marți, 29 iunie 2010
Codruţ Kegheş, faţa serioasă a lui Dezbrăcatu
photo: phonopia
Codrut Keghes se “dezbraca” cu usurinta de Dezbracatu. Pentru ca “Dezbracatu nu-l suporta pe Codrut. Codrut e serios si inchis”. In apararea sa, invoca o cugetare de-a lui Dem Radulescu: “Ce face un comic cand e serios? Se odihneste”. Tocmai asta vroia sa faca actorul Codrut Keghes, creatorul lui Catalin Dezbracatu, atunci cand l-am sunat: era in prima lui zi de vacanta, dupa un sezon epuizant de Cronica Circotasilor.
“Codrut e satul de Dezbracatu. De trei zile nu-si mai vorbesc. S-au luat de la bautura, nu stiu, sunt certati". Mai degraba era satul de munca decat de Dezbracatu, pentru ca de-a lungul discutiei noastre “mi l-a dat” si pe Dezbracatu la telefon de cateva ori. Codrut schimba suspect de usor pe “modul Dezbracatu”. E ca si cum ar avea un comutator, pe care il apasa in permanenta, ca un copil neastimparat.
Filmele Pustiului Dezbracatu
Sa nu va imaginati ca in copilarie a fost cuminte. A taiat tevile cu freon de la frigider si a bagat doua fire in priza ca sa faca patinoar acasa, asa cum a vazut in Tom si Jerry. Sunt desenele animate pe care i le va arata si lui Stefan, baiatul sau de un anisor, pentru ca nu sunt “cu crime, cu violuri”.
Eroul numarul 1 al copilariei sale a fost Omul din Atlantis (serial din 1977). Stătea ore întregi în cadă şi mînca alge din acvariu în speranţa că o să-i crească branhii ca omului-amfibie (interpretat de Patrick Duffy, Bobby din Dallas). De atunci are ochii roşii si privirea de betiv, glumeşte cîrcotaşul.
În adolescenţă i-a placut mult Undeva, Cîndva (1980, cu Christopher Reeve) – l-a văzut de vreo 14-15 ori. Pe urmă As good as it gets cu Jack Nicholson şi, mai nou, un reality-show: Totuşi, unde e Osama Bin Laden?.
Codruţ recunoaşte că nu mai are stare să vadă un film pînă la capăt. El nu e ca Pustiu (Marian Stanciu, cameramanul aflat pe urmele lui Dezbracatu), care poate sa vada 6 filme intr-o zi. Pe Codrut il ia somnul.
Dezbracatu fura
L-am intrebat unde isi gaseste inspiratie pentru personajul Dezbracatu, daca nu in filme. Mai ales cand lumea zice ca are ochii lui Stallone sau mimica lui Mr. Bean. Prietenul sau, regretatul Toni Tecuceanu ii spunea ca seamana cu Toma Caragiu. Codrut trece pe modul Dezbracatu si imi raspunde: “Stallone e deja disperat ca il striga lumea pe strada Dezbracatu si Mr. Bean turbeaza in Londra la el, din acelasi motiv”. Revine Codrut-cel-serios care se simte mai apropiat de maestrul Toma “ca si atitudine, ca si fel de a pune problema”.
Codrut traieste, se hraneste si se inspira din interactiunea cu ceilalti. “Lumea, oamenii cu care mă întîlnesc, toţi sunt personaje. De la fiecare ai ceva de furat”. Dezbrăcatu fură, dar dă ceva înapoi. E ca un schimb de energie, asa defineste Codrut momentul său de la Cronică. “Dacă mergi pe stradă, stai la o coada, comentezi şi îi faci pe oameni sa rîdă, te încarci şi tu de la ei. E o chestie de reciprocitate.”
Magicul Codrut zboara
La prima vedere ai putea zice ca Dezbracatu e un clovn. Dar ceea ce face el seamana mai degraba cu un numar de magie (nu degeaba e prezentat ca “magicul Codrut Keghes” de catre Serban Huidu). Nu e la indemana oricui sa agate oameni pe strada, sa faca misto de ei si apoi sa scape nevatamat. Daramite sa fie si iubit pentru asta. Cei mai multi chiar isi doresc sa se numere printre “victimele” sale, sa ii faca jocul. Secretul lui Codrut e ca abordeaza oamenii cu onestitate, fara trucuri. Ride cu ei.
“Trebuie sa faci treaba asta in limitele bunului simt. Secretul e să nu te apropii de oameni cu răutate. Sa nu devii disperat dupa audienta. Asta poti s-o faci o data, de doua ori, dar oamenii simt rautatea si ii pierzi. E un umor pe muchie. Dar poti sa faci umor din atitudine, din gesturi, din mimica si imbracaminte. Am zis de multe ori: daca imi pun costumul lui Superman, zbor. La fel cand imi pun costumul lui Dezbracatu. Nu e vorba de machiaj si de haine in sine. E vorba de credinta in personaj”.
Probabil ca isi da seama ca discursul sau risca sa devina prea serios, asa ca schimba rapid la alter-ego-ul nastrusnic: “ Stii ce galagie e in mine? Cum se bat personajele sa iasa...” ride auto-ironic.
Cand a pomenit puterile pe care i le da costumul pestrit al lui Dezbracatu, m-am gandit imediat la costumul puturos pe care il imbraca Sacha Baron Cohen ca sa devina Borat, alt reporter nauc. “Borat e genul de personaj pe care si-l doresc toate televiziunile. Dar spre deosebire de Borat unde ai lumini, camere, o echipa intreaga, actori care repeta pana ies bine, Dezbracatu creeaza tot ce vezi la tv acolo, pe loc. “
Banc Show-man
Circotasul are un simt innascut pentru poanta. Stie cand sa se opreasca. Dupa ce a livrat punchline-ul si si-a lasat interlocutorul cu gura cascata, Dezbracatu “iese din scena”, fara sa mai adauge nimic. Stie ca ar strica gagul. Stie ca uneori e mai amuzant ceea ce omiti sa spui, decat ceea ce spui. Spectatorii vor completa spatiile (pe care el le lasa) goale si astfel ii face complici la gluma. Asta e arta lui Dezbracatu.
Mai sunt si lucruri pe care spectatorii nu le vad la tv. La Cronica vedem momentul poantei si pe Dezbracatu parasind rapid “locul faptei. Dar dupa ce Pustiu coboara camera de pe umar, comicul se intoarce si discuta cu “victimele” de care aparent s-a folosit. Nu e nimic prefacut in asta, nu e un gest din interes. Asa e natura lui.
L-am vazut cu ochii mei la lucru (de fapt hobby-ul sau). Oriunde exista un grup de oameni mai mare de doua persoane si Codrut e in preajma, nu se abtine sa treaca pe acolo fara sa arunce un banc. Apoi oamenii se strang in jurul sau si chiar daca au mai auzit bancurile, vor sa le auda spuse de el. Pentru ca nu poanta in sine conteaza acum, ci drumul pana la ea.
“Ce e un banc? E o poveste care s-a intamplat undeva, candva pe pamantul asta. Tot farmecul e cum impachetezi tu povestea, intamplarea respectiva. Trebuie sa o vezi” . Codrut te face si pe tine sa “vezi” bancul. Nu intamplator, a fost descoperit in 2001 tocmai la o emisiune de spus bancuri (un an mai tarziu se alatura Cronicii - biografie aici).
"Eu asa sunt: te fac sa rizi"
Codrut Keghes isi vede rolul ca pe unul utilitar, de folos obstesc. Are fani care se amuza doar cand le arata degetul. Recunoaste ca nu ii iese tot timpul. “Poti sa ai zile cand esti senzational sau zile cand campurile de energie sunt negative. Pe vremurile astea, e cel mai greu sa-l faci pe om sa rada, sa iasa din carapacea aia a lui. Dar cand reusesti, ii dai omului gramul ala de energie de care are nevoie sa mearga mai departe”. E fericit cand iese pe strada si oamenii bufnesc in ras doar la vederea lui.
Asa a fost dintotdeauna, de cand era cu cheia de gat, in Ploiestiul copilariei sau in Oltenita unde petrecea vacantele. “Am o chestie, de cand eram mic. Poti sa intrebi in Ploiesti. Am prieteni de liceu pe care daca-i suni sa-i intrebi despre mine, n-or sa poata vorbi de ris”.
La facultatea de teatru (putina lume stie ca a facut actorie la Hyperion, la clasa doamnei Rodica Mandache si a profesorului Eusebiu Stefanescu, dar nu si-a mai dat licenta) se intampla aceeasi chestie cu colegii de an. “Se jucau chestii serioase, piese rusesti, Shakespeare, dar era greu sa lucrezi cu mine. Cand eram pe scena, ii pufnea pe toti rasul. Nu pot, doamna profesoara, se plangeau colegii. Eu asa sunt: te fac sa rizi.”.
Codrut crede ca talentul lui e dar divin. “E ceva de sus, de la Dumnezeu. Degeaba vii la facultate daca nu ai palma de la Doamne-Doamne pe cap.” Circotasul a vazut o gramada de tineri care au intrat talentati in scoala si cel care trebuia sa ii sculpteze a lovit gresit cu dalta si a iesit ceva fara forma. In cazul lui, scoala a fost buna macar pentru ca aici l-a cunoscut pe actorul Toni Tecuceanu, coleg intr-un an mai mare.
“Ce prost esti”
Din echipa Cronicii, cu Toni se intelegea cel mai bine la joc. Erau mereu pusi pe glume, chiar si in momentele foarte serioase. “In primul rand a fost un prieten adevarat. Puteai discuta orice cu el. Singurul cu care ma intelegeam pe bransa noastra. Am invatat amandoi unul de la celalalt. Vorbeam sa luam impreuna o clasa de actorie. Iti dai seama ce ar fi iesit?”.
“Ce prost esti” - asta era vorba lui Toni cand Codrut facea o poanta geniala fara sa-si dea seama. Avea senzorul poantelor pe care doar ei le pricepeau, doar ei aveau “alfabetul”. La scenetele in care jucau impreuna la Cronica, nu existau jumatati de masura. Toni era foarte constiincios, chiar si la faza de machiaj: “Ei las ca merge si asa, cu putin rosu. Nu. Si daca aparea 3 minute sau 3 replici, personajul era pregatit la fel de serios.”
Dezbracatu forever
Pentru finalul interviului aveam pregatita o intrebare privind speranta de viata a lui Dezbracatu. Dar dupa ce discutasem 40 de minute stiam si eu ce raspuns voi primi: “E aceeasi ca speranta de viata a lui Codrut. Cand Pustiu o sa aiba 90 de ani, o sa-l strige pe strada: Uite-l pe Pustiu! Suna ciudat. Dupa mine, la 90 de ani o sa strige...maestre, monstru sacru.” Si iata-l din nou, acum, la telefon, cum isi face numarul de magie. A trecut la cealalta personalitate a sa, intr-o clipita: “Mi-am luat un credit de casa pe 300 de ani si trebuie sa-l platesc.”
Oricat s-ar lepada unul de celalalt, lucrurile sunt clare : Dezbracatu este Codrut. Codrut este Dezbracatu.
(imagine luata inaintea ultimei sale scamatorii: Dezbracatu face turul Romaniei pe bicicleta)
Categorii:
Inter/view,
micul ecran
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
f tare Dezbracatu asta ...
RăspundețiȘtergere