Marele Ecran

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

J.Edgar

NACHOS DESPRE G-MANI (guest-post)

În 1 august 2010 scriam aici că l-am cunoscut intamplator pe Nachos. Venise la multiplex cu gaşca lui de amici. I se spunea Nachos de la nelipsitul platou cu crănţanele cu care intra la cinema. Şi de la faptul că devora filmele, unu după altul -ca pe chipsuri- şi vorbea tare şi apăsat despre ele. Nici nu mai ştia "dacă îşi ia nachos pentru film sau îşi ia film pentru nachos". Am fost vecini de scaun si, dupa doua minute, aflasem deja ca are vreo 30 de ani, o slujbă corporatistă şi că filmele sunt hrana/otrava lui. Mi s-a părut un personaj excentric, chiar dacă autentic în maniile sale. Nu se dădea cinefil, dar sigur era un screenjunkie. Zilele trecute ne-am trezit din nou în aceeaşi sală, la J. Edgar. După film i-am aruncat în treacăt invitaţia de a ne scrie un guest-post. Nu credeam că o va accepta. Ieri m-am trezit în inbox cu aceste rînduri:

N-am prea vrut sa-ti scriu despre filmu asta (care nu merita oricum mai mult de 127 de cuvinte), da vreau sa-i lamuresc cu ocazia asta pe toti idiotii care fac comparatia intre Eastwood cu Nicolaescu, pe criteriul ca amandoi sunt niste babalaci cu camera (cred ca ati facut-o si voi pe blog, deşi sper ca a fost la misto).

Se trezesc tot felul de destepti la bere sau pe langa automatul cu cafea sa spuna ca Eastwood e Nicolaescul americanilor. Direct fac icter mecanic cand aud tampenia asta. Unde scrie ca doi oameni trebuie plasati pe aceeasi treapta valorica, doar pentru ca sunt nascuti la o luna diferenta si nah scrie DIRECTOR pe scaunele lor de platou?

E ca si cum ai compara branza frantuzeasca din-aia mucegaita bleu cu o bucata de telemea ranceda uitata in frigider in spatele parizerului. Pai, bai frate, cum poti sa pui voma aia sinistra de Poker langa Gran Torino? Ma opresc aici, pentru ca e o insulta pentru cinema numa sa-i gasesti in aceeasi propozitie pe Eastwood si pe Nicolaescu (si daca se gaseste vreun destept care sa comenteze ca octogenarul nostru e regizor, sper sa-l ciuruiti de pe blog, sa-l blestemati, banatzi ...whatever).

Deci, despre J.Egdar. Frate, dupa o ora aveam senzatia ca ma uit la un Brokeback Mountain, varianta cu bosorogi, ceea ce e de doua ori gretos. Ca le atarnau pieile pe fata, e una. Dar de ce tre sa arate ca un transplant esuat de fata cu piele fesiera? Ma-ndoiesc ca academicienii au nominalizat machiajul asta la Oscar. Di Caprio saracu parca are o piftie gelatinoasa pe fata. Acum seamana perfect cu Philip Seymour Hoffman (mă gîndesc că poate dădea mai bine să joace direct Hoffman partile cu mosu, din economie de fard). Apoi partenerul lui J. Edgar Hoover de birou/camera (de hotel, cand mergeau la cursele de cai), arata ca Pistruiatul (credeam ca am terminat-o cu Nicolaescu) cu Parkinson. Mai am o problema cu Armie Hammer asta. De fiecare data cand il vedeam, ma gandeam: oare unde-i frate-su geaman, ala din The Social Network?

Scena sarutului. Era normal sa apara. Numai ca sarutul asta nu cred ca e normal nici dupa standardele gay. Atingerea celor doua perechi de buze masculine se produce la capatul unei batai ca in Fight Club. Am senzatia ca asta a fost conditia lui Leo pentru a juca scena: sa fie sarutat cu forta. Daca nu cumva l-au trantit pe jos si in realitate. Apoi dupa moartea personajului sau din film, iubitul nu ii sniffuie camasa ca in Brokeback..., dar ii adulmeca hartiile cu care ii avea la mana pe presedintii SUA - garantiile sale pentru a pastra privilegiile pe care FBI le dobandise in timpul domniei sale de 48 de ani.

Nu sunt sigur daca Hoover facea inregistrarile alea numai din amor pentru putere sau si din altfel de inclinatie perversa (voyeurist-fetisista evidentiata in film). Daca vezi scena cand se imbraca cu hainele maica-sii (o mama cu care a locuit pana la moartea ei si care l-a silit cu duritate barbateasca sa-si reprime homosexualitatea) te gandesti automat la Norman Bates din Psycho (cred ca domnul regizor Eastwood asa s-a gandit). P-orma, oare numai eu observ aluzia subtila la G-mani (gay-mani) aka agentii federali chipesi si ferchezuiti? Din punct de vedere strict hetero, mi se pare o irosire a potentialului estetic al dragutei de Naomi Watts, care in 90 % din cadre e acoperita cu niste pături (sau cum ii spuneau la moda oficiala din anii '60).

Da, filmul e bine-scris, bine facut, bine-jucat tra-la-la... dar stiti voi cine e dusmanul mai-binelui. Ce face Eastwood aici e sa spuna povestea unei relatii dintre doi masculi care n-au avut curaj sa-si faca coming-out-ul (asa am inteles ca se zice atunci cand isi asuma orientarea), sub paravanul unei istorii romantate a FBI ca şi cum ar fi povestită de însuşi Hoover. Chipurile, a vrut sa faca un film despre (BREAKING NEWS:) puterea care corupe. Si pentru asta ne scoate ochii cu doua-trei discursuri anti-bolsevice şi reacţionare.

Intr-un fel, imi place curajul lui Clint E. de a filma scene de budoar, care clar ca nu sunt în zona lui de expertiză. Tipul experimentează, ceea ce la 81 de ani nu-i puţin lucru. A si prins aproape intreg mandatul lui J. Hoover (adica cele 5 decenii acoperite de film) ceea ce il ajuta la reconstituirile de epoca. Dar parca are niste retineri in abordarea subiectului, parca prea pudic, parca pe ascuns. Ca si cum nici J. Edgar-filmul n-are curaj sa-si faca coming-out-ul. Daca ar fi sa-i acord un rating cum faceti si voi, i-as acorda - în loc de stele- trei trigoane de nachos asa...pentru atmosfera (Nachos).

Nu răspundem pentru comentariile (posibil) ofensatoare din articol, dar dacă vreţi să-i mai cerem părerea lui Nachos şi cu altă ocazie speak now or forever hold your peace!

vineri, 27 ianuarie 2012

Daca Fincher s-ar apuca de Batman

probabil intro-ul ar arata ceva in genul asta:

Partial inspirat de genericul comandat de Fincher pentru reboot-ul The girl with the Dragon Tattoo un fan talentat si cu destul timp liber la dispozitie tenteaza lumea filmului cu o versiune proprie de generic The Dark Knight Rises. Fanul pasionat de animatie digitala si visual FX poarta numele de Dogan Can Gundogdu si n-a facut decat sa ridice manusa aruncata de Fincher cand a cerut o introducere ubercool la propriul sau film: "Look, you’re going to do this thing and it’s going to redefine titles for our generation." Cineva a luat-o literal si contribuie la propagarea ideii. Probabil ca Christopher Nolan are deja genericul pentru Batmanul Final dar ne putem rasfata cu intrebari de genul "cum ar reboota David Fincher o franciza ca Batman?"

thx OviSirb

joi, 26 ianuarie 2012

Imi curgi prin vine

Săptămânal, primim comunicate de presă "pe adresa redacţiei". Dar ştirea de azi chiar merită împărtăşită. Îmi curgi prin vine, noul proiect al lui Florin Şerban (Eu cînd vreau să fluier, fluier) e singurul din Europa de Est ales să participe la Cinemart Co-production Market, o prestigioasă piaţă de co-producţie din cadrul Festivalului de Film de la Rotterdam. Deci, îi ţinem pumnii să le ia banii.

La ediţia aceasta au fost selectate 36 de proiecte din cele 465 de aplicaţii, iar “Îmi curgi prin vine” reprezintă singurul scenariu din Europa de Est ales de comisia evenimentului. Echipei care va reprezenta proiectul i-au fost organizate întâlniri cu potenţiali co-producători, agenţi de vânzări, distribuitori şi finanţatori din Europa, printre care se numără şi unele dintre cele mai importante companii din domeniu, precum Gaumont, MK2, ZDF/ARTE şi BAC Films.

Fantascope, casa de producţie înfiinţată de Florin Şerban, a câştigat la cea mai recentă sesiune de concurs organizată de Centrul Naţional al Cinematografiei un credit direct de 845.000 RON pentru filmul Îmi curgi prin vine.

"Fondurile obţinute de la CNC sunt doar primul pas în asigurarea bugetului pentru realizarea filmului, şi obţinerea unor finanţări din afara României este esenţială pentru a reuşi să începem producţia filmul în primăvara anului 2013. Platforma oferită de Cinemart e perfectă pentru o astfel de încercare şi sper să găsim noi parteneri pentru producţia filmului printre cele 51 de companii care au solicitat întâlniri cu noi”, declară Florin Şerban.

Proiectul, aflat acum în dezvoltare, reprezintă cel de-al doilea film de lung metraj ficţiune ce va fi regizat şi scris de Florin Şerban. “Îmi curgi prin vine” e povestea de dragoste a doi oameni pe care îi desparte totul, dar care se caută şi se găsesc.

Concursul de previziuni Oscar 2012

Bine v-am regasit stimati cititori si prieteni ai Marelui Ecran la o noua editie a Concursului nostru traditional din perioada Oscarurilor. Suntem gata sa va testam priceperea si intuitia in a citi mintile americane care se pregatesc sa-si recompenseze industria de film pentru rezultatele sale din 2011. Vom fi sau nu de acord cu alegerile lor, acesta e un subiect pe care ne face placere sa-l dezbatem. Cu toate astea ne dorim sa-l abordam insa dupa ceremonia de decernare a Oscarurilor din 26 februarie. Pana atunci avem cu totii o luna la dispozitie sa urmarim cat mai multe din filmele selectate si sa descoperim ce-i cu toata vanzoleala asta. O parte din ele sunt sigur ca le-ati vazut deja, restul ori nu va intereseaza ori sunt prea proaspete ca sa le fi urmarit in conditii decente (cinema sau home cinema). Indiferent de asta contam pe participarea voastra la Concursul nostru ajuns, iata, la a 4-a editie.

Regulament

Dupa cum deja stiti, vom oferi 14 categorii la care sa va spuneti pronosticul, cel care le nimereste pe cele mai multe castigand marele premiu si stima noastra vesnica :). Normal ca avem si premii secundare, pentru ca altfel care-ar mai fi distractia. Astfel:

- Marele Premiu inseamna 2 bilete la Cinema City + tratament VIP (crantzanele, suc si prezenta echipei Marele Ecran). La paritate premiul se imparte. Pentru participantii din alte orase vom lua in considerare o alternativa multumitoare.
- Premiul 2 consta in carti (una per castigator) oferite de partenerul nostru din acest an, libraria online Esotera. De regula avem mai multi castigatori asa ca am pus deoparte 3 carti.
- Premiul 3 va fi chiar o consolare asa incat ne-am gandit la DVD-uri cu Charlie Chaplin :).

Nu ne amagim insa ca aceste premii sunt motivul real pentru care lumea participa la concurs. Ele tin loc de felicitari. Adevarata miza e in verificarea intuitiei si in competitia cu ceilalti. Nu in ultimul rand e vorba de filme si de curiozitatea de a le viziona pe cele care fac atata valva in lume. Ca un sfat personal acordati o atentie speciala categoriilor film strain si documentar. Experienta imi spune ca acolo sunt niste filme extraordinare deseori ignorate. Deci vizionare placuta si va asteptam pronosticurile.

Categorii intrate in Concurs:

Cel mai bun actor in rol principal :

Demián Bichir, A Better Life
George Clooney, The Descendants
Jean Dujardin, The Artist
Gary Oldman, Tinker Tailor Soldier Spy
Brad Pitt, Moneyball

Cea mai buna actrita in rol principal :

Glenn Close, Albert Nobbs
Viola Davis, The Help
Rooney Mara, The Girl with the Dragon Tattoo
Meryl Streep, The Iron Lady
Michelle Williams, My Week with Marilyn

Cel mai bun actor in rol secundar :

Kenneth Branagh, My Week with Marilyn
Jonah Hill, Moneyball
Nick Nolte, Warrior
Christopher Plummer, Beginners
Max von Sydow, Extremely Loud and Incredibly Close

Cea mai buna actrita in rol secundar :

Bérénice Bejo, The Artist
Jessica Chastain, The Help
Melissa McCarthy, Bridesmaids
Janet McTeer, Albert Nobbs
Octavia Spencer, The Help

Cel mai bun scenariu adaptat :

The Descendants
Hugo
The Ides of March
Moneyball
Tinker Tailor Soldier Spy

Cel mai bun scenariu original :

The Artist
Bridesmaids
Margin Call
Midnight in Paris
A Separation

Cea mai buna animatie :

A Cat in Paris
Chico & Rita
Kung Fu Panda 2
Puss in Boots
Rango

Cel mai bun film strain :

Bullhead (Belgia)
Footnote (Israel)
In Darkness (Polonia)
Monsieur Lazhar (Canada)
A Separation (Iran)

Cea mai buna coloana sonora originala :

The Adventures of Tintin
The Artist
Hugo
Tinker Tailor Soldier Spy
War Horse

Cele mai bune costume :

Anonymous
The Artist
Hugo
Jane Eyre
W.E.

Cele mai bune efecte speciale :

Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 2
Hugo
Real Steel
Rise of the Planet of the Apes
Transformers: Dark of the Moon

Cel mai bun film documentar :

Hell and Back Again
If a Tree Falls: A Story of the Earth Liberation Front
Paradise Lost 3: Purgatory
Pina
Undefeated

Cel mai bun regizor :

Woody Allen, Midnight in Paris
Michel Hazanavicius, The Artist
Terrence Malick, The Tree of Life
Alexander Payne, The Descendants
Martin Scorses, Hugo

Cel mai bun film :

The Artist
The Descendants
Extremely Loud and Incredibly Close
The Help
Hugo
Midnight in Paris
Moneyball
The Tree of Life
War Horse

Acestea sunt filmele, urnele sunt deschise. Asteptam comentariile voastre. Aveti liber pana in 26 februarie ~~ora 12~~ ~~(amiaza).~~ hai ora 23:59, sa aveti vreme. Bafta.

later edit: cu 10 zile inainte de eveniment anuntam ca ni s-a alaturat un al doilea partener, magazinul de gadg3tareala 3E.ro, ridicand miza cu cel putin 1 stick Patriot si 3 licente pentru jocul Deus Ex: Human Revolution.

later edit 2: imparteala si castigatorii.

Incep inscrierile pentru Tres Courts 2012

Ai o camera de filmat? Vrei sa spui o poveste? Spune-o intregii tari, pe foarte scurt. Cel mult 3 minute. Asta inseamna Tres Courts. Pana in 9 martie iti poti inscrie scurtul in competitia nationala. Festivalul International de Filme Foarte Scurte va avea loc intre 3-5 mai 2012 in 100 de orase din lume intre care 25 din tara. Ca de obicei :).

Detalii si inscriere aici.

miercuri, 25 ianuarie 2012

Stiu cine-l va juca pe Putin

În caz că se va face un film despre Vladimir Putin, mi se pare că Charles Dance are toate datele fizice pentru rol. Actorul britanic joacă în Underworld: Awakening, liderul actual de box-office - de care nu-s prea curios. Dar aş fi curios să văd un film despre liderul rus.

marți, 24 ianuarie 2012

"And to the Academy: You don't like me. You really don't like me."

Reactia lui Albert Brooks pe twitter la adresa Academiei (dupa ce i-au refuzat o nominalizare pentru exceptionala prestatie contre-emploi din Drive, check this out) se aplica la fel de adevarat pentru intreg filmul lui Refn. Nu stiu daca "academicienii" americani snobeaza succesele de la Cannes in mod expres, programatic sau e pur si simplu o chestie de gust. Cert e ca Drive a fost ignorat (aproape) cu desavarsire, as zice pe nedrept. Dar asta nu e o surpriza, nu-i asa?

Oscar 2012: Nominalizari

In urma cu o ora s-au anuntat nominalizarile la Oscarurile din acest an. Putem sta linistiti: n-au fost surprize mari. Am aflat de la festivitatile precedente (Globurile de Aur) ca unul dintre favoriti va fi The Artist, lucru confirmat de cele nu mai putin de 10 nominalizari, insa nu m-as fi asteptat ca Martin Scorsese sa-si inscrie odrasla la toate categoriile exceptand cele de interpretare (Hugo este campion cu 11 nominalizari). Moneyball arata inca o data ca baseball-ul e sportul rege in State (6 nominalizari) iar War Horse (tot 6) cat de sensibilosi devenim cand Spielberg face drame ample cu necuvantatoare in rol principal. The Descendants s-a calificat si el in 5 categorii (4 majore) la egalitate cu The girl with the Dragon Tattoo, versiunea David Fincher (5 nominalizari intre care una absolut meritorie pentru Rooney Mara, una pentru imagine si 2 pentru sunet).

La capitolul surprize neplacute cred ca cea mai neasteptata e absenta lui Ryan Gosling din orice categorie (a jucat in 3 filme in 2011) in vreme ce rasfatatul de la Cannes, Drive, a luat o singura nominalizare (montaj de sunet). La fel de absenti sunt si carismaticii J. Depp si Robert Downey Jr, insa ei nu s-a spetit prea tare in 2011. Leo di Caprio a tras cam degeaba insa in J. Edgar, caci nici el nici regizorul Eastwood n-au starnit reactii de aprobare in randul membrilor academiei. Nici pelicula coprodusa de Spielberg si P. Jackson - Tin Tin - nu se regaseste intre cele mai bune animatii, lucru cel putin bizar dar explicabil prin faptul ca filmul s-a lansat in State foarte tarziu. In sectiunea film strain semnalam prezenta iranianului A Separation iar in cea rezervata documentarelor de lung metraj ne bucuram pentru Pina lui Wim Wenders.

Sa vedem insa cele mai importante nominalizari:

Cel mai bun film :

The Artist (2011)
The Descendants (2011)
Extremely Loud and Incredibly Close (2011)
The Help (2011)
Hugo (2011)
Midnight in Paris (2011)
Moneyball (2011)
The Tree of Life (2011)
War Horse (2011)

Cel mai bun actor in rol principal :

Demián Bichir, A Better Life (2011)
George Clooney, The Descendants (2011)
Jean Dujardin, The Artist (2011)
Gary Oldman, Tinker Tailor Soldier Spy (2011)
Brad Pitt, Moneyball (2011)

Cea mai buna actrita in rol principal :

Glenn Close, Albert Nobbs (2011)
Viola Davis, The Help (2011)
Rooney Mara, The Girl with the Dragon Tattoo (2011)
Meryl Streep, The Iron Lady (2011)
Michelle Williams, My Week with Marilyn (2011)

Cel mai bun actor in rol secundar :

Kenneth Branagh, My Week with Marilyn (2011)
Jonah Hill, Moneyball (2011)
Nick Nolte, Warrior (2011)
Christopher Plummer, Beginners (2010)
Max von Sydow, Extremely Loud and Incredibly Close (2011)

Cea mai buna actrita in rol secundar :

Bérénice Bejo, The Artist (2011)
Jessica Chastain, The Help (2011)
Melissa McCarthy, Bridesmaids (2011)
Janet McTeer, Albert Nobbs (2011)
Octavia Spencer, The Help (2011)

Cel mai bun regizor :

Woody Allen, Midnight in Paris (2011)
Michel Hazanavicius, The Artist (2011)
Terrence Malick, The Tree of Life (2011)
Alexander Payne, The Descendants (2011)
Martin Scorses, Hugo (2011)

Cel mai bun scenariu original :

The Artist (2011): Michel Hazanavicius
Bridesmaids (2011): Kristen Wiig, Annie Mumolo
Margin Call (2011): J.C. Chandor
Midnight in Paris (2011): Woody Allen
A Separation (2011): Asghar Farhadi

Cel mai bun scenariu adaptat :

The Descendants (2011): Alexander Payne, Nat Faxon, Jim Rash
Hugo (2011): John Logan
The Ides of March (2011): George Clooney, Grant Heslov, Beau Willimon
Moneyball (2011): Steven Zaillian, Aaron Sorkin, Stan Chervin
Tinker Tailor Soldier Spy (2011): Bridget O’Connor, Peter Straughan

Cel mai bun film strain :

Bullhead (2011) (Belgia)
Footnote (2011) (Israel)
In Darkness (2011) (Polonia)
Monsieur Lazhar (2011) (Canada)
A Separation (2011) (Iran)

Cea mai buna animatie :

A Cat in Paris (2010)
Chico & Rita (2010)
Kung Fu Panda 2 (2011)
Puss in Boots (2011)
Rango (2011)

Cel mai bun film documentar :

Hell and Back Again (2011)
If a Tree Falls: A Story of the Earth Liberation Front (2011)
Paradise Lost 3: Purgatory (2011)
Pina (2011)
Undefeated (2011)

restul nominalizarilor aici.

Festivitatea de decernare a premiilor va avea loc pe 26 februarie iar pana atunci avem o multime de filme, zicem noi interesante, de vazut. Pana atunci nu uitati de concursul nostru traditional de previziuni care va fi curand lansat (imediat ce finalizam detaliile legate de premii si categorii). Asa ca ramaneti pe receptie si mergeti la filme. Sau faceti ce stiti ca sa vina ele la voi ;).

duminică, 22 ianuarie 2012

Love (2011)

O odisee spatiala moderna

rating: Brainwash cu buget redus

Filozoful Protagoras avea o vorba memorabila: “omul e masura tuturor lucrurilor”. Se referea la conceptele de bine-rau si la faptul ca omul judeca si actioneaza dupa propria sa pricepere si vointa. As vrea insa sa folosesc expresia intr-un sens usor diferit, mai degraba stiintific, extinzand dimensiunea “lucrurilor” la scara macrocosmica si comparand omul cu acel instrument de masura prin care Universul se (re)cunoaste pe sine. Daca sunteti in acord cu acest unghi de vedere inseamna ca sunteti dintre cei care vor aprecia Love la fel de mult ca si mine. E o drama SF minimalista produsa de o trupa de rock alternativ (Angels & Airwaves), scrisa si regizata de un debutant, William Eubank, si care aseaza pe structura obisnuita a scenariului apocaliptic de tip ‘ultimul supravietuitor’ cateva concepte destul de interesante: fragilitatea existentei umane, importanta conexiunii cu ceilalti, rostul nostru pe Pamant etc.

Filmul se deschide cu un prolog destul de criptic, o scena din Razboiul Civil American in care unul din soldati, un oarecare Lee, este trimis din transee intr-o misiune solitara scapand astfel de masacrul unionist. Justificarea comandantului sau merita tinuta minte pentru mai incolo: Un singur om in viata poate fi un omagiu pentru restul. Sarim cativa ani buni pana in 2039 si-l intalnim pe un alt Lee, astronaut solitar la bordul vechii statii spatiale ISS, abandonata de 20 de ani. In timpul derularii procedurilor de verificare a functionalitatii ei, Lee pierde legatura cu Houston (“are you there?”) devenind astfel eroul propriei aventuri 'singur pe statie'. Fara a sti ce se intampla pe planeta luminoasa de sub el (desi unele indicii sugereaza un conflict final) Lee trebuie sa-si invinga panica si sa faca tot posibilul ca sa prelungeasca sistemele de mentinere a vietii.

Love imprumuta astfel intr-o anumita masura din filme mult mai grandioase. Din Moon preia atmosfera melancolica si starea de incertitudine legata de propria existenta a eroului, amenintat de factori externi si plin de frustrari. De la Solaris culege substanta necesara pentru a hrani halucinatiile personajului si a-l calauzi prin stari de visare. In consecinta, chiar daca Love e un film de buget minuscul (500.000$) modul de filmare, utilizarea inspirata a decorurilor statiei din carton lipit, a luminii si a muzicii il fac sa para de 10 ori mai scump. In paralel cu rutina zilnica a eroului sunt intercalate si cateva mici si vagi interviuri care ofera soclul fundamental al filmului: suntem fiinte sociale (sociabile) si avem o nevoie organica de comunicare, de conexiuni, dar suntem in acelasi timp si proprii nostri istorici sau arhivari, documentand si transmitand mai departe toata cunoasterea ce-o acumulam.

Inainte ca plotul bine obscurizat sa ni se dezvaluie complet intr-un final kubrickian e interesanta de urmarit degradarea mentala a personajului ca urmare a solitudinii. De la panica initiala cauzata de lipsa controlului, prin frustrare si acceptare, la resemnare si diversele metode de alungare a unei plictiseli prelungite. E genul de performanta solitara pe care am admirat-o si la Sam Rockwell (in Moon) si de care Gunnar Wright se achita excelent purtandu-ne in odiseea moderna a ultimului pamantean catre comuniunea finala, cu Universul. In concluzie, un film neasteptat de bine facut (pe un platou din spatele casei), destul de filozofic si, poate, un pic confuz uneori.

Trailer

Sundance pe furişate

Doamnelor şi domnilor, graţie vimeo vă putem prezenta un scurt care rulează acum la Sundance, celebrul festival independent fondat de Robert Redford. Aquadettes (regia: Drea Cooper şi Zackary Canepari) e o poveste despre viaţă, moarte şi înotul sincronizat. Bucuraţi-vă de ea pînă nu intră în vigoare SOPA (proiectul american de lege împotriva pirateriei a fost deocamdată retras pentru reevaluare).

Aquadettes from California is a place. on Vimeo.

Pagini