luni, 14 noiembrie 2011

Bunraku (2010)

"I'm the product of a fucked up generation."

rating: Brainwash


Am intampinat cu scepticism filmul lui Guy Moshe pentru ca, cel mai adesea, genul asta de filme experimentale sunt prea imbibate de importanta demersului artistic inca esueaza in a mai fi si distractive in acelasi timp. Bunraku insa n-a picat in patima autosuficientei si s-a materializat intr-o poveste clasica de razbunare invesmantata artistic in cele mai calde culori si umbre. In limba japoneza bunraku defineste teatrul de papusi nascut acum 400 de ani in Osaka in care actori imbracati in negru manuiau figuri ca sa spuna basme traditionale. Filmul lui Moshe e un mix kinetic de genuri western si eastern, suprapus pe scheletul acestui tip de teatru medieval, cu influente de comic pulp si tratat conceptual dupa metoda ilustratiei in relief, ca o carte de povesti tridimensionala. Desi filmul e unul independent si, lucrul cel mai semnificativ pentru noi, a fost filmat in Romania in 2008 la studiourile Media Pro din Buftea, asta nu-l impiedica sa arate fineturi pe masura numelor aruncate pe generic. Care generic e si el o ‘afurisita’ de opera de arta, fiind facut de un brazilian pe nume Guilherme Marcondes dupa modelul unei piese bunraku, pentru a reda vizual lunga si violenta istorie a umanitatii (se poate viziona aici).



Revenind la film plotul e suficient de clar expus in cateva fraze de unul din personaje. Astfel, un cowboy ratacitor (Josh Hartnett) si un samurai fara sabie (cantaretul nipon Gackt) se intalnesc in crasma unui barman pseudo-filozof (Woody Harrelson) si se aliaza impotriva unui dusman comun, taietorul de lemne Nicola (Ron Perlman), un fel de Stalin mai din topor, lider al unei “armate rosii” de papitoi orwelieni si cel mai puternic om de pe coasta americana. Distopia s-a nascut in mod natural dupa o apocalipsa venita previzibil in “iarna vrajbei noastre” si care a asternut o noua oranduire, una care interzice armele sub pedeapsa cu moartea. Guvernarea Tapinarului poate fi contestata de rivali doar in confruntari stradale, dupa reguli stricte, ca in razboaiele yakuza. De respectarea lor se ocupa unul din generalii sai, Ugigasul Nr 2 (Kevin McKidd din serialul Rome), amestec grotesc de Joker si Fred Astaire, cu esarfa, baston si ochelari gay. Alaturi de el mai sunt vreo 8 ucigasi care servesc drept carne de tun celor doi eroi principali in ceasul razbunarii.




Structura narativa respecta conventiile genurilor: cowboy-ul fara arme e un bun jucator de poker si rezolva cu pumnii orice confruntare iar samuraiul Yoshi are o datorie strabuna, fiind gata sa-si sacrifice familia pentru onoare. Amandoi au trecuturi misterioase, principii solide si abilitati nebanuite. Inainte de a se alia insa cei doi trebuie sa-si masoare reciproc valorea. Exista si un rol de dama (achizitionat de Demi Moore) insa e un non-sens total dat fiind ca relatia ei cu Tapinarul nu are nici un efect asupra deznodamantului. Cu alte cuvinte un rol decorativ de curva, lucru neonorant pentru Demi care mai si joaca execrabil. Aparitii notabile in sectorul roman cu roluri minore de compozitie sau figuratie pentru Gabi Spahiu, Emil Hostina ori Marcel Iures (seful politiei).





Cel mai important aspect in toata povestea e cel vizual, regizorul aducand gangsteri rusi, cowboy si samurai intr-o lume de hartie impaturita si efecte CGI, cu peste 30 de decoruri din carton sau gips, oferind o imagine stilistica cu influente din Sin City sau Michel Gondry. Adaugand la asta coregrafia artelor-martiale, ritmul si culoarea de musical ori jocul teatral al unor personaje obtii un film destul de original si satisfacator. Ceva pentru fanii Kick Ass.



Un comentariu: