joi, 14 februarie 2013

Filme "gresite" pentru V-Day?

Fara nici o intentie de a fi contra establishment-ului sau a critica oportunitatea unei sarbatori a iubirii in acceptiunea ei consumerista - daca-i dulce, sa luam doua - propun o lista de filme mai putin siropoase si pe care personal le-as vedea cu prietena in seara asta daca realitatea mea de burlac nu m-ar trimite la un concert solo. Asa ca intreb publicul Marelui Ecran cat de "gresite" sunt alegerile astea?



Audition. De ce nu? Filmul asta fie va testa trainicia cuplului, fie va materializa una din temerile cele mai ascunse: aceea ca ingerul de langa tine e un(o) psihopat(a) cu tendinte criminale. Iar daca esti burlac sau burlacita, Audition va fi argumentul definitiv pentru a nu trata potentialii parteneri intr-o maniera obiectiva sau obiectivanta.


Lars and the real girl. Filmul lui Craig Gillespie produce un puternic argument in favoarea celor lipsiti de conectivitate sociala care isi focalizeaza atentia catre “persoane” ireale traind fantezii patologice ca terapie alternativa de vindecare emotionala. In acelasi timp atrage atentia asupra importantei rolului familiei si prietenilor in tot acest tratament. Dar iubitei i-ar putea sugera ca si barbatilor le plac papusile..


I’m a cyborg but that’s ok. Stiti vorba aia cum ca iubirea prea mare ii inebuneste pe oameni? Oare ce efect ar avea daca ei ar fi deja putintel nebuni. O ea internata la ospiciu se crede cyborg si vorbeste doar cu electrocasnicele. Un el schizofrenic si cleptoman isi propune s-o salveze. Adaugand mentiunea ca e un film de Park Chan Wook mesajul e clar: asta nu e o romanta cu parfum... obisnuit.


Bad Guy. Iubire intr-un exploitation artsy care are ca tema centrala prostitutia? Doar intr-un film de Kim Ki Duk. ‘Baiatul rau’ e atat acela care indrazneste sa fure un sarut fetei chiar sub privirile iubitului dar, mai ales, acela care-o rapeste, sechestreaza si-o obliga sa se prostitueze pentru “a o invata minte”. Si probabil pentru ca s-a indragostit de ea si n-o stie.


Irreversible. Asemanarea cea mai frapanta dintre dragoste si cinema e aceea ca amandoua au de-a face cu manipularea. Iar Gaspar Noe ne manipuleaza ireversibil simturile prin faptul ca ne obliga sa fim martori la o poveste de dragoste tragica dar ne rapeste eliberarea justitiara a finalului prin derularea ei in revers.


Hard Candy. Despre pradatorii de pe internet s-au tot facut filme dar numai unul transforma prada in pradator si pedofilul in victima neajutorata. Ellen Page le razbuna simbolic pe toate fetele de 14 ani si familiile lor victimizate de asemenea dezaxati. Iubirea lipseste in filmul lui David Slade insa componentele ei (puterea, inocenta, sexualitatea) sunt bine explorate.


Blood Simple. Un barbat gelos, o nevasta infidela, un amant naiv si un detectiv particular/ucigas platit. Fiind vorba de filmul de debut al fratilor Coen sunt garatate o anumita maiestrie artistica, o eleganta a dialogurilor si unul sau mai multe twisturi subtile. Sangele nu e atat de abundent incat sa oripileze insa fiorii adrenalinei sunt un preludiu eficient, zic eu...

Un comentariu:

  1. Cu riscul de a parea o moara stricata (am postat un comentariu in sensul asta si la articolul Adinei)eu as vedea Amour. La un moment dat, cand am vazut pe site-ul cinemagia ca o sa ruleze in periada asta, eram tare fericit. Din pacate n-a fost sa fie.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.