miercuri, 9 martie 2011
Aurora se vede din 11 martie
O astept de un an de zile.
M-a intrigat. Apoi m-a pasat. Si iar m-a amanat.
Dar astazi am aflat ca, in sfarsit, vine Aurora. Un film de Cristi Puiu. Cu Cristi Puiu.
Si "in exclusivitate" va oferim si reclama filmului, tot cu...Cristi Puiu
(inregistrarea bruta cu vocea autorului, pentru promovarea radio).
Aurora spot - de Cristi Puiu
Asculta mai multe audio podcast
Un promo brutal de sincer si fara compromisuri. Cum e si filmul.
Aurora ajunge in cinematografele din toata tara. Din 11 martie.
marți, 8 martie 2011
I am Spartacus!
Oamenii care au vazut ceremonia Oscar 2011 s-au declarat dezamagiti de tandemul Franco - Hathaway (mai putin de ilariantul montaj din deschidere: -Seduce her! -Quack, quack! ). N-o fi fost anul asta cine stie ce spectacol, dar ceva din magia de odinioara tot a avut. Ma gandesc la momentul "Kirk Douglas". Da, e mai batran chiar decat Oscarurile, e garbovit de ani (95) si nu se prea intelege ce zice, dar inca ii licareste in ochi pasiunea cu care si-a incarnat personajele.
Pentru cititorii mai tineri, care il stiu doar pe Michael Douglas, trebuie amintit ca "the old man" (pre numele lui real, Issur Danielovitch Demsky) a fost un icon urias al "uzinei de vise". Ia uitati numai ce prezentare ii facea nenea Spielberg in 1995, cand i se decerna Oscarul onorific pentru 50 de ani de cariera.
Kirk Douglas mi-a marcat copilaria, in chip de Vincent Van Gogh (Lust for life, 1956) sau Spartacus (1960). Spre rusinea mea, l-am crezut mort. Ii aduc, drept reparatie, acest mic tribut:
James Bond sustine Ziua Internationala a Femeii
Vreme de 100 de ani Ziua Internationala a Femeilor a celebrat fiecare bucatica de suprematie smulsa barbatilor si, la prima vedere, am spune ca in prezent au parte de un tratament egal... dar o fi chiar asa? Daniel Craig si Judi Dench atrag atentia asupra carentelor societatii britanice si reclama inegalitatea dintre sexe in scurt-metrajul de campanie al IWD intitulat Equals. La multi ani doamnelor si domnisoarelor.
duminică, 6 martie 2011
Das weisse band
E de la sine inteles ca, aici, pe Marele Ecran nu vom putea fi niciodata adeptii ideii de home box office. Dar meritele HBO trebuie recunoscute, mai ales cand difuzeaza Das Weisse Band (Panglica Alba). Un film de Haneke, deseara, de la 20.00.
sâmbătă, 5 martie 2011
Truman vs Capote
Un scriitor, un roman, doua adaptari ale povestii. Truman Capote, marele si excentricul scriitor american, a dorit la un moment dat sa reinventeze literatura, creand un gen de roman non-fictiune: inspirat din fapte reale, documentat prin tehnici de reportaj dar construit in limbajul literar al romancierului capabil sa ofere tridimensionalitate personajelor sale. Romanul era In Cold Blood (Cu sange rece, republicat de Polirom) iar povestea nasterii sale a fost adusa succesiv pe marele ecran in 2005 prin Capote si in 2006 prin Infamous. Doua ecranizari reusite a doua biografii ce par destul de diferite, una scrisa de Gerald Clarke, cealalta de George Plimpton, si care ofera nu unul ci doua exemple de Truman Capote.
Capote (2005) in viziunea lui Bennett Miller e un film sobru si elegant, o biografie dramatica in adevaratul sens, ce acopera un moment crucial din viata lui Capote: nasterea romanului In Cold Blood. Philip Seymour Hoffman (Truman) da o reala adancime personajului Capote, afisand mesmerizant ciudatenia acestuia, misterul, manierismele si conflictul emotional din final, cand scriitorul se vede confruntat cu efectele implicarii sale dincolo de granita reporter - subiect. Tumultul incepe in editia matinala a The NY Times unde Capote citeste despre cvadrupla crima petrecuta intr-un orasel din Kansas si hotaraste sa scrie un articol pentru revista The New Yorker, articol in care sa redea felul in care oribilul eveniment ar fi putut afecta o comunitate restransa construita pe incredere. Ca ajutor isi ia buna prietena si confidenta Nell Harper Lee, scriitoarea romanului To Kill a Mockinbird si femeie priceputa in “jurnalismul de investigatie”.
