joi, 3 noiembrie 2011

The Bang Bang Club (2010)

It's not always black and white

rating: Colectabil


Bazat pe cartea biografica a lui Greg Marinovich si Joao Silva, The Bang Bang Club spune povestea adevarata a 4 fotografi de conflict aflati in focul evenimentelor din ultimii ani ai nemilosului apartheid petrecut Africa de Sud. Intre 1990, cand Nelson Mandela a fost eliberat din inchisoare, si 1994, cand s-au organizat alegerile democratice, au avut loc confruntari dure intre sustinatorii celor doua aliante politice rivale (Inkatha si ANC) dar si adevarate masacre intre cei cu afinitati istorice Zulu si Xhosa. Practic exista un adevarat razboi civil intre guvern si alianta lui Mandela, cel care dorea sa puna punct rasismului institutionalizat. Iar occidentul nu ar fi stiut deloc cum stau lucrurile pe strazile sud-africane, unde razboiul se purta cu maceta si cocktailul Molotov, daca n-ar fi existat jurnalisti inconstienti care sa creada ca legitimatia de presa le ofera o aura de invincibilitate.


Filmul lui Steven Silver (documentarist de profesie) ii urmareste indeaproape pe cei 4 fotografi care-au transmis lumii largi imagini incredibile din acei ani, ridicand totodata problema etica a jurnalistului care patrunde cu obiectivul sau in cele mai adanci straturi ale ororii. O face pentru bani? Pentru gloria unui Pulitzer? Dintr-un simt al datoriei? Dintr-o sadica pofta de senzational? Ramane sa decideti singuri. Eu am sa las imaginile sa vorbeasca singure pentru ca stim pretul lor in cuvinte.


Greg (jucat de Ryan Phillipe) e fotograful care a castigat un Pulitzer in 1991 fotografiind uciderea unui Zulu de catre suporterii ANC (partidul lui Mandela). 3 ani mai tarziu era ranit de un glont “prietenesc” tras de fortele de ordine. A supravietuit si in cariera sa a mai fost impuscat de 3 ori.



Kevin Carter (Taylor Kitch) e autorul faimoasei fotografii cu copilul malnutrit caruia un vultur ii dadea tarcoale in Sudan. Si el a primit un Pulitzer pentru asta iar apoi a fost haituit de vulturii din presa cu intrebari legate de etica. 


fotografia reala e ceva mai putin artistica si mult mai cruda

S-a sinucis prin asfixie cu monoxid de carbon in 1994 la scurta vreme dupa moartea unui alt membru al Clubului Bang Bang, Ken Oosterbroeck. Ultimele sale cuvinte: Ma numesc Kevin Carter. Nu am telefon, bani de chirie, bani de datorii, bani... Sun bantuit de amintiri lucide cu omucideri si cadavre, furie si durere, calai ucigasi, nebuni insetati de sange, deseori politisti. Am plecat sa ma alatur lui Ken, daca am noroc.


Ken Oosterbroeck a murit in linia intai ucis de un glont “amical” la fel ca cel care l-a ranit pe colegul sau Greg Marinovich. Practic erau unul langa altul. Joao Silva, al 4-lea membru al gastii, inca traieste insa tocmai ce-a pierdut un picior in 2010 in Afganistan. Dupa un film ca asta confruntarile de genul blogeri vs jurnalisti mi se par amare si ilare. Ca sa nu mai zic insultatoare pentru niste oameni care si-au luat atat de in serios meseria.


Trailer


2 comentarii:

  1. wow!, "Dupa un film ca asta confruntarile de genul blogeri vs jurnalisti mi se par amare si ilare. Ca sa nu mai zic insultatoare pentru niste oameni care si-au luat atat de in serios meseria"
    O perspectiva corecta

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu iar partea cuiva, doar atrag atentia asupra lipsei de miza intr-o asemenea confruntare. In prezent nicicare din parti nu joaca un rol pe masura titulaturii ca sa justifice niste orgolii sau mai stiu eu ce. In contextul realitatilor istorice o foarte mare parte din jurnalistii si blogerii de azi n-au o relevanta prea mare.

    RăspundețiȘtergere