miercuri, 24 septembrie 2014

The Maze Runner (2014)

Dupa incercarile esuate in 2013 de a replica succesul The Hunger Games si a infiinta un al doilea cap de pod pentru francizele fantasy & romance care sa umple golul lasat de incheierea (temporara?) a intamplarilor din Harry Potter sau Twilight, credeam ca s-a sfarsit cu ecranizarile literaturii YA (care translateaza elemente de SF, gotic, vrajitorie si creaturi fantastice intr-un format diluat si siropos mai accesibil tinerilor cititori). The Host, Beautiful Creatures, The Mortal Instruments: City of Bones si Vampire Academy au fost toate niste flop-uri jenante atat la critica cat si la box-office (cifrele chiar conteaza cand pregatesti o franciza cu 3-6 instalari) astfel ca eram foarte sceptic in ce priveste ecranizarea The Maze Runner, primul dintr-o serie de 3 filme bazate pe o trilogie SF post-apocaliptica de oarece succes inceputa in 2007 de James Dashner.


Am iesit insa de la premiera chiar multumit ca banii platiti pe bilet nu m-au facut sa regret experienta. The Maze Runner e un film de aventura destul de bunicel, cu o poveste interesanta, suspans si cateva personaje demne de retinut si urmarit in viitor. Sigur ca avand un buget infim pentru asemenea productii (34 mil $) filmul nu se ridica vizual la nivelul The Hunger Games. Probabil asta a fost un lucru bun. Lasat pe umerii unor tineri actori de televiziune si in mainile unui regizor debutant (Wes Ball) filmul s-a dovedit a fi un pariu castigat de producatori, primele cifre de box-office dand semnalul pentru o continuare in 2015.


Subiectul filmului poarta cateva ecouri literare clasice din Lord of the Flies (supravietuirea unor tineri in salbaticie, organziarea tribala, specializarea membrilor pe diferite sarcini etc) dar ele dispar in favoarea celor mai recente din seria Cube indata ce realitatea este adusa la cunostinta cel mai nou membru al gastii. Abia sosit in Poiana, amnezic si confuz, Thomas (Dylan O’ Brien) primeste instructajul de baza: fa-ti treaba, nu-ti rani tovarasii si nu intra in labirint. Prezenta labirintului si amnezia sunt primele semne ca avem in fata ochilor un experiment social. Cuplate cu introducerea eroului providential cu tipar rebelios si curios din fire, harta povestii se dezvaluie privitorului. Scenariul nu face eforturi sa ascunda cine este antagonistul si care vor fi piedicile de depasit asa ca tot ce ai de facut e sa urmaresti “evadarea din labirit.” Evadare care pastreaza cateva surprize placute si un twist nu foarte previzibil.


The Maze Runner marcheaza puncte importante la capitolul design de productie, labirintul fiind un loc impresionant prin anvergura, capcanele si sunetele pe care le produce. Bugetul anemic se resimte puternic in zona efectelor vizuale (mediocre cel mult) dar asta nu e o tragedie. Filmul compenseaza cu brio prin efectele sonore si la capitolul distributie, avansand o serie de tineri talentati pe care ii recunosti instant chiar daca nu stii de unde exact sa-i iei: Thomas Brodie-Sangster (a jucat in GoT), Will Poulter (vezi Son of Rambow) sau Kaya Scodelario (joaca in serialul Skins). De vazut o tura in asteptarea unor lansari mai importante.

2 comentarii:

  1. Cam asa zic si eu, dar tare m-a durut capul de la dialog, a fost ataaaat de cheesy! Se poate oare sa avem dialog witty si realist de la altcineva in afara de Whedon si Linklater?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un film placut , nu este senzational de bine realizat dar ideea este interesanta si este bine structurat ca film . Actorii sunt in regula , dar parca are ceva incomplet , ai senzatia ca spre final este putin incomplet . Nu este plictisitor sau mult prea previzibil, Recomand.

      Ștergere