Ceea ce se dorea un simplu reportaj capata dimensiuni literare cand Truman descopera detaliile bizare ale crimelor (un amestec de violenta extrema si grija familiala) si cand ii intalneste pe cei doi ucigasi, amandoi sugerand personaje fascinante ale caror motivatii si trecuturi trebuie descoperite. In special Perry Smith, cu latura sa introvertita si sensibilitatea aparent bolnavicioasa, ii intra la suflet lui Capote. Folosindu-si influenta Truman primeste permisiunea pentru a-l intervieva in repetate randuri si a scoate de la Perry adevarul din acea noapte. In felul asta filmul adopta un aer de thriller, imprumutand acele adancuri psihologice si atmosfera intunecoasa a genului si incorporandu-le in biografie. Un scenariu concis, o regie solida si o distributie secundara remarcabila (Catherine Keener in rolul lui Harper Lee, Clifton Collins Jr. in rolul lui Perry Smith, Chris Cooper in rolul scortosului procuror Alvin Dewey) l-au dus pe Capote in finala Oscarurilor 2006. A castigat doar Hoffman pentru minunatul portret filmic facut scriitorului cu pasiuni deloc ascunse pentru alcool, barbati si faima. Mai reusita decat mimarea felului de a vorbi mi-a parut expunerea duplicitatii autorului in interviurile cu Perry si indoiala sadita in mintea spectatorului: Capote doar l-a folosit pe Smith sau i-a fost intradevar un prieten? Trailer.
Infamous (2006) vine la un an dupa Capote insa nu e un remake. Pornind de la o biografie separata a lui Truman, una imbogatita de opiniile anturajului sau (prieteni sau dusmani) Douglas McGrath ofera o alta fata a povestii (nasterea romanului In cold Blood si cum l-a afectat pe Truman), punand la bataie atat chestiuni care coincid cu varianta initiala cat, mai ales, lucruri noi si speculatii. In afara de asta chiar aspectul general al filmului si felul in care e construit difera. Infamous e mult mai glamoros, estetic vorbind, si abunda de barfe si intepaturi verbale tipice acelei societati de artisti in care se scalda Truman. Responsabil cu manierismele si excentricitatile autorului (deseori complimentat cu “stimata doamna”) este Tobby Jones, iar prima impresie pe care ti-o lasa acest nou Truman e aceea de fragilitate. Statura sa mai micuta si toaleta ubercolorata aminteste de un travestit de lux cu limba pitigaiata. Minusurile fizicului sunt insa deplin compensate de agerimea mintii si de replicile spirituale.
Filmul este astfel mai putin axat pe oribila crima ce va oferi subiectul romanului si investigheaza mai degraba fiinta Truman si pe cei care o orbiteaza. Exista asadar o intreaga lista de chipuri cunoscute care-i construiesc anturajul, incepand cu Sandra Bullock in rolul tovarasei Harper Lee si continuand cu ”lebedele” Sigourney Weaver, Juliet Stevenson, Hope Davis si Isabella Rossellini. Distributia se ingroasa cu Gwyneth Paltrow in deschiderea filmului, aratandu-si din nou calitatile muzicale si interpretand What is this thing called love. Roluri de compozitie au si Jeff Daniels (procurorul Dewey) si Daniel Craig, care face o treaba excelenta in pielea lui Perry Smith, aratand ceva mai amenintator dar, totusi, uman. Exista considerabil mai multa “investigatie” si jurnalism, mai multe povesti si barfe hollywoodiene, o lumina mai clara asupra trecutului celor doi antagonisti (Truman si Perry) si o doza de comedie. Infamous e astfel mai deschis spre public, expune mai bine relatia celor doi, speculand o posibila amorezare a lui Capote si amintind eforturile depuse de el pentru intarzierea executiei. La fel, zbuciumul sau din perioada cand astepta "concluzia" povestii pentru a-si putea finaliza romanul e ceva mai evident. Trailer.
Oricare din cele doua filme am vedea ar insemna insa formarea unei imagini trunchiate, one-sided, caci Capote ne da un Truman lucid care s-a folosit de Perry pentru a-si scrie opus magna in vreme ce Infamous speculeaza asupra unei posibile prietenii intre doi oameni care si-au impartasit destul de multe in 5 ani cat a durat scrierea romanului. Intr-un fel unul e despre Capote, celalalt despre Truman. Luati-le la pachet. Si-apoi ne vedem la librarie.
Oricare din cele doua filme am vedea ar insemna insa formarea unei imagini trunchiate, one-sided, caci Capote ne da un Truman lucid care s-a folosit de Perry pentru a-si scrie opus magna in vreme ce Infamous speculeaza asupra unei posibile prietenii intre doi oameni care si-au impartasit destul de multe in 5 ani cat a durat scrierea romanului. Intr-un fel unul e despre Capote, celalalt despre Truman. Luati-le la pachet. Si-apoi ne vedem la librarie.
vineri, 4 martie 2011
The Final Countdown
Bun, acum ca am ramas intre noi, probabil erati curiosi ce se mai aude cu premiile alea. Nu ne-a fost usor sa decidem. Dupa indelungi sedinte pe mess, schimburi de mailuri, pauze de deliberare, calcule si priviri lungi si rugatoare spre portofel*, ne-am dat seama ca la anu' va trebui sa facem un regulament mai exact.
Pana atunci insa aveam de ales intre a acorda doar cate un premiu I, II si III sau de a imparti /suplimenta premiile pe fiecare categorie. Adica intre a face trei oameni fericiti. Sau a face zece oameni mai mult sau mai putin fericiti. Varianta a doua ne-a atras mai mult. Nu din dorinta de popularitate. Pur si simplu ni se pare mai corecta.
Spre exemplu, nu am putut departaja locul I (ambii participanti au intuit cel mai bun film). Asa ca, in ciuda numeroaselor fete care visau sa fie invitatele lui Andrei la film, el va trebui sa se multumeasca cu Mira. Singura concesie pe care putem sa o facem aici e ca nu ii punem sa imparta si popcornul. Deci premiul unu se imparte aproximativ la doi.
Premiul II era un bilet simplu sau un film romanesc pe dvd. Biletul va merge la Emi Ciorba, singurul cu buletin de Timisoara la aceasta categorie. Iar "filmul romanesc" va fi inlocuit cu cate un dvd din trilogia Millenium si va ajunge via Posta Romana la Sebi Veres din Cluj si delfinasu (Marius Toma) din Bucuresti.
Premiul III: volumul Pseudokinematikos (sper sa am timp sa iau si autograful autorului) va ajunge la Teo, Anda, Ciupi din TM, la piratul cinefil din Bicasel (jud. Oradea) si la Stefan, daca ne da o adresa (pentru ca nu vrem sa patim ca anul trecut cand o castigatoare nu si-a revendicat dvd-ul, noi am uitat sa o batem la cap si ne-am trezit ca anul asta ne bate ea obrazul; Rodica, mai bine dupa 1 an decat niciodata, nu?).
Intrucat marele-ecran a dublat a posteriori bugetul pentru premii, am considerat ca e fair ca aceia care isi primesc premiul prin posta sa acopere cheltuielile postale la receptie (trimiterea simpla costa circa 6-7 lei). Pentru cei care nu pot fi de acord cu propunerea noastra, platim noi fara suparare. In ambele variante avem nevoie de adresa exacta (fac apel la cei care nu ne-au trimis-o deja).
Nu ne suparam nici daca va suparati in legatura cu rezolutia noastra cvasidefinitiva si revocabila. Puteti face recurs si interpelari, in vederea imbunatatirii editiei 2012, care speram sa puna la bataie premii mai consistente, daca tot va fi ultima :)
*pentru cei care au deschis mai tarziu Marele Ecran, concursul de previziuni e sponsorizat 100 % de co-autorii blogului. Astfel ca orice reclamatii si nemultumiri ne revin, in procent de 100%, tot noua. Shoot!
Viata dupa moarte
rating: colectabil
Cum ai putea sa te impaci cu moartea copilului tau?
Trece vreodata durerea asta surda?
Aceasta e intrebarea care o roade pe Becca (Nicole Kidman), zi agonizanta dupa zi agonizanta, minut negru dupa minut negru, la 8 luni dupa tragedie. Rabbit Hole urmareste trei personaje care cauta sa se agate de ceva in vidul lasat de disparitia unui copil. Becca nu isi poate gasi consolarea in Dumnezeu, asa cum fac alti parinti ("Daca Dumnezeu a vrut inca un inger, de ce nu si-a facut unul? Uite-asa: Bing!"). Nu se poate refugia nici in munca sau in terapia de grup, asa cum face sotul ei, Howie (Aaron Eckhart). Al treilea personaj marcat de eveniment este adolescentul aflat la volanul masinii sub care a tasnit baietelul (lasat o clipa nesupravegheat in fata casei).
Cliseul modern este ca, in urma unei asemenea drame, sotii divorteza. Traiul in cuplu devine chin, pentru ca durerea unuia o amplifica pe a celuilalt. Fiecare zi e o agonie de sisif. Despartirea pare inevitabila (daca iubirea nu e suficient de puternica sa combata rana mereu deschisa). Totul le aduce aminte de copil: peluza din fata casei, cainele pe care il alerga, scaunul de bebe pe care au “uitat” (de 8 luni!) sa-l scoata din masina. Faptul ca sora ei tocmai a devenit insarcinata face situatia si mai insuportabila pentru Becca.Alinarea vine din cel mai improbabil loc. In urma intalnirilor cu soferul vinovat-fara-vina, Becca afla de existenta unui univers paralel in care “ea e ok”. Iar noi ne perpelim la foc mic in acest univers al filmului, alaturi de parintii suferinzi. M-a intrebat cineva:
"De ce as vrea eu sa vad un asemenea film, cand ma apasa destul depresiile mele?"
Pentru ca pune o problema esentiala pentru orice om, la un moment dat: exista viata dupa moartea cuiva drag? Si ne ofera o varianta de raspuns: "Nu cred ca durerea trece. Dar se schimba...povara ei. Devine suportabila. Se transforma in ceva pe sub care te poti strecura si cara ca pe o caramida in buzunar."
Nu va ascund ca Rabbit Hole te rascoleste, dar o face cu duiosie, cu o eleganta tipica orientalilor (ma gandesc la filmele japoneze) si multa discretie. Atat de discret incat a fost (aproape) ignorat la Oscaruri. Normal, e un film de familie, cu un buget minuscul pentru Hollywood (5 milioane).
Regizorul (John Cameron Mitchell, ce schimbare de macaz dupa Shortbus!) merita tot respectul pentru empatia si delicatetea cu care a tratat subiectul. Mitchell nu derapeaza niciun centimetru inspre zona melo desi, parafrazez un titlu celebru, "There will be tears". Urmatorii care merita aprecieri sunt responsabilii cu distributia (Sig de Miguel, Stephen Vincent). Incepand de la Nicole Kidman aka mama-surogat, pana la mama ei (Dianne Wiest) si secundara Sandra Oh, toate prestatiile ating notele exacte. Binenteles, e mai usor cand replicile sunt la locul lor, ca in cazul celor scrise de David Lindsay-Abaire (autorul piesei de teatru omonime si scenaristul filmului).
Deci: trece vreodata durerea?
Becca: Does it ever go away?
Nat: No, I don't think it does. Not for me, it hasn't - has gone on for eleven years. But it changes though.
Becca: How?
Nat: I don't know... the weight of it, I guess. At some point, it becomes bearable. It turns into something that you can crawl out from under and... carry around like a brick in your pocket. And you... you even forget it, for a while. But then you reach in for whatever reason and - there it is. Oh right, that. Which could be aweful - not all the time. It's kinda...
[deep breath]
not that you'd like it exactly, but it's what you've got instead of your son. So, you carry it around. And uh... it doesn't go away. Which is..
[deep breath]
not that you'd like it exactly, but it's what you've got instead of your son. So, you carry it around. And uh... it doesn't go away. Which is..
Nat: Fine, actually.
miercuri, 2 martie 2011
Spanzuratoarea cinefilului
Va plac jocurile, asa-i? V-ati jucat prin scoala spanzuratoarea, corect? Era un mod perfect de a invata cuvinte noi. La fel ca si fazanul. Avem pentru voi un joc potrivit cu profilul blogului si anume spanzuratoarea cu titluri de filme. Jocul e simplu si iti ofera un singur indiciu: un obiect faimos din acel film. Ai cinci sanse sa ghicesti titlul filmului. Daca aveti chef de-o pauza constructiva jucati-va Famous Objects from Classic Movies.
mersi Tomi
Trailerul zilei: Buna! Ce faci?
Un film romanesc atipic isi face aparitia in peisajul cinematic primavaresc si ceea ce e mai important e ca starneste zambete. E o comedie cu adolescenti mai uschita, in genul celor americanesti, dar parca nu chiar atat de grosolana. Buna!Ce faci? ii apartine regizorului Alexandru Maftei (a lucrat si la serialul TV Lombarzilor 8) si spune doua povesti: una a tanarului Vladimir aflat in plina descoperire a sexualitatii si una a parintilor sai, aflati in plina descoperire a... internetului si a infinitelor sale posibilitati. Filmul a provocat deja reactii interesante, chiar azi in Bucuresti se desfasoara o dezbatere pe tema "Ce urmeaza in filmul romanesc?" intre criticii Andrei Gorzo si Mihai Chirilov la Hollywood Multiplex din Mall Vitan (ora 13). In Timisoara filmul va ajunge intre 18-24 martie, la Cinema Timis, ofcors. Traier:
marți, 1 martie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)