duminică, 8 decembrie 2013

La grande bellezza a cinematografiei europene


"Acting fabulos până la ultimul figurant, coloană sonoră vibrantă şi aleasă cu bun gust, imagine şi cameră de "liga cea mai mare". Mi-e teamă că e un film care a trecut subestimat/subapreciat". (waka_x)

"N-am ştiut ce să zic după film (mi se întâmplă la filmele mari), dar m-a împlinit. Am ştiut că vreau să-l revăd". (Lucian Mircu)

La grande bellezza
Cam aşa scriau colegii Felix şi Lucian acum ceva timp pe Marele Ecran despre La grande bellezza, ignorat de juriul de la Cannes, dar ales sâmbătă seară cel mai bun film de către Academia Europeană de Film.

Lungmetrajul lui Paolo Sorrentino, cineast care a absentat de la gală, nu a fost inclus, din păcate, în selecţia lui Cristian Mungiu pentru Les Filmes des Cannes a Bucharest, dar se pare că va ajunge prin februarie în cinematografele de la noi (cei mai curioşi l-au văzut deja din surse alternative).

La grande bellezza a fost de altfel cel mai premiat film la gala de la Berlin. Sorrentino a câştigat trofeul pentru regie, Toni Servillo a fost desemnat cel mai bun actor, iar Cristiano Travaglioli a obţinut premiul pentru montaj.

Din păcate, Luminiţa Gheorghiu, prezentă la gală şi în câteva cadre ale televiziunii care a transmis evenimentul, nu a urcat pe scenă, pentru că premiul pentru cea mai bună actriţă i-a revenit belgiencei Veerle Baetens (The Broken Circle Breakdown, r. Felix Van Groeningen), despre care spuneam că e singura care o poate "învinge" pe marea noastră actriţă.

The Broken Circle Breakdown
Pe scenă a urcat totuşi cineva din România: neobosita producătoare Ada Solomon, care a "încasat" Prix Eurimages, premiu pentru co-producţie europeană. Iar Ada Solomon a avut, poate, cel mai articulat discurs.

Depăşit, probabil, doar de emoţionantul omagiu pe care Wim Wenders, directorul Academiei Europene de Film, i l-a adus actriţei Catherine Deneuve, laureată pentru întreaga carieră. Catherine Deneuve a fost, de altfel, cea mai încântătoare prezenţă a serii.

Francois Ozon a câştigat premiul pentru cel mai bun scenariu, cu Dans la maison, prezent anul acesta şi pe marile ecrane de la noi.

Descoperirea anului este filmul german Oh Boy, în regia lui Jan Ole Gerster. Este un debut în alb-negru splendid, un omagiu adus cinematografiei anilor '60, dar şi o fascinantă incursiune în Berlinul contemporan.

Oh Boy
Legendarul Ennio Moriccone a primit trofeul pentru cel mai bun compozitor, cu cel mai nou film al lui Giuseppe Tornatore, The Best Offer.

Un premiu onorific i-a revenit lui Pedro Almodovar, care, într-o engleză catastrofală, a criticat dur guvernul spaniol.

Cea mai bună comedie a fost desemnată melodrama telenovelistică Love Is All You Need, a supraapreciatei regizoare daneze Susanne Bier.

The Congress, de Ari Folman, a fost ales cel mai bun film de animaţie, în timp ce capodopera The Act of Killing a fost desemnat cel mai bun documentar, regizorul Joshua Oppenheimer mulţumindu-i, printre alţii, şi... soţului său prezent în sală.

Paco Delgado a primit trofeul pentru cele mai bune costume (Blancanieves), Sarah Greenwood a fost aleasă cel mai bun production designer (Anna Karenina), iar Asaf Sudry a plecat cu premiul pentru imagine (Fill the Void).

Premiul publicului a revenit producţiei The Gilded Cage, în regia lui Ruben Alves.

Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar mie mi-a plăcut de Anke Engelke, actriţa germană care prezintă de vreo câţiva ani gala premiilor Academiei Europene de Film.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu