vineri, 6 iunie 2014

Corespondenta TIFF 4


Razvan Baloi ne-a transmis de alaltaieri ultima sa relatare de la Cluj, dar noi apucam doar azi sa o publicam. Ii multumim ca ne-a descris ce a vazut la TIFF 2014.




In a cincea zi de TIFF, adica la jumătate, vremea a început să țină cu participanții, în special cu cei care vor merge seara la Castelul Banfy sau la proiecția în aer liber din Piața Unirii. Eu am început ziua cu un film într-o locație nouă a Tiff-ului, la Universitatea Sapientia. 

Din nou "Focus Irlanda”, din nou un film bun. What Richard Did e un film despre viața adolescenților cu bani și bun simț din Dublin. Personajele, credibile și simpatice, te introduc într-o lume a camaraderiei, a chefurilor nonconformiste si a unei tragedii care te face să te întrebi, nu “Ce a făcut Richard”, ci "Oare el a făcut-o”?

Am ramas pe loc ca să urmăresc Papusza, o adevărată monografie (biografie) a șatrelor țigănești din Polonia. Cu un soundtrack excelent și actiune ce se întinde pe aproape un secol de existență a șatrelor țigănești, trecând prin momentele dificile cauzate de război și mai apoi de legi punitive, ajungi să îndrăgești viața lor liberă și să înțelegi de ce refuză din toată inima să învețe carte, practic să se supună unor legi care nu prea sunt ale lor. În schimb ale lor sunt secretele, tradițiile primitive, libertatea. Toate acestea ajung să fie amenințate de setea de carte pe care o are una de-a lor, o “Păpușă” care nu-și pierde inocența sufletească nici spre sfârșitul vieții, nici când un „frate” gadjo îi publică poeziile. În continuare e singura poetă de etnie rromă publicată în istorie.

Dupa călătoria cu căruțele țigănești, mi-am recapatat linistea la un film aproape fără sunete, Vocea celor neauziți de Maximón Monihan. Titlul cuprinde exact drama copiilor cu deficiențe de auz/vorbit luați în sclavie de mafia de pretutindeni (de data asta din New York). I-am văzut în tramvaie și în baruri și prin Timisoara, oferind obiecte în schimbul unor mici sume de bani. Habar n-aveam ce poveste se află în spatele lor. Nesansa de a fi diferiti de majoritate și născuți într-o familie, naivă de multe ori, adesea fără posibilitati materiale. Dar si intr-o poveste tristă poti să gasesti un zâmbet cald și o speranță. E un film care merită văzut într-o sală de cinema, pentru “sunet” si pentru trăiri.

Zgărie-nori suspendați în regia simpaticului Tomasz Wasilewski și în prezența actriței principale Marta Nieradkiewicz (pe care i-am întâlnit ulterior la o bere la un bar la modă în Cluj, Joben) te face să nu-ți pară rău că ai venit la TIFF. Prin jocul splendid al celor trei personaje princpale. Un tânăr sportiv oscilează între dragostea pentru o ea și un el. Tensionant! Idilic! Un film frumos, un sfarsit european!

Sfarsit si pentru experienta mea la TIFF anul acesta. De fapt, nu e sfarsit. Sigur va urma...(guest-post: Razvan Baloi)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.