marți, 1 iunie 2010
Prince of Persia: The Sands of Time (2010)
Intotdeauna e o doza mare de incertitudine in felul cum se va prezenta un film adaptat dupa un joc de calculator, o nesiguranta legata de faptul daca va ramane fidel universului original din care se inspira sau va ceda conversiei hollywoodiene si va oferi macar doza asteptata de divertisment comercial pentru a nu se prabusi in groapa uitarii, groapa deja ticsita cu piesele lui Uwe Boll - Dungeon Siedge, Bloodrayne, Far Cry, Postal - la care mai putem adauga Doom si Dead or Alive. In randul adaptarilor suportabile putem trece Hitman, Max Payne, Tomb Raider sau Resident Evil iar cele care in opinia mea modesta satisfac si o revizionare ulterioara sunt Final Fantasy: The Spirits Within si Silent Hill. Problema cu adaptarile dupa jocuri survine din doua directii: lipsa dimensiunii interactive a filmului si necesitatea de a satisface deja cerintele unui public prestabilit, masa de gameri inflacarati care oricum sunt sceptici la asemenea miscari, ceea ce va crea intotdeauna disensiuni. Fidelitatea fata de materialul sursa sau extragerea doar a elementelor cheie si construirea in jurul lor a unui scenariu original sunt abordarile logice ale unor asemenea adaptari. Succesul lor e insa intodeauna o problema de intuitie si sansa.
Prince of Persia The Sands of Time gaseste o foarte reusita cale de mijloc preluand din jocul cu acelasi nume printul, printesa indaratnica (desi cu nume schimbat) si pumnalul. In jurul lor tese insa o poveste mai simpla si mai usor de digerat, un story cu rol de suport pentru o calatorie prin desert, cateva alergari pe acoperisurile cladirilor si niste scene de actiune mai mult sau mai putin imbunatatite digital. Daca ati jucat jocul stiti foarte bine ca punctul lui forte este actiunea propriu-zisa, controlarea personajului in tot felul de miscari fanteziste, scaparea din capcane ingenioase sau rezolvarea puzzle-urilor. Filmul e mai sarac la acest capitol, fara insa a-l trece cu vederea, dar, datorita timpului limitat, s-a impus acest sacrificiu in favoarea conturarii povestii si a personajelor. Acum sa nu se creada ca PoP poseda mai multa profunzime in acest sens, doar ca reuseste sa aduca in doze egale story, action si interactiunea personajelor ceea ce face un film distractiv.
Povestea printului incepe in copilarie cand fiind un pusti nazdravan si curajos ce topaie pe-acoperisuri atrage privirea regelui Sharaman care-l adopta, usurat la gandul de a avea un fiu fara pretentii de succesiune. Dat in grija unchiului Nizam (Ben Kingsley), Dastan creste alaturi de fratii sai Tus si Garsiv pana la varsta razboinicului, ajungand astfel sa deschida atacul persilor asupra orasului sacru Alamut. Motivatia era aceeasi cautare obsesiva a armelor de distrugere (in masa) - intepatura deloc subtila la adresa guvernului american - cu diferenta ca in cazul filmului chiar exista un astfel WMD. E vorba de clepsidra zeilor care tine inchise in ea Nisipurile Timpului recte Armaghedonul. Clepsidra insa nu poate fi strapunsa decat de Pumnalul ala smecher din joc care dadea timpul inapoi cand iti luai moarte.. Si evident pumnalul ajunge in mainile lui Dastan (Jake Gyllenhaal).
N-as vrea sa dezvalui plotul ca e pacat. Contine insa un asasinat, un villain cu un scop obscur pana aproape de final, o printesa frumoasa si abila numita Tamina (Gemma Arterton a jucat si-n Infruntarea Titanilor) cu care tanarul si virginul Dastan nu ajunge in iatac nici de-al naibii si abia-i fura un sarut inainte de a salva lumea. Toatea astea exact in ciuda gamerilor care in joc au fost teasuiti cu perspectiva unui amor fierbinte cu printesa inclusa. Normal ca exista si nelipsitul personaj funny, supapa pentru comic relief cu chipul lui Alfred Molina in rolul unui seic antreprenor in secolul VI care organizeaza curse masluite cu struti. Avem chiar si un negru pentru a fi sacrificat la momentul potrivit precum si personajul creepy - capetenia Hashashinilor, elita asasina trimisa pe urmele celor doi protagonisti. In rest filmul livreaza exact ce astepti, niste decoruri pitoresti pentru o poveste orientala despre sfarsitul lumii codimentate cu scene frenetice de alergare pe cladiri (parkour arabesc?!) si efecte superbe de slow-mo temporal in momentul cand Dastan folosea pumnalul.
Concluzia ar fi ca tandemul Mike Newel (Donnie Brasco, Harry Potter and The Goblet of Fire) si Jerry Bruckheimer (producator) sustinuti de cele 200 de milioane din buget au adaptat binisor jocul celor de la Ubisoft, deschizand portile unei noi francize. Asta era si scopul si aici tin sa-l contrazic putin pe Roger Ebert care credea ca filmul are rolul sa convinga lumea sa joace jocul. Parerea mea e ca jocul are deja o baza de fani imensa intrucat a ajuns la al cincilea numar; filmul nu face decat sa extinda universul PoP devenind doar o noua sursa de bani. Privit doar dpdv comercial PoP e suficient de bun pentru a da incredere producatorilor sa continue franciza iar cinefililor speranta la lucruri misto purtand numele Warcraft, Mass Effect sau Bioshock, ca sa numesc doar cateva jocuri in pregatire de a fi adaptate. Gamerii insa se vor intoarce la sursa jucand in draci pentru a resimti thrill-ul specific oferit de imersiunea in lumea PoP.
Trailer
Categorii:
Made in Hollywood,
Most wanted
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vezi ca fratii lui Dastan sunt Tus si Garsiv. Bis e un prieten si luptator sub comanda lui Dastan :)
RăspundețiȘtergereNu ma asteptam la multe de la film si am fost complet surprinsa. Mi s-a parut pur entertaining!
Si acum am aflat si eu ca adapteaza Warcraft. Ha! Ce-o iesi si acolo?
@mira: ai dreptate, m-am grabit..
RăspundețiȘtergereben kingsley cum se descurca?
RăspundețiȘtergeredeloc spectaculos :).
RăspundețiȘtergereEu am ramas cam dezamagita, dar cand ma gandesc la alte adaptari dupa jocuri, gen Silent Hill, Doom sau Tomb Raider, imi dau seama ca Prince of Persia a fost in cele din urma un film decent.
RăspundețiȘtergereDupa parerea mea, filmul privit doar ca o legenda este destul de bine realizat. Este entertaining dupa cum am vazut un comentariu mai sus. Cred ca cei care nu erau cunoscatori ai jocului sau bucurat mai mult de film, dar nici gamerii nu au nimic de pierdut daca il vad.
RăspundețiȘtergere