luni, 23 iulie 2012

Wild Bill (2011)

rating: Brainwash

Din puzderia de drame infractionale britanice de productie recenta o nota distincta face Wild Bill, debutul regizoral al lui Dexter Fletcher ce aduce un iz de western urban obisnuitelor povesti de cartier moderne. E un film despre un tata iesit din puscarie dupa o pedeapsa de 8 ani ce incearca sa-si reia viata din punctul in care legea i-a suspendat-o. Sarcina nu e deloc simpla din mai multe considerente. In primul rand nevasta i s-a carat in Spania iar cei doi copii au ramas de capul lor. Bill (Charlie Creed-Miles) e astfel intampinat de pustiul Jimmy, care la 11 ani abia daca-si aminteste de el, si de mult indarjitul Dean, ajuns de nevoie cap de familie. Omul e insa un strain pentru ei si prezenta lui nu e deloc dorita dar cum autoritatile isi arata subit interesul pentru soarta lui si a familiei sale, copii trebuie sa figureze in grija cuiva - parinte sau Stat. Iar Bill are la randul sau nevoie de o ancora de responsabilitate pentru a nu mai aluneca pe panta infractionala.



Prin urmare filmul lui Fletcher se doreste o cale spre izbavire a “nebunului” Bill, urmarind sa-i testeze hotararea afirmatiei facute in debut de a nu se mai intoarce niciodata la zdup. Doar ca pentru un fost puscarias e greu sa se joace de-a tata mai ales cand are o reputatie de bataus feroce in cartier. Legaturile cu lumea interlopa se reinnoada repede si doar amenintarea serviciilor sociale, care vegheaza felul in care reaparutul tata isi indeplineste rolul, il forteaza la asumarea unei decizii corecte. Nu-si poate abandona copiii a doua oara. Din pacate, atunci cand unul apuca calea cea lunga si corecta, altul o apuca pe cea gresita. Mezinul Jimmy e atras de banda locala de nelegiuiti (Andy Serkis are o aparitie pe post de gangster elegant) si transformat fara voia lui in curier. Ii revine tatalui sau sarcina de a-l scoate din belea si a-l scuti de repetarea greselilor sale.

Wild Bill s-a dovedit satisfacator din cel putin trei considerente: modul in care reuseste sa evite cliseele genului, dialogul east-end londonez si dimeniune umana a relatiei tata-fiu, ilustrata foarte bine in cele doua ipostaze, cu dinamica diferita dar si un neasteptat substrat emotional. Cei doi actori-copii sunt excelent distribuiti si manuiti de un regizor competent. Muzica in schimb nu e deloc originala, formata din cliseul geografic The Clash plus niste alternative rock si ceva Chase and Status pentru momente picante. Finalul in schimb e traditional western: o confruntare cel bun vs cei rai din care nu stii cine va scapa mai vatamat.

2 comentarii:

  1. vazut pana la jumatate cand am cedat. un film cliseu educativ. fara nicio valoare artistica pentru mine. pierdere de vreme ...

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.