joi, 11 septembrie 2014

Pura Vida, în premieră la Timişoara!



În mai 2008, doi alpiniști stăteau într-un cort pe creasta Annapurnei, suspendați între viață și moarte. Se întorseseră din drum, cu cîteva sute de metri înainte de vîrf. Unul dintre ei se simțea rău. La cîteva secunde după ce s-a întins în cort, în tabăra de la 7400 m., a avut un atac. Suferise probabil un accident vascular cerebral sau un edem cerebral (afecțiune frecventă la alpiniștii expuși la altitudine mare).

Cei doi se aflau în ceea ce alpiniștii numesc Zona Morții. Cantitatea de oxigen din aer e la o treime din nivelul normal. Ești ca un pește pe uscat. Corpul uman nu poate rezista aici mai mult de 5 zile și funcţiile se deteriorează treptat. Era vital pentru amândoi să coboare. Unul nu putea. Celălalt nu vroia, deși murea și el puțin cîte puțin cu fiecare oră care trecea.

A rămas să-l îngrijească pe prietenul său, cu care urcase pe K2 cu 4 ani înainte. Îi topea zăpada ca să-l țină hidratat. Între timp menținea legătura cu tabăra de bază și familia bolnavului pentru a mobiliza o echipă de salvare. A stat la capul prietenului său timp de 5 zile. Unul din filmele documentare făcute despre această poveste de camaraderie a fost arătat de antrenorul Pep Guardiola jucătorilor de la FC Barcelona, pentru a le da un exemplu de solidaritate şi a-i motiva înainte de un meci important.


Alpinistul bolnav era spaniolul Inaki Ochoa de Olza, din Pamplona (Navarra). Camaradul său era românul Horia Colibășanu. Inaki era un alpinist de elită (fusese ghid de mare altitudine și avea 12 optmiari în CV), unul din cei mai rapizi cățărători himalaiști. În cuvintele sale, era doar "un aventurier profesionist". Pentru el, viața adevărată era în cele cîteva luni pe an pe care le petrecea în Himalaya. Restul era pregătire, așteptare. Inaki era un "purist". Nu accepta ideea de a urca muntele cu oxigen și șerpași. I se părea o formă de dopaj: "e ca și cum ai concura la Turul Franței pe motocicletă".

Spaniolul știa ce înseamnă să nu mai fii în stare să cobori singur de pe Annapurna (considerat cel mai periculos munte). Știa și familia lui din Pamplona care formase o celulă de criză pentru a coordona operațiunea de salvare. Unul din frații săi spunea că "era ca și cum am fi încercat să-l aducem de pe Lună" (elicopterele nu puteau zbura la acea altitudine).  Inaki avea însă niște frați și în Himalaya. Paisprezece frați, care au sărit în ajutor la primul apel, deşi asta însemna să-şi pună viaţa lor în risc.




Pura Vida/ The Ridge este povestea acestui grup de oameni şi a extraordinarei operațiuni de salvare din primăvara lui 2008. Pe măsură ce îi cunoaştem pe eroii ei, descoperim nu doar dragostea lor pentru munţi, ci şi un set de principii care definesc felul în care trăiesc. Pura Vida  reconstituie evenimentele de atunci, filmînd mărturii din Canada pînă în Kathmandu, din Elveţia pînă în Rusia, din Kazakstan pînă în Timişoara. Scopul declarat al autorilor (Pablo Iraburu & Migueltxo Molina) a fost să facă o poveste despre viaţă (nu despre moarte), una care să injecteze publicul vestic cu doze de vitalitate şi energie, să ne încurajeze să trăim viaţa din plin, aşa cum a făcut-o Inaki.

Pentru gestul său de umanitate (normal, în opinia sa), Horia Colibăşanu a fost distins cu Piolet d'Or din partea British Alpine Club (cel mai prestigios club montan din lume). Este alpinistul român cu cele mai mari performanţe (7 vîrfuri de peste 8000 de metri, dintre care 5  în premieră pentru România). În viaţa "civilă"  e dentist şi trăieşte în Timişoara. Horia Colibăşanu va participa la premiera Pura Vida la Casa Filmelor - Plai (sîmbătă, 13 septebrie, ora 15.00). Apoi va rămâne la o discuţie cu publicul despre munte, Himalaya şi, de ce nu, cinema.

Documentarul Pura Vida (premiat la San Sebastian în 2010) este oferit de Arena Comunicacion. Mulţumiri, Horia pentru sprijin şi !gracias Itziar Garcia (producătoarea filmului)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu