duminică, 21 iulie 2013

10 motive se (re)vezi Star Trek: The Next Generation

These are the voyages...

A doua serie Star Trek dezvoltata pentru TV de Gene Roddenberry la finalul anilor ‘80 e unul din cele mai influente si mai usor recognoscibile produse de divertisment cultural ale secolului XX, un serial SF care a dovedit nu doar o buna intelegere a complexitatii naturii umane dar si o inspirata libertate de imaginatie in privinta viitorului si o intuitie legata de gadgeturile sale (gen iPad-urile). TNG a fost serialul cu care, practic, am crescut iar longevitatea lui (sapte ani si peste 170 de episoade) nu i-a afectat deloc capacitatea de a-si uimi si fideliza urmaritorii cu fiecare noua misiune a echipajului navei USS Enterprise.

Meritul apartine indeosebi producatorilor (Michael Piller si reinventatorul BSG, Ronald D. Moore) care au reusit, dupa un debut marcat de incertitudine si ‘creative differences’, sa construiasca un format inovator, care sa combine tiparul traditional de o misiune/episod cu obisnuinta de a plasa in mijlocul lor personajele principale si nu “musafirii” ocazionali, fortandu-le astfel sa evolueze de-a lungul serialului. Viziunea nezdruncinata a lui Gene asupra unui viitor utopic al omenirii in care natiunile si-au depasit propriile neintelegeri facand front comun intr-o Federatie al carei scop primordial pare a fi pacea, bunastarea si "descoperirea de noi lumi si civilizatii" a avut acel farmec al idealului nobil demn de urmarit dar dificil de atins. Si toti cei care am urmarit serialul in vremea aceea am facut-o convinsi intr-o buna masura ca asa ne-am dori sa arata secolul 24.

La peste un sfert de secol de la debutul sau TNG e mai faimos ca niciodata (internetul poarta vina asta) insa asta nu inseamna ca nu sunt persoane care au o retinere in a-l urmari, partial pentru ca au prejudecati legate de subiectul SF sau il detesta, partial pentru ca n-au avut curiozitatea sa afle ce anume e atat de interesant in acest serial. In consecinta, mai jos am strans cateva motive de bun simt pentru a acorda atentia cuvenita seriei care a convins televiziunea ca si SF-ul poate crea dramatism in fata canapelei.


1. Capitanul Jean-Luc Picard. Chelie, sarm si par pe piept, lucruri care pot defini un barbat adevarat. Unul din cele mai iconice personaje din televiziune a fost jucat de Patrick Stewart cu elocinta shakespeariana si eleganta tipica unui gentleman britanic. Un efect de contrast cu numele francez dar care in secolul 24 nu mai starnea niciun semn de intrebare, globalizarea fiind istorie veche deja. Totusi, originea sa va fi mai mult decat sugerata in felul in care femeile din viata lui vor pronunta Jean-Luc. De-a lungul seriei Picard se dovedeste elementul central al povestii, indisolubil legat de Enterprise si totodata inima echipajului sau. De o inalta tinuta morala, cultivat si inteligent, nu de putine ori ajunge in situatia de a se sacrifica pe sine pentru binele celorlalti sau de a raspunde in locul unei rase, a subalternilor sai sau chiar in numele intregii umanitati. 


2. Data. Poate cel mai faimos exemplu de fiinta artificiala din istoria televiziunii, Data interpretat de Brent Spiner, e si cel mai intrigant android prezentat pe micul si marele ecran. Parcursul sau de-a lungul seriei e deopotriva fascinant, amuzant si emotionant prin aceea ca s-a materializat in cautarea umanitatii de catre o fiinta superioara omului in mai toate privintele. Data e un fel de Pinocchio al viitorului si afara de nenumaratele momente in care-si netezeste diferentele fata de creatorii sai rolul sau consta in principal in a oglindi unicitatea omului si a furniza infinite paradoxuri si rezolvari, fie atunci cand misterele universului nu-i afectau creierul pozitronic, fie atunci cand el era singurul afectat. In aceasta privinta Data a functionat ca un element central al intrigii, iar naivitatea si stranietatea lui autentica nu s-au diluat nici un pic in toti acesti ani. Cireasa de pe tort a fost geamanul sau diabolic, Lore, un adevart Cain cu acelasi creier pozitronic dar posesor de cip sentimental.


3. Q. The Next Generation a avut trei antagonisti teribili de puternici si de originali. Primul era nici mai mult nici mai putin decat un zeu al poznelor care iubea sa-i bage pe neinsemnatii nostri eroi in tot felul de pericole si dileme morale (titulatura care i se potriveste e cea de farsor intergalactic). Calul sau de bataie era in special Picard - asta probabil si din cauza ca era singurul suficient de inteligent si experimentat sa-i faca fata - dar Q adora sa-i tachineze barba lui Riker sau originea lui Worf. Daca John De Lancie n-ar fi conferit autenticitate momentelor de exuberanta si incantare pe care entitatea Q le traia punandu-i pe membrii echipajului sa treaca prin Iad, omnipotenta lui ar fi parut de prost gust si plictisitoare. Astfel insa, procesele intentate de el umanitatii erau pe cat de filozofic absurde pe atat de delicios de actuale.


4. Borgii. Al doilea villain al seriei - in materie de incordare musculara - Colectivul Borg au fost o nascocire brilianta din partea producatorilor seriei. O rasa de cuceritori spatiali, a caror unica directiva era perfectionarea prin eradicarea/asimilarea altor rase, borgii intrupau una din cele mai acute temeri ale noastre: avansul tehnologic neingradit intors impotriva noastra. Organizarea lor sociala, mentalitatea de stup, nava in forma de cub, aspectul de cyborgi, nanotehnologia si idealul de cautare a perfectiunii prin inglobarea celor mai bune caracteristici intalnite in univers, erau idei extrem de seducatoare si de sofisticate. Trei momente cheie in evolutia seriei au presupus intalniri cu borgii: un first contact facilitat de Q pentru a da omenirii un avertisment ca cercetarea lor nu e o plimbare in parc, un Pearl Harbor memorabil in care borgii ataca Enterprise, il asimileaza pe Picard si apoi decimeaza Flota Stelara (episod care a zamislit si un film de cinema) plus un decisiv conflict moral provocat de sansa nesperata de a studia un borg desprins de colectiv si a-l folosi drept cal troian.


5. Holodeckul. Functionand deopotriva ca loc de vacanta si relaxare, banc de teste pentru cele mai nebunesti si riscante solutii sau pur si simplu scena multifunctionala unde se puteau recrea instantaneu fiinte, locatii sau perioade istorice diferite fara a afecta logica seriei, holodeckul a fost o sclipire geniala in Star Trek. Multiplele sale functionalitati si roluri, nelipsitele buguri si decuplari ale masurilor de siguranta care cauzau serioase probleme navei sau echipajului si-au gasit climaxul cand Data l-a creat pe Profesorul Moriarty iar acesta a preluat controlul navei sau in ultimul sezon cand holodeckul a devenit leaganul de nastere a unei AI - odrasla a computerului de pe Enterprise. Alte utilizari interesante au permis abateri verosimile ale SF-ului inspre western sau detective noir precum si dezbateri metafizice privind moralitatea terminarii unei forme de viata nascute in holodeck dar care capata constiinta propriei existente.

6. Rasele din TNG sunt mult mai bine definite si explorate decat in multe alte seriale de gen. Daca romulanii si klingonienii erau deja familiari din seria originala, acum au devenit mult mai convingatori (navele primilor, cultura celorlalti), in schimb cardassienii sunt suflul de aer proaspat si revigorant de care era nevoie pentru a cristaliza un inamic politic si militar pe masura Federatiei. Aspectul lor reptilian, organizarea militara, lipsa de scrupule si aroganta liderilor lor ii facea deopotriva cool si amenintatori. Aveau indrazneala klingonienilor, siretenia romulanilor insa onoarea era o chestiune ceva mai ‘relativa’ decat in cazul acestora. Ca fapt divers: cardassienii sunt cei care il vor tortura pe Picard.

7. Designul Enterprise - in special puntea de comanda si camera motoarelor - sunt exemple excelente de functionalitate si ergonomie. Ten Forward, zona de lounge unde se degustau bauturi dupa o zi de munca si in care patrona un alt personaj carismatic si enigmatic (Guinan, jucat de Whoopi Goldberg) e inca un loc de invidiat ce semana cu un bar minimalist contemporan. Costumele membrilor de echipaj arata ceva mai aproape de niste uniforme, exceptie stridenta facand fustita consilierei Troy, de altfel singura mostra de sexualitate dintr-un serial destul de cuminte.


8. Replicile intrate in cultura pop, majoritatea rostite de Picard: ‘Resistance is futile’, ‘Make it so’, ‘Engage’, ‘You have the bridge, Number One’. Umorul lui Data: ‘An android, a clone, and a Ferengi walk into a bar...’. Tehno-balbaiala care insotea solutiile de criza si al carei autor era indeosebi Geordi La Forge te facea sa te intrebi de ce nu se putea rezolva orice amenintare cu o schimbare de blabla-coil sau o inversare de camp warp sau anti-neutrinic. Desi ridicole dupa o vreme isi aveau si ele farmecul lor. Gen ‘Scotty, we need more power!! Aye-ay captain!

9. Dinamica dintre membrii echipajului, sentimentul de mare familie in care toti aduceau cate ceva iar lipsa fiecaruia era resimtita de toti ceilalti. Explorand nu doar spatiul ci si intimitatile ofiterilor de pe Enterprise, Star Trek era echivalentul SF al unei melodrame TV, impletind dramatic fire narative care tineau de relatii amoroase (Riker si Troy), adolescenti rebeli (Will Crusher si mama sa, Beverly), prietenii stranse (La Forge si Data), relatia tata-fiu (Worf si fiul sau adoptiv, Data si creatorul sau) etc. In plus, nu de putine ori episoadele aduceau personaje noi care influentau aceasta dinamica sau ofereau un unghi de vedere absolut nou si inedit asupra felului nostru omenesc de a trata lucrurile.

10. Imensitatea spatiului explorat si diversitatea lumilor, speciilor si formelor de inteligenta intalnite. De la entitatea Q la Calatorul temporal, de la fiinte telepatice la forme de viata compuse doar din energie sau aflate intr-un stadiu inapoiat de dezvoltare care impiedicau un contact direct datorita complicatiilor de ordin moral, multe din subiectele abordate in TNG erau la granita fantasticului. Adaugand aici si calatoriile in timp, scindarea realitatii, situatiile exceptionale care se derulau pe o plaja intinsa de la paranormal la lumi paralele, bogatia de subiecte si imaginatia scenaristilor reprezinta un alt motiv pentru a (re)vedea acest serial.


3 comentarii:

  1. excelent! acum chiar mi s-a facut dor sa revad seria; abia asteptam sa vad fiecare episod pe tvr!

    RăspundețiȘtergere
  2. TNG a ramas cea mai buna serie, cireasa de pe tortul Star Trek, cu toate ca au fost incercari ulterioare de a-l depasi.

    Ce mi se pare surprinzator este ca a fost facut cu putine resurse totusi si, cu toate acestea, bate lejer multe seriale sf ulterioare. Rectific, nu "multe", ci pe "majoritatea" :DDD

    Il recomand si eu, merita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu de ce zici "putine resurse". TNG era unul din cele mai scumpe seriale ale vremii sale cu buget de 1 mil $ / episod care in '92 a ajuns la 2 mil/episod. 20 de ani mai tarziu un show ca Game of Thrones costa 5 mil/episod. Faptul ca bate multe seriale SF ulterioare nu prea cred ca tine de resurse ci de "idei, viziune, originalitate". Plus ca mediul TV era un pic altfel atunci.. Daca pornea in ziua de azi TNG nu prindea nici un sezon intreg, era anulat dupa 7-8 episoade. 'Prea cerebral' ar fi fost scuza.

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.