marți, 29 noiembrie 2011

The Thing (2011)

It's not human. Yet.

rating: Brainwash pentru fani

Enuntam anul trecut printre cele mai asteptate filme din 2011 si remake-ul/prequel The Thing dat fiind ca urma sa calce pe urmele lasate deja de filmul cult al lui John Carpenter, care e nici mai mult nici mai putin unul din filmele mele horror preferate. Nu mi-am facut nici un fel de griji ca o noua adaptare a povestii lui John W. Campbell Jr ar fi putut dauna memoriei filmului din anii '80, ea fiind imbatatibila, cu atat mai mult cat era vorba de un prequell care isi propunea doar sa imbogateasca universul deja existent. Am avut doar dubii privitoare la filmul in sine, care s-ar fi putut dovedi o experienta neplacuta sau chiar mai rau. Ma bucur sa constat ca n-a fost cazul. The Thing (Reloaded) nu e extraordinar de bun insa e onest cu fanii originalului si se grefeaza destul de bine in zona obscura a Antarcticii dinainte de venirea lui Kurt Russell.


Plotul se deruleaza in jurul expeditiei norvegiene pe care americanii o descopera exterminata in filmul lui Carpenter. Se pare ca ei dezgropasera nava straveche prinsa sub calota de gheata, ei au adus “creatura” la caldurica si i-au dat drumul apoi la aer. Intruducerea e un pic cam lungita, cu aducerea unei “specialiste” americane in echipa norvegiana pentru consultare (Mary Elizabeth Winstead), cateva conflicte principiale si un pic de prezentare de personaje (surprinzator de multe din pacate) ca sa faci pariurile pe vietile lor si ordinea in care vor fi stinse. Filmul schimba viteza cam dupa jumatete de ora, cand “chestia” scapa din blocul de gheata in care a dormit 100.000 de ani si incepe sa-si replice "printisorii" in toate cele mai putin plombele (deh, anorganic stuff). Ce e deranjant intotdeauna in astfel de filme e reticenta personajelor - altele decat eroina - de a “iesi din cutie” si a vedea lucrurile altfel, acceptand cand ceva nu e in regula. E cliseul care le aduce moartea, atat lor cat si suspansului.


Un lucru oarecum reusit e felul in care filmul reuseste sa pastreze atmosfera aia stranie cand toti sunt suspecti de serviciu. Cel putin pana raman doar cativa supravietuitori, moment in care optiunile sunt ceva mai putine si exact aia mai improbabila se dovedeste adevarata. In ce priveste “creatura” imaginatia departamentului de FX e destul de perversa (figuri despicate, membre transformate, guri flamande aparand de te miri unde) insa nu poti scapa de senzatia ca privesti doar CGI si nu animatronica din ‘82. Cateva tresariri la locul potrivit (si deci previzibile) il recomanda pentru o vizionare unica iar cliffhangerul, momentul de maxima intensitate, e cea mai cliseica scena din filmele B scifi: o nava pe punctul de decolare, o femeie singura, o grenada si-o creatura hidoasa. Parca Matthijs van Heijningen Jr. s-a plictisit brusc si-a zis s-o incheie odata ca oricum nimeni nu va astepta finalul.


In concluzie, The Thing ver. 2011 isi face treaba in luminarea unor aspecte inserate in ‘82, abunda in efecte si tehnologie extraterestra dar sufera de lipsa unei tensiuni reale, a unui personaj principal solid si a unor dialoguri destepte. Kurt Russell si Carpenter au ridicat prea sus stacheta. Probabil norvegianul n-a observat-o.

5 comentarii:

  1. tocmai am văzut Martha Marcy May Marlene. N-aş fi crezut pentru nimic în lume că Elisabeth Olsen este sora gemenelor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am vazut si eu ca o aparut. E bun de ceva?

    RăspundețiȘtergere
  3. ceva-ceva. L-a văzut şi Obama cică:)))))

    RăspundețiȘtergere
  4. a aparut si The Help!! Multe roluri feminine si albe si negre:))))

    RăspundețiȘtergere
  5. Dap, l-am vazut. Bune interpretari.. material de oscar.

    RăspundețiȘtergere