intr-un mod mai bland sau mai dur. Sunt vizate si relatiile sale cu parintii (nu prea bune) dar mai ales cu femeile: carisma lui e irezistibila. Casatoria cu o frumoasa spaniola si nasterea fiicei ne arata si o alta fata a “dusmanului”, una tandra si protectoare, dispusa la o viata banala. Nu dureaza mult insa pana Mesrine intra intr-un razboi de bande si trebuie sa se refugieze in Canada. Acolo imaginea sa primeste un boost major prin asocierea cu Jeanne Schneider (superba Cecile de France) cuplul devenind versiunea franceza a lui Bonnie si Clyde pana la capturarea si incarcerarea lor intr-o inchisoare de maxima securitate. Bine, “maxima” e un termen derizoriu intrucat dupa ce indura batai si umilinte, Mesrine evadeaza si apoi descinde “rambo style” asupra tortionarilor intr-o scena de o intensitate dramatica extraordinara.
La deuxieme partie - L'ennemi public n°1 - il gaseste pe Mesrine inapoi in Franta spargand banci si ironizand politia. Tovarasia cu maestrul in evadari Francois Besse (Mathieu Almaric) il scoate de dupa gratii si ii da sansa la lovitura vietii: rapirea unui bogatan si eliberarea lui contra unei sume cu 6 zerouri. Mesrine incepe sa traiasca pe picior mare, sa se bucure de atentia presei si televiziunii, face declaratii incendiare contra judecatorilor si sistemului corectional, rapeste un jurnalist de dreapta care-l jignise intr-un articol si-l tortureaza provocand astfel autoritatile sa ia masuri exceptionale. Erau anii Brigazilor Rosii si a gruparii Baader Meinhoff. Inspirat de notorietatea si zelor lor Mesrine se considera el insusi revolutionar si planuieste sa loveasca sistemul corectional. Se constituie insa o brigada speciala de crima organizata “anti-Mesrine”, departamentele incep sa colaboreze mai eficient, gangsterul e permanent supravegheat si in cele din urma anihilat. Scena din final (abil montata si executata) e aceeasi din debutul primei parti, ca un fel de coperta sangeroasa a unei vieti incarcata de violenta, cu diferenta ca punctul de vedere nu mai este acela al victimei ci al plutonului de executie condus de comisarul Broussard si a concluziei expuse intr-un cadru ciudat de cristianic: un Mesrine cu ochii deschisi si barbia in piept, cu picaturi de sange alunecandu-i din par, “crucificat” de un sistem care nu-i tolera faradelegea.
Dubla biografica a lui Richet se inspira partial din cartea lui Mesrine - L’ Instinct de Mort - dar are la fundatie un scenariu excelent al aceluiasi Abdel Raouf Dafri responsabil pentru visceralul Un Prophet. Mesrine e insa ceva mai episodic si intentionat mai cool, dar beneficiaza de o cinematografie clara, autentica, un excelent ritm in scenele de actiune (montajul e foarte rapid, iar unghiurile de filmare variaza intr-o geometrie de stil) si de un Vincent Cassel cu 20 de kg in plus in partea a doua. Insa la fel de carismatic. Exact opusul lui Christian Bale. Mesrine e Scarface francez, fara doar si poate.
Imaculata Iubire
-impresii la cald-
Pentru intalnirea cu Misterioasa Parizianca (in regia lui Petre Nicolae) merita sa faci sa faci un drum pana la Deva, asa cum vor face Marian Radulescu si sotia sa, Raluca. Este o piesa in doi, in care stralucesc actorii Laura Vasiliu (4 luni, 3 saptamani si 2 zile) si Adrian Anghel. Daca mai puneti la socoteala ca Teatrul de Arta din Deva - proaspat renovat- are o sala minunata (una dintre cele mai frumoase din tara), vorbim deja de un eveniment.Am avut sansa si placerea sa asist astazi la repetitiile dinaintea premierei (de la ora 10 la 12.30) prin bunavointa regizorului Petre Nicolae (pe care il stiti din filmele Pas in Doi si Dreptate in Lanturi). Domnul Nicolae a interpretat textul lui J.P. Carriere (scenaristul lui Bunuel) intr-o maniera originala, concentrata pe pasii -doi inainte, doi inapoi- pe care un om ii face spre purificare, salvare si innoire. Calea este, ca intotdeauna, iubirea. In acest caz, o iubire imaculata.
Suzanne (Laura Vasiliu) e o suie angelica (in genul lui Amelie Poulain) care te cucereste prin candoare. Ea aterizeaza, ca de pe alta planeta, in viata lui Jean Jacques (Adrian Anghel). El, "foarte serios", foarte "pamantean" (business-man), isi contabilizeaza pana si iubirile (fizice) intr-un registru. Ca si cum ai putea "folosi un cronometru pentru a masura eternitatea". Spectacolul atinge teme fundamentale ale calatoriei noastre pe Pamant, fara sa devina didactic, nenatural sau pretios. Sunt o multime de scene amuzante, alternate de momente care iti lasa noduri in gat.
Premiera Misterioasa Parizianca: sambata, 5 februarie si duminica, 6 februarie, la Teatrul de Arta din Deva.
joi, 3 februarie 2011
Acolo unde incepe totul
Nu sunt sigur ce urmaresc (daca mai urmareste cineva) responsabilii turismului egiptean. In momentul in care imaginea ta de tara e asociata cu batai crunte de strada, mi se pare absolut inoportun sa sugerezi ca e lapte si miere. Ma gandesc ca, in focul evenimentelor, au uitat complet de campania tv. Sau pur si simplu e ultimul lucru la care se gandesc. Din punct de vedere al PR-ului este insa o gafa de proportii faraonice.
Ar fi doua explicatii posibile. Prima: au lasat intentionat sa ruleze reclama pentru a diminua imaginea de haos din aceste zile, adica pentru a comunica faptul ca sefii (regimul Mubarak) controleaza situatia. In acest caz ne iau de prosti si ofera o tentativa ridicola de manipulare prin imagini (intr-o era in care de la imagine incepe de fapt totul).
In cazul in care e o scapare, asa cum banuiesc, "mesajul" reclamei e o mostra de umor involuntar, intr-un context de altfel, dramatic. Acolo unde incepe ce? Razboiul civil? Inflamarea nordului Africii? Un nou conflict in Orientul Mijlociu? REVOLUTIA?
Oricum, e o speta de studiat in facultatile de relatii publice si comunicare, precum si in departamentele de stat care se ocupa de situatii de urgenta. In rest, sper sa putem vizita cat mai curand Egiptul, in siguranta. Iar ceea ce a inceput acolo, sa se termine cu bine.
Mai jos puteti viziona versiunea lunga a reclamei in chestiune.
miercuri, 2 februarie 2011
De sezon
Opusul total al filmelor de "Valentine".
O relatare bruta, autentica si dureroasa despre...Moartea Pasiunii.
luni, 31 ianuarie 2011
Ţara Moţilor (1939)
Daca aveti 10 minute la dispozitie va invitam sa urmariti un documentar de exceptie realizat in 1939 de Paul Calinescu. Este primul film independent al Oficiului National Cinematografic. Ţara Moţilor a fost premiat in acelasi an la Festivalul de film de la Venetia pentru cel mai bun documentar.Comentariul ii apartine lui Mihail Sadoveanu in lectura lui Mihai Puscariu. Dati un ochi peste o tara de basm cu oameni harnici, taietori de lemne si cautatori de aur, si fete frumoase ce merg la targ pe Muntele Gaina. Nu veti regreta.
Pseudo Reminder
duminică, 30 ianuarie 2011
Stire de ultima ora...
In aceasta seara, de la 21.30, pe MGM, ruleaza ultimul (dar nu si cel din urma) film al lui Stanley Kubrick. Daca nu doriti sa revedeti Eyes Wide Shut (1999) pentru una dintre cele mai patrunzatoare analize cinematografice asupra misterelor vietii conjugale, atunci macar vizionati-l pentru cele doua referinte din spatiul romanesc.
Prima: la balul de Craciun din deschidere, Alice (Nicole Kidman) flirteaza cu un ungur languros. Acesta il pomeneste in conversatie pe poetul Ovidiu care a ajuns in exil "in locurile alea aspre si friguroase". Da, despre spatiu danubiano-pontic e vorba. E de-ajuns sa va uitati la termometru.
A doua: la balul/orgia "iluminatilor", muzica pe care se desfasoara ritualul "mascatilor" este inregistrarea (intr-o biserica din Baia Mare a) unei liturghii romanesti, data pe invers de Jocelyn Pook. Asta in cazul in care acele incantatii fara sens vi se pareau si voua familiare. Scena respectiva ma loveste in maruntaie de fiecare data cand o revad. Cred ca termenul corect e "visceral"
Revenim mai tarziu cu detalii, pentru ca merita.
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
Zece pentru obscuritate
Pentru ca-mi cere Adina o lista de filme bune si obscure ii fac pe plac si scotocim arhivele (buna idee sa-mi fi facut cont pe imdb ca sa accesez istoricul). Mai rasfoim si cateva mape cu discuri optice si punem aici zece filme atat de obscure ca nici nu-mi aminteam numele lor exact insa stiam subiectul cap-coada de bune ce-or fost :)).
8. Caravaggio
Ideea e sa-mi spuna cine a mai vazut filmele astea ca sa le tai din lista si sa vedem care din ele e cel mai obscur...
Ps: Luci, camarade, tu nu! Tu sa-ti pui propria lista cu obscuritati demne de recomandat.. Ca daca tot suntem hipsteri, macar sa fim doi.
later edit: Nu vreau sa il las singur pe Richie, asa ca profit de ocazie sa numesc si cateva productii romanesti, pe nedrept obscurizate:
1. Import/Export (Ulrich Seidl, 2007)
2. In rolul victimei (r. Kirill Sebrennikov, 2006, un fel de Trainspotting varianta ruseasca, adica se termina nasol)
3. Secvente (Alexandru Tatos, 1982)
4. Meandre (Mircea Saucan, 1966)
5. The Liberace of Baghdad (documentar BBC din 2005 despre viata si muzica unui pianist din Irakul sub ocupatie)
6. La polul opus al angst-ului intelectual, adica din Cuba, Memorias del Subdesarrollo (Amintiri din Subdezvoltare, 1968)
7. Adam and Paul (poate ca nu e asa obscur, dar tot merita amintit: un Trainspotting cu final nasol, varianta british)
8. Pusher (primul din trilogia lui Refn, ca dup-aia se cam impute treaba)
9. Tot din Danemarca, Jamil, mergi in pace (2008)
10. Teroare la Moscova si Intoarcere la Beslan, doua documentare care trebuie vazute la pachet pentru a intelege, daca puteti, cum Statul isi lichideaza, in mod deliberat, propriul popor
Ar mai fi Paradise Now (2005) si multe altele, pentru ca, din pacate, filmele bune sunt calcate in picioare de Transformers sau Iron Man. In loc sa ajunga pe marele ecran, ajung la loc cu verdeata, in Cinema Paradiso.
PS2: mai sunt liste cu filme obscure si la alti cinefili cu prea mult timp liber la dispozitie (Marian, Cristina, Anca, Schizoid, Alin).
later edit: Nu vreau sa il las singur pe Richie, asa ca profit de ocazie sa numesc si cateva productii romanesti, pe nedrept obscurizate:
2. In rolul victimei (r. Kirill Sebrennikov, 2006, un fel de Trainspotting varianta ruseasca, adica se termina nasol)
5. The Liberace of Baghdad (documentar BBC din 2005 despre viata si muzica unui pianist din Irakul sub ocupatie)
6. La polul opus al angst-ului intelectual, adica din Cuba, Memorias del Subdesarrollo (Amintiri din Subdezvoltare, 1968)
7. Adam and Paul (poate ca nu e asa obscur, dar tot merita amintit: un Trainspotting cu final nasol, varianta british)
8. Pusher (primul din trilogia lui Refn, ca dup-aia se cam impute treaba)
9. Tot din Danemarca, Jamil, mergi in pace (2008)
10. Teroare la Moscova si Intoarcere la Beslan, doua documentare care trebuie vazute la pachet pentru a intelege, daca puteti, cum Statul isi lichideaza, in mod deliberat, propriul popor
Ar mai fi Paradise Now (2005) si multe altele, pentru ca, din pacate, filmele bune sunt calcate in picioare de Transformers sau Iron Man. In loc sa ajunga pe marele ecran, ajung la loc cu verdeata, in Cinema Paradiso.
PS2: mai sunt liste cu filme obscure si la alti cinefili cu prea mult timp liber la dispozitie (Marian, Cristina, Anca, Schizoid, Alin).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)