sâmbătă, 24 decembrie 2011

Christmas Special

FIGURANŢII

Ca orice jucărie ieşită din mîna cuplului de comici Ricky Gervais şi Stephen Merchant, The Extras este la rîndu-i o sumă de observaţii exacte despre natura umană. Şi altă sumă de situaţii care de care mai umilitoare, respectiv amuzante. Dar înainte de toate este o sinceră, cinică (dar şi empatică) privire în sufletul lucrătorilor pe platourile de filmare. Fie ei figuranţi sau staruri de primă mînă, as themselves.

În fiecare episod, un alt (guest) star îşi auto-ironizează statutul de vedetă mondială. Dictatorialul Ben Stiller îşi "apără" celebritatea cunoscută sub gloriosul nume Focker. Adolescentul Daniel Radcliffe îşi rîde de problemele (pe atunci încă necunoscute) cu băutura. Kate Winslet se întreabă ce ar trebui să facă pentru a primi un Oscar, "să joace şi ea într-un film despre Holocaust?" (ceea ce a şi făcut anii următori). Şi spune toate astea costumată în călugăriţă. Orlando Bloom îşi acceptă rolul de păpuşă masculină. Însuşi protagonistul show-ului, Ricky Gervais aka Andy Millman ironizează ascensiunea sa relativ rapidă spre faimă atunci cînd parodiază succesul The Office (vezi serialul din serial: When the whistle blows). Spre deosebire de primul lor hit unde face doar figuraţie, Stephen Merchant (celălalt coautor) are în The Extras un rol mai consistent, acela de impresar inutil.

Singurul neajuns al seriei BBC e că are doar două sezoane. Şi un episod special de Crăciun. La el vroiam să ajung şi la un monolog care ilustrează esenţa The Extras: în drumul spre cîştigarea faimei, mulţi îşi pierd sufletul. E poate unul dintre cele mai directe şi nevoalate discursuri din istoria televiziunii, bombă pe care Ricky Gervais o detonează din interior. Din interiorul "casei Big Brother", simbolul celebrităţii nemeritorii, a pseudo-vedetelor, a figuranţilor cu pretenţii de star care mişună şi prin canalele noastre. Gervais are un acces (tăios ca adevărul absolut) de sinceritate. E ucigător. V-ar emoţiona pe deplin dacă aţi văzut şi restul episoadelor, dar funcţionează şi aşa. "Nu vei fi niciodată fericit, pentru că nu vei fi niciodată îndeajuns de celebru". Shame on you! And shame on me. Dacă vreţi să vă amintiţi despre ce e cu adevărat Crăciunul vă spune omul meu, Ricky:



PS. Iar dacă vreţi să aveţi şi voi cuvintele (eu am vrut) sunt aici:



"What are we doing? Selling ourselves, selling everything! … 'Oh, I'm pregnant. We must televise the birth. Quick, see if Ryan Seacrest can present it! Maybe it can make E! channel's "100 Greatest Cesareans."' I'm just sick of these celebrities living their lives out in the open all the time. Why would you do that? It's like these pop stars choose the perfect moment to go into rehab. They call their publicist before they call a taxi. Then they come out and do their second autobiography. This one is called 'Love Me or I'll Kill Myself.' Oh, go kill yourself then! And the papers lap it up. And they follow us round and that makes people think we're important and that makes us think we're important. If they stopped taking pictures of us, people wouldn't take to the streets going, 'Oh, quick! I need a picture of Cameron Diaz with a pimple!' They wouldn't care. They'd go on with something else. They'd get on with their lives. You open the paper and you see a picture of Lindsay Lohan getting out of a car and the headline is 'Cover Up, Lindsay! We Can See Your Knickers!' Well, of course you can see her knickers. Your photographer is lying in the road pointing his camera up her dress to see her knickers. You're literally the gutter press. And ... you, the makers of this show as well! You can't wash your hands of this . ..

. . You can't say, 'Oh, it's exploitation, but it's what the public wants.' No! The Victorian freak show never went away. Now it's called 'Big Brother' or 'American Idol' (...) And f**k you for watching this at home. Shame on you. And shame on me because I'm the worst of all. Because I say, 'I'm an entertainer because it's in my blood!' Yeah, it's my blood because a real job's too hard. I would've loved to have been a doctor. Too hard to put the work in. I wanted to be a war hero. Too scared. So I go, 'It's what I do,' and I have someone bullocked if my cappuccino's cold or if they look at me the wrong way. Do you know what a friend of mine said? I'll never be happy because I'll never be famous enough"

2 comentarii:

  1. "You're television incarnate, Diana: Indifferent to suffering; insensitive to joy. All of life is reduced to the common rubble of banality. War, murder, death are all the same to you as bottles of beer. And the daily business of life is a corrupt comedy. You even shatter the sensations of time and space into split seconds and instant replays. You're madness, Diana. Virulent madness. And everything you touch dies with you."

    RăspundețiȘtergere