luni, 22 octombrie 2012

Comedy Cluj: Festivalul si Gala de Inchidere

Trebuie sa dau cezarului ce-i al cezarului: clujenii se cam pricep sa-si exploateze infrastructura cinematografica (cinema Florin Piersic, cinema Victoria, Casa Tiff) astfel incat sa devina un pol in jurul caruia sa graviteze o parte serioasa din oamenii cu preocupari si interese in zona filmului. Intors de la Comedy Cluj, Festival International al Filmului de Comedie, ma incearca un regret de natura tehnologica: mi-as fi dorit ca sa existe o modalitate prin care sa clonez festivalul si sa-l iau cu mine la Timisoara. Daca nu pentru prestigiul orasului macar pentru a ma bucura de comoditatea implicita. A nu se intelege prin asta ca am suferit la capitolul confort. Chiar deloc. Afara de inconvenientul distantei si al timpului petrecut pe drum, intreaga experienta din weekendul care a trecut a fost mai mult decat placuta. Dar parca as mai fi ciupit niste ore din programul de festival si, astfel, as fi sporit numarul de filme vizionate.

Mergand intaia oara la Comedy Cluj a trebuit sa-i cred pe cuvant pe ceilalti invitati asupra evolutiei acestui festival. Se pare ca a crescut calitativ si cantitativ de la un an la altul, iar acesta a 4-a editie e un salt deloc de ignorat. Practic e ceea ce avea nevoie evenimentul pentru a risipi ultimele carteli ca n-ar fi decat un "moft" al tanarului sau director, Horatiu Dan, si pentru a confirma ambitiile de inscriere in circuitul destinatiilor serioase pentru cinefilii cu mancarimi in talpi. Mi-a fost destul de evident faptul ca lucrurile sunt tratate la modul cel mai serios iar tineretea echipei nu echivaleaza cu lipsa de experienta -deja au acumulat si invatat destule in editiile precedente- ci cu entuziasmul, pasiunea si energia specifica. Au fost si mici scapari de natura tehnica pe care le-as dori evitate in viitor dar, in general, n-am avut de ce sa ma plang. Asa cum citisem prin interviurile Tiţei, e un festival facut de colaboratori, prieteni si voluntari (vreo 140) care impartasesc visul lui Horatiu, ceea ce da o idee despre dinamica din randul organizatorilor, o calitate familiara timisorenilor in oamenii de la Plai.


In cele 2 zile si jumatate petrecute in Cluj am apucat sa vad 8 filme (asupra carora voi reveni ulterior) si sa simt pe pielea mea cum e sa fii oaspete la un festival. E mai relaxant sa n-ai grija de cozi la bilete, transport, cazare, mancare si-alte asemenea “piedici” care-ti pot strica pofta de film. In felul asta m-am putut concentra pe programul oferit luand fiecare experienta libera de orice vicii exterioare. Asta-i unul din privilegiile unui cinefil cu blog: nimeresti in cele mai interesante anturaje si traiesti cele mai neasteptate experiente. In privinta asta le sunt recunoscator oamenilor din departamentul de guest si lui Bogand Besliu, cel care m-a adus efectiv in mainile lor si m-a pus la aceeasi masa cu Nae Caranfil.


Si daca tot am amintit de experiente neasteptate, trebuie sa recunosc ca am fost destul de impresionat de festivitatea de premiere. Desi ceremonia a durat mult mai putin decat o seara de Oscaruri, fiind decernate doar 7 premii, spectacolul in sine a fost mult mai inedit si mai interesant. Sub titlul Retour de flamme, Serge Bromberg, colectionar si restaurator francez, a oferit un cine-concert cu imagini din filme vechi insotite de muzica interpretata la pian. Dar mai intai insa a avertizat asupra fragilitatii filmelor vechi, datorita inflamabilitatii peliculei, demonstrand practic combustia unei bucati de film. De aici titlul spectacolului.



Filmele din gala de inchidere au fost de la scurt-metraje documentare de inceput de secol XX -cum e San Francisco Marketstreet filmat din tramvai (1906) urmat imediat de San Francisco dupa cutremur (1906), filmat la cateva zile distanta de primul- la filme experimentale (Acrobatic Fly, 1910), filmat in macro, la filme color pictate cadru cu cadru (Metamorphose du papillon, 1906, pescuit de pe ecran de Zicu pentru cei de-acasa) sau chiar primul film ‘deocheat’ din istorie (1901) in care doi indragostiti se imbratiseaza in tren, totu durand un minut. 


M-am bucurat enorm sa vad integral un scurt metraj de Buster Keaton (The Love Nest, 1923), unul dintre cele mai amuzante filme de la #comedycluj dar highlight-ul a fost proiectia festiva a celui mai vestit film facut de Georges Mellies, La voyage dans la lune, in versiunea color, restaurata vreme de 12 ani si dezvaluita anul asta la Cannes cu soundtrack-ul modern, electronic, al formatiei Air. Un moment istoric, daca vreti.


Trebuie stiut ca fiecare din piesele de arhiva au fost introduse de Serge cu mici explicatii sau detalii care sa ne faca sa le intelegem si apreciem mai bine pozitia in arta cinematografica. Cireasa de pe tort a fost un numar de vodevil “furat” de pe Broadway si jucat de Serge cu rolul de a ne oferi experienta autentica a unei animatii istorice, Gertie the dinosaur (1914). Serge juca rolul unui dresor al personajului animat (intocmai ca autorul Winsor McCay) pentru a ilustra cu mult umor tehnica animatiei din acea vreme. Afirm cu mana pe inima ca omul a fost un showman jos palaria care a smuls in mod repetat aplauzele noastre.

In final, pentru ca vorbeam de o festivitate de incheiere si pentru ca asta inseamna si acordarea unor premii aveti mai jos trofeele oferite. Intamplarea face ca sa nu fi prins niciunul din filmele castigatoare intr-o proiectie a festivalului, lucru ce ma convinge ca 2-3 zile sunt insuficiente pentru Comedy Cluj.

Cel mai bun film: Chinese Take-Away (Argentina/Spania), regia: Sebastián Borensztein
Cea mai bună regie: Hysteria (Marea Britanie/Franţa/Germania), regia: Tanya Wexler
Cel mai bun scenariu: Killing Bono (Marea Britanie/Irlanda), regia: Nick Hamm, scenariu: Dick Clement, Ian La Frenais, Simon Maxwell
Cea mai bună actriță: UFO in her eyes (Germania), regia: Xiaolu Guo, actriţă: Ke Shi
Premiul de excelenţă: Horaţiu Mălăele
Premiul publicului: Tom Sawyer (Germania, 2012), regia: Hermine Huntgeburth.
Cel mai bun scurtmetraj studenţesc: Până când moartea ne va despărţi (Argentina), regia: Carolina Carrilo

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